Evanghelia după

Matei

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: The Greek New Testament (GNT), ed. Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wikgren, Ed. Münster/Westphalia, 1966, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 6.

***

Capitolul 12

1. În vremea aceea, Iisus a mers sâmbăta prin semănături[1]!  Și Ucenicii Lui au flămânzit și au început să smulgă spice și să mănânce.

2. Iar fariseii, văzând [acest lucru], au spus Lui: „Iată, Ucenicii Tăi fac ce nu se cuvine a se face în sâmbătă!”.

3. Și [Iisus] le-a spus lor: „Nu ați citit ce a făcut David, când a flămânzit și cei [care] erau cu el,

4. când a intrat în casa lui Dumnezeu [ton icon tu Teu] și au mâncat pâinile punerii înainte [tus artus tis proteseos], care nu se cuveneau lui să le mănânce și nici celor [dimpreună] cu el, ci numai preoților?

5. Sau nu ați citit în Lege că sâmbetele preoților sunt întru sfințenie/ [slujind] în templu, [pentru care] încalcă sâmbăta[2] și sunt nevinovați?

6. Și vă spun vouă că [Cineva] mai mare decât templul este aici.

7. Iar dacă știați ce este/ ce înseamnă Milă voiesc și nu jertfă!, nu ați fi acuzat/ osândit pe [cei] nevinovați.

8. Căci Fiul omului este Domn al sâmbetei [Chirios estin tu savvatu][3]”.

9. Și plecând [Domnul] de acolo a venit în sinagoga lor!

10. Și, iată!, un om avea mâna uscată [hira ehon xiran]. Și L-au întrebat pe El, zicându-le [la toți][4]: „Oare se cuvine a vindeca în sâmbete?”. [Și aceasta]: pentru ca să-L acuze/ să Îl învinuiască pe El.

11. Și [Iisus] le-a spus lor: „Cine va fi între voi omul, care va fi avut o oaie și când ar fi căzut aceasta, în sâmbătă, într-o groapă, n-ar fi apucat-o și ridicat-o pe ea?

12. Însă, cu cât mai mult este prețios omul [decât] o oaie? Căci pentru aceasta se cuvine a face bine [calos poiin] în sâmbete.

13. Atunci [Iisus] a spus omului: „Întinde mâna ta”. Și a întins-o și s-a făcut bine în întregime ca și cealaltă [mână].

14. Și fariseii, ieșind, au făcut sfat [simvulion] împotriva Lui ca să Îl piardă pe El.

15. Iar Iisus cunoscând [aceasta] a plecat de acolo. Și i-au urmat Lui [mulțimi] multe, și i-a vindecat El pe toți,

16. și le-a poruncit/ i-a atenționat pe ei, ca să nu Îl facă cunoscut pe El,

17. pentru ca să se împlinească ce s-a spus prin Profetul Isaias[5], care spune:

18. „Iată, Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu întru care binevoiește sufletul Meu! Voi pune Duhul Meu întru El [ep′ Afton][6] și va vesti judecata neamurilor [crisin tis etnesin].

19. Nu se va certa[7], nici nu va striga, nici nu va auzi nimeni glasul Lui în lărgimi [en tes platies]/ pe străzi[8].

20. Trestie strivită nu va frânge și fitilul [care arde] mocnit[9] nu-l va stinge, până nu va scoate judecata întru biruință.

21. Și în numele Lui vor nădăjdui neamurile”[10].

22. Atunci a fost adus la El un demonizat orb și mut, și l-a vindecat pe el, încât mutul vorbea și vedea[11].

23. Și toate mulțimile se minunau și ziceau: „Nu este Acesta fiul lui David[12]?”.

24. Dar fariseii auzind [aceasta] spuneau: „Acesta nu scoate pe demoni decât numai întru Veelzevul/ Beelzebul, arhontele/ conducătorul/ domnul demonilor[13]”.

25. Dar [Iisus] cunoscând gândurile lor le-a spus lor: „Orice împărăție care se împarte întru sine se pustiește și orice cetate sau casă care se împarte întru sine nu va sta.

26. Și dacă Satanas [Satanas] scoate afară pe Satanas, [atunci] s-a împărțit întru sine! Astfel, cum va sta împărăția lui?

27. Și dacă Eu scot demoni întru Veelzevul, fiii voștri întru cine îi scot? Din acest [motiv] ei vor fi judecătorii voștri.

28. Dar dacă Eu scot demoni întru Duhul lui Dumnezeu [en Pnevmati Teu], atunci a venit întru voi/ în mijlocul vostru Împărăția lui Dumnezeu [eftasen ef′ imas i Vasilia tu Teu].

