Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Eminescu – cel care mă incită [4]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Eminescu

cel

care

incită

***

Producătorul, sublinia Mihail, „plătește totul” [XII, 238] și țăranilor li s-a cerut la un moment dat, pe nepregătite, „o dare înzecită”, fapt care i-a făcut să aibă întotdeauna datorii.

*

Țăranii sunt supuși „unei înspăimântătoare uzure” [Ibidem] fizice și morale. Pentru că munca lor e întotdeauna „foarte rău plătită”.

*

Cei din „partidul roșu” (liberalii) sunt „cei mai cruzi şi mai lacomi proprietari sau arendaşi…pentru că sunt parveniţi şi n-au nicio legătură cu pământul şi populaţiunile” [Ibidem]. Și când nu iubești pământul și oamenii în mijlocul cărora locuiești te iubești numai pe tine, numai propriul tău profit.

*

Autorul vorbește și despre darea numită ierbărit, luată țăranilor de unii falși „patrioți” pentru iarba mâncată de păsările lor din curte [Ibidem].

*

Poporul și falșii lui intelectuali: „poporul incult, dar încolo sănătos şi foarte inteligent e dat în prada tuturor acelora care ştiau a înşira două slove pe hârtie şi-l încurcau în paragrafii unui drept formal, copiat de la popoare civilizate, şi la redigerea [redigerarea] căruia alte trebuinţe, alt neam de oameni, alte condiţii economice [stau decât cele care le] prezidaseră” [Ibidem].

*

Preluarea de legi și de tabieturi neconforme cu viața și mentalitatea românilor. Practică care continuă să fie „implementată” de oameni care nu gândesc și simt prea românește.

*

Înșiră două-trei cuvinte/ slove pe hârtie…

Abia știu să scrie…nu înțeleg ceea ce scriu…dar propun legi care schimbă/ modifică profund viața românilor.

*

Și Mihail Eminescu atinge problema capitalului în mentalitatea românească tradițională, ortodoxă, în comparație cu mentalitatea occidentală unde el este impersonal și se câștigă prin forță.

Capitalul „mobiliar”, spun el, „avea înainte un caracter istoric tradiţional şi personal.

Legăturile între boieri şi ţărani erau istorice, tradiţionale, personale. E nenatural a admite ca oameni de aceeaşi rasă, cari neam de neamul lor trăiseră şi lucraseră împreună, să nu aibă un sentiment de cruţare şi de omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel mai lacom de avere n-ar fi îngăduit să i se esploateze ţăranii din partea slugilor lui.

Astăzi capitalul e impersonal. O moşie străveche încape pe mâna unui patriot, în genere străin de origine, care caută să scoaţă lapte din piatră.

Puţin [î]i pasă de soarta lucrătorului, puţin de biserică ori de şcoală. Omul e pentru el nu un compatriot, nu un conaţional, nu ostaş sau cetăţean; e un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un timp mărginit, până ce o vinde sau o arendă altuia moşia.

Rău hrănit, rău îmbrăcat, având locuinţă rea, maiestatea poporului român, norodul, cum zicea Matei Basarab, naţia a ajuns în stare mai rea decât sub fanarioţi, a ajuns la sapă de lemn” [Ibidem].

*

Averea și munca erau văzute relațional, prin prisma respectului față de înaintași, cu sentimentul că suntem de-un neam și de-o credință, și că numai împreună suntem un popor puternic.

Din acest motiv nu exista conștiința muncii de exploatare, de exterminare. Muncitorul nu era doar o șaibă de care ne puteam dispensa când vrem ci o persoană, care are nevoie să fie răsplătită și cinstită pentru munca și viața ei.

*

Conștiința capitalului impersonal a apărut în lipsa relațiilor personale. Când nu l-a mai legat nimic esențial pe angajator de angajat munca a devenit un lucru în sine, mai important decât angajatul, care poate fi oricine și de care ne folosim cât vrem.

*

Din nou Matei Basarab…și conștiința decăderii standardului de viață al românilor în modernitate.

*

Însă s-a ajuns la desființarea respectului față de om când înavuțirea a ajuns să se facă fără Dumnezeu, printr-o viață scandaloasă din punct de vedere moral. Numai când credința, iubirea, respectul, relațiile interumane s-au degradat foarte mult au devenit importante capitalul și imaginea de sine retușată.

*

Poporului „i se ia, i se tot ia, şi lui nu i se dă nimic în schimb” [Ibidem], pentru că „reformele” sunt făcute împotriva lui, fără să se ia în considerare adevăratele lui nevoi.

*

„lefuri si sinecure” [Ibidem]

*

De ce am ajuns rău? Pentru că „lipsa de simţ istoric şi naţional ne-au adus unde suntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeţi străini în care toată organizaţia s-a făcut în favorul străinilor şi pentru a le face traiul cât de neted şi de moale în ţara nimărui, căci numai ca firmă[1] mai e a noastră” [Ibidem].

*

Doar cu numele România mai e „a românilor”, pentru că au cumpărat-o oameni străini de noi și, mai ales, de interesul nostru național. Și acesta era, de fapt, ofoul cel mare al lui Mihail: că cei care ne cumpără avuțiile și pe noi nu fac ceva pentru noi ci împotriva noastră.

Pentru că nu străinii onești sunt un pericol…ci străinii cu scopuri mârșave.

*

Și acum, ca cetățeni europeni cu drepturi depline, observăm cât de atente sunt statele europene la „elementele nefaste” modului lor de-a fi.

Nu te agreează oricum, cu orice fel de credință și de comportament.

Nu te asimilează, chiar dacă ești o persoană comunicativă, dacă nu cedezi lucruri esențiale din modul tău de a fi.

A merge în altă parte înseamnă, cel mai adesea, a vrea să fii ca ei. Dacă ești altfel…nu ești binevenit în mod real.

*

Ce ne cere Eminescu? Să nu ucidem, de dragul străinilor care vor să locuiască cu noi [Ibidem], „existenţa fizică şi morală a rasei române” [XII, 239].

*

„se esplică” pentru se explică [Ibidem]

*

Poporul român pare un popor condamnat la nefericire și de aceea are tendința de a renunța la propria sa personalitate [Ibidem].

*

Era în mod firesc împotriva scrierilor „cosmopolite și nihiliste ieşite din pene române, [care] încearcă a dovedi deja că sentimentele de patrie şi naționalitate sunt mofturi şi că apăsaţii de pe faţa întregului pământ sunt fraţi şi aliaţii naturali în contra formaţiunilor istorice actuale” [Ibidem].

*

Și scriitorii români, care nu știu cine sunt…dar ar vrea să fie alții…sunt „la modă” și astăzi.

Ei neagă fără să pună ceva în loc.

Ei destituie trecutul într-o carte fără a înțelege că luptă împotriva propriei lor împliniri.

Pentru că numai când îți asumi trecutul, când ți-l asumi pentru că îl cunoști, te înțelegi în mod profund.

*

Însă sentimentele de patrie și de naționalitate nu exclud înțelegerea altor nații ci o presupun. Numai cine își cunoaște și își iubește neamul, trecutul, limba, credința, tradițiile poate înțelege nevoia vitală a altora de a se raporta în același fel la valorile lor.

*

E vorba de un articol din 10 iulie 1881.


[1] Cuvânt cu tradiție…și nu un împrumut postdecembrist…cum pot să creadă unii.

Did you like this? Share it:

Previous

Prietenie fără complezență

Next

Cerul unei oglinzi

2 Comments

  1. Camelia

    De ce oare ne prezentati, Parinte, un alt Eminescu, pe care foarte putini dintre noi il stiu?

    Multi dintre noi il cunosc pe Eminescu doar prin cateva strofe ale unor mult prea fredonate melodii, nicidecum prin profunzimile gandurilor sale, prin luciditatea cu care a privit oamenii din jurul sau si viata lor.

    „Însă s-a ajuns la desființarea respectului față de om când înavuțirea a ajuns să se facă fără Dumnezeu, printr-o viață scandaloasă din punct de vedere moral. Numai când credința, iubirea, respectul, relațiile interumane s-au degradat foarte mult au devenit importante capitalul și imaginea de sine retușată.”

    Recitindu-l acum, dupa atatia ani, greu imi vine a crede ca nu vorbeste despre vremurile noastre.

    Pentru ca tot ceea ce se intampla astazi este consecinta unei continue decaderi morale la care s-au facut partasi multi dintre parintii care isi striga de zor oful prin ziare si pe la televiziuni cum ca, copiilor lor li s-a luat dreptul de a se inregimenta in randul posesorilor de hartii banale dar neaparat trebuincioase. Dar nu sufla o vorba despre locul in care se aflau atunci cand copiii se impodobeau cu greutatea lor in bijuterii, masti cosmetice, farduri si toale de ultimul racnet. De multe ori insa, chiar noi, parintii, le-am inlesnit accesul la cele mai noi modele ale telefoniei mobile si tehnicii de ultima generatie. Ca, deh, obrazul subtire cu cheltuiala se tine.

    O vorba pe care, de multe ori o spunem aproape involuntar: “uitat-te inapoi cu manie!”
    Da, dar cu care manie? Ca suntem tot mai vinovati de viata pe care o ducem si mostenirea pe care (n-) o lasam copiilor nostri? Sau poate vorbim despre mania impotriva celor care, in loc sa ne inteleaga ca, in ziua de azi ca sa fii in randul oamenilor trebuie sa fii aidoma lor, ne pun bete in roate cu ideile lor fixe si prafuite cum ca trebuie sa inveti si sa muncesti ca sa fii om ?

    “Și acum, ca cetățeni europeni cu drepturi depline, observăm cât de atente sunt statele europene la „elementele nefaste” modului lor de-a fi.
    Nu te agreează oricum, cu orice fel de credință și de comportament.
    Nu te asimilează, chiar dacă ești o persoană comunicativă, dacă nu cedezi lucruri esențiale din modul tău de a fi.”

    Tot crestinul stie ca unul dintre semnele prin care Dumnezeu atrage atentia omului ca se afla pe drum gresit, este boala. Boala care pica pe capul nostru parca din senin, cand ti-e lumea mai draga.

    Societatea in care traim s-a imbolnavit. Iar noi, oamenii, pe zi ce trece devenim tot mai dezradacinati.

    Cat de departe sunt de urechile si inima noastra cuvintele: “Eu sunt vita, voi sunteti mladitele.Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic.”

    “Poporul român pare un popor condamnat la nefericire și de aceea are tendința de a renunța la propria sa personalitate.”

    « De ce am ajuns rău? Pentru că „lipsa de simţ istoric şi naţional ne-au adus unde suntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeţi străini în care toată organizaţia s-a făcut în favorul străinilor şi pentru a le face traiul cât de neted şi de moale în ţara nimărui, căci numai ca firmă[1] mai e a noastră”. »

    Astazi importam totul: de la mancare, imbracaminte, gesturi si atitudini, pana la felul de-a fi. Iar convulsiile prin care trecem se datoreaza tocmai acestei lupte continue cu firea noastra.

  2. Otilia Kloos

    Foarte greu de intuit ce si cum cu intiparirea talpii tarii in inima omului si modul in care se reflecta sinele in tulpina din care cugeta cele drepte.

    Eminescu are dreptate: inradacinarea copacului cere drum in sus, nu numai crestere de jos, prin arterele altor radacini.

    Cred ca-ti trebuie o viata naimita in vrejul altor cereri de ruga si vietuiri ale constiintei ca sa-ti dai seama ca, de fapt, persoana umana e singura ce-ar putea cuprinde particularitatile apartenentei de Dumnezeu, si, prin El, de neamul ce te duce tot la El.

    Am trecut vara asta, si ma mai abat inca, pe la-nsiruiri de neamuri, emigranti sau nu, englