Cu durere și speranță…
Președintele României a denigrat un simbol al istoriei în viață și intelectualii au reacționat cu indignarea cuvenită. Cred că toată lumea știe, la această oră, despre ce vorbesc…
Până și cei mai aprigi susținători ai președintelui (deși nu chiar toți) au întors foaia.
Reacția este normală. Ceea ce nu mi se pare la fel de normal este cum au remarcat, atât de tardiv, că acest președinte este așa cum îl descriu ei acum, și nu așa cum îl pictau cu doar puțin timp în urmă.
Este societatea românească în stare să reacționeze numai când îi sunt afectate simbolurile, sau a fost aceasta picătura care a umplut paharul?
Oare distrugerea învățământului și a profesorilor, a spitalelor și a medicilor, a armatei, jandarmeriei, pompierilor, lăsarea de izbeliște a agriculturii și industriei, nu a alarmat pe nimeni dintre aceste conștiințe intelectuale care s-au deșteptat acum?
Oare dramele, nefericirea, suferința, sărăcia, sinuciderile, gesturile de disperare nu au mișcat și nu au alertat nicio rațiune lucidă dintre cele care se pocăiesc acum?
Bine ar fi, măcar, în urma acestei cumplite experiențe – din care nu știu cum vom ieși la lumină și cum ne vom salva de la un foarte mare dezastru – ca românii să învețe odată lecția solidarității!
Bine ar fi să înțeleagă că, atunci când profesorii sunt batjocoriți, copiii lor vor ajunge niște tâmpiți (cu adevărat) și niște sălbatici, în lipsa unui sistem de educație solid.
Să înțeleagă că, dacă medicii sunt batjocoriți și alungați din țară, nu vor mai avea personal competent sau deloc, care să le îngrijească sănătatea.
Să înțeleagă că, fără armată, poliție, jandarmerie și pompieri, nu pot să supraviețuiască într-un stat și nici ca stat!
Și aș vrea să priceapă, dacă este cu putință, și televiziunile, că dacă terfelești toată ziua profesori, preoți, medici, judecători și polițiști, doar pentru că este un subiect bun și o știre senzațională, și nu arăți niciodată și reversul medaliei, adică pe cei care luptă contra curentului corupției generale și muncesc mult, cu conștiință și cu pasiune acolo unde se află, nu ai de unde să aștepți o lume normală.
Aș vrea ca românii să înțeleagă că nu e de ajuns să vinzi flori în piață sau să ai un salariu bunicel, cine știe cum și unde, și să te doară fix în cot de toți ceilalți, ba dimpotrivă, să-i urăști pe profesori pentru că-ți pun copii la muncă și le dau note mici când nu învață, să-i urăști pe medici pentru că vor să și trăiască respectabil și să nu-și bată joc alții de ei, pe polițiști pentru că pot să-ți dea o amendă și așa mai departe.
Da, știu că există corupție și corupți peste tot, oameni care nu-și fac datoria și așteaptă doar șpagă! Dar n-o să se desființeze șpaga desființând spitalele și școlile! N-o să fie eradicată corupția tăind pensiile militare și celelalte pensii! N-o să fie asanată moral societatea distrugând tot ce există!
Dimpotrivă! Toate aceste instituții ar fi trebuit întărite, sprijinite, încurajate, ca și agricultura, ca și întreprinzătorii locali, etc.
E bine ca intelectualii să dea semnalul schimbării.
Ar fi bine ca, altădată, să nu mai dureze atât de mult…