29. Căci cum poate cineva să intre în casa celui tare și să-i jefuiască vasele lui, dacă mai întâi nu l-a legat pe cel tare? Și astfel îi va jefui casa lui.

30. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, și cine nu adună cu Mine risipește/ împrăștie.

31. De aceea vă spun vouă: Tot păcatul [pasa amartia] și blasfemia [vlasfimia] vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia [împotriva] Duhului [tu Pnevmatos vlasfimia][14] nu va fi iertată.

32. Și celui care spune cuvânt împotriva Fiului omului i se va ierta lui! Dar celui care spune împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta lui nici în veacul de acum și nici în cel ce vine[15].

33. Sau faceți pomul bun și fructul lui [de asemenea] bun sau faceți pomul putred/ rău și fructul lui [de asemenea] rău! Căci după fruct se cunoaște pomul.

34. Pui de vipere [ghennimata ehidnon], cum puteți să spuneți [lucruri] bune răi fiind? Căci din prisosul/ belșugul  inimii vorbește gura.

35. Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate cele bune, și omul cel rău din comoara lui cea rea scoate cele rele.

36. Și vă spun vouă, că [pentru] tot cuvântul fără rost/ nepăsător/ nefolositor [pan rima argon][16] pe care îl vor spune oamenii vor da socoteală pentru acel cuvânt în ziua judecății!

37. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept [dicheotisi], și din cuvintele tale vei fi găsit vinovat [catadicastisi]”.

38. Atunci i-au răspuns Lui unii dintre cărturari și farisei, zicându-I: „Învățătorule, vrem a vedea de la Tine semn”.

39. Și [Iisus] a răspuns [și] le-a spus lor: „Neamul rău/ viclean și adulterin/ necredincios [ghenea ponira che mihalis][17] cere semn, și semn nu i se va da lui decât numai semnul lui Ionas[18] Profetul.

40. Căci precum a fost Ionas în pântecele chitului [ti chilia tu chitus] trei zile și trei nopți, în același fel va fi și Fiul omului în inima pământului [ti cardias tis ghis] trei zile și trei nopți.

41. Bărbații nineviteni[19] se vor ridica întru/ la judecată cu neamul acesta și-l vor osândi pe el, căci s-au pocăit întru propovăduirea lui Ionas și, iată!, [Cineva] mai mare decât Ionas este aici.

42. Împărăteasa sudului [vasilissa notu]/ [cea] de la miază-zi se va ridica întru/ la judecată cu neamul acesta și-l va osândi pe el, căci a venit de la marginea pământului [ec ton peraton tis ghis] [pentru] a asculta înțelepciunea lui Solomon și, iată!, [Cineva] mai mare decât Solomon este aici.

43. Și când duhul necurat a ieșit din om, umblă prin locuri fără apă [anidron topon] căutând odihnă și nu o găsește.

44. Atunci spune, mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit! Și venind o află golită, măturată și înfrumusețată [checosmimenon[20]].

45. Atunci pleacă și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și, intrând, locuiește acolo! Și se fac cele din urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Astfel va fi și neamului acestuia rău/ viclean”.

46. Încă vorbind El mulțimilor, iată!, Mama și frații Lui stăteau afară căutând a vorbi Lui.

47. [Și i-a spus Lui cineva, „Iată, Mama Ta și frații Tăi stau afară căutând a vorbi Ție”].

48. Iar El a răspuns și i-a spus lui: „Cine este Mama Mea și cine sunt frații Mei[21]?”.

49. Și întinzând mâna către Ucenicii Lui a spus: „Iată, mama Mea și frații Mei!”.

50. Căci oricine face voia Tatălui Meu Celui din ceruri acela este fratele și sora și mama Mea”.


[1] În ed. BOR 2001: printre holde.

[2] Încălcau sâmbăta pentru că slujeau la templu…și nu se odihneau.

[3] În GNT avem: „este Domn al sâmbetei”, variantă existentă și în ed. BOR 2001. În ed. Biblia 1688 și BOR 1988 găsim textul: „Domn este și al sâmbetei”, după cum găsim în MGK: „ine Chirios che tu savvatu”.

Tindem să acceptăm varianta GNT pentru că discuția nu este aceea de a prezenta pe Hristos ca Domn a toate ci e aceea că Hristos e Domn al sâmbetei, pentru că sâmbăta fusese luată în discuție de către farisei. Iar Domnul le răspunde punctual.

[4] Întrebau în general…dar vizau numai răspunsul Domnului. Întrebau în mod pervers…pentru ca să audă ce spune El.

[5] Transliterare a N. sg.: Isaias.

[6] Ed. Biblia 1688 și ed. BOR 1914, 1939, 1988 și 2001 traduc prepoziția epi cu Ac. cu „peste”, vorbind despre venirea Duhului „peste El”, peste Fiul. Însă această alegere traductorială indică faptul că prezența Duhului Sfânt este exterioară Fiului și nu interioară Lui, potrivit existenței Lor perihoretice.

De aceea am ales „întru El”, pentru a indica comuniunea, perihoreza, legătura interioară a Fiului cu Duhul Sfânt.

[7] Nu va avea dispute de idei.

[8] În ed. Biblia 1688: în ulițe, în ed. BOR 1914: în uliță, în ed. BOR 1939, 1988 și 2001: pe ulițe.

[9] În ed. Biblia 1688: „inul ce fumegă”. În ed. BOR 1914: „in aprins”. În ed. BOR 1939 și 1988: „feștilă fumegândă”. În ed. BOR 2001: „feștilă pâlpâindă”. Noi am folosit „fitilul mocnit”…cu adresă la lampa de gaz, la care trebuia să scriem și să învățăm în timpul regimului comunist din România…atunci când ni se lua lumina din senin.

[10] Sfântul Matei citează pe Sfântul Isaia…însă textele noutestamentare nu coincid cu textul lui Isaia din LXX.

În v. 18 este Is. 42, 1.

Însă în LXX la Is. 42, 1, mesajul e cu referire la Iacov și Israel. Iacov e „fiul” Domnului și Israel „alesul” lui Dumnezeu, pe care sufletul Său l-a primit/ îl acceptă.

Numai în partea finală se aseamănă cu cel evanghelic: „Edoca to Pnevma Mu ep′ Afton crisin tis etnesin exisi” [Voi da din Duhul Meu întru El (și) va scoate judecata neamurilor].

Mat. 12, 19 e regăsibil în Is. 42, 2, sub forma: „u checraxete ude anisi ude acustisete exo i foni Aftu” [nu va striga, nici nu va părăsi și nici nu se va auzi afară glasul Lui].

Mat. 12, 20 e regăsibil în Is. 42, 3: „calamon tetlasmenon u sintripsi che linon captizomenon u svesi alla is alitian exisi crisin” [trestie strivită nu va frânge și fitilul mocnit nu-l va stinge, ci va scoate judecata întru adevăr].

Mat. 12, 21 e regăsibil la Is. 42, 4: „che epi to onomati Aftu etni elpiusin” [Și întru numele Lui vor nădăjdui neamurile].

[11] În MGK găsim varianta propusă de ed. Biblia 1688 și ed. BOR 1914, 1939, 1988 și 2001: „oste o tiflos che cofos che elali che evlepe” [încât orbul și mutul și vorbea și vedea].

[12] Fiul lui David cu sensul de Mesia/ Hristos.

[13] În ed. Biblia 1688, în ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] și ed. BOR 1914: „domnul dracilor”. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: „căpetenia demonilor”.

[14] Varianta GNT a fost urmată în ed. BOR 2001: „blasfemia împotriva Duhului”.

În ed. Biblia 1688 și în ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „hula ce e spre Duhul Sfânt”. În ed. BOR 1914: „hula care este împrotiva [împotriva] Duhului”.  În ed. BOR 1939 și 1988: „hula împotriva Duhului”.

[15] E la prezent în GNT și nu la viitor ca în ed. BOR 1914, 1939, 1988 sau 2001.

[16] În ed. Biblia 1688 și în ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „tot cuvântul deșărt”. În ed. BOR 1914: „tot cuvântul deșert”. În ed. BOR 1988: „pentru orice cuvânt deșert”. În ed. BOR 2001: „pentru orice vorbă deșartă”.

[17] În ed. Biblia 1688: „neamul rău și preacurvariu”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „neamul rău și curvariu”. În ed. BOR 1914: „neamul viclean și preacurvar”. În ed. BOR 1939: „neam viclean și pre[a]curvar”. În ed. BOR 1988 și 2001: „neam viclean și desfrânat”.

[18] Transliterare a N. sg.: Ionas.

[19] Locuitorii cetății Ninevi [Ninevi] / Ninive.

[20] Acest verb la participiu perfect pasiv apare doar de două ori în NT (Mat. 12, 44 și Lc. 11, 25) și numai în contextul aceleiași expuneri despre duhurile necurate. Însă ideea de înfrumusețare harică a pătruns foarte adânc în conținutul rugăciunilor noastre ortodoxe.

[21] Despre frații Domnului sau despre fiii Sfântului Iosif, Logodnicul Prea Curatei Stăpâne a se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Dreptul_Iosif.

Did you like this? Share it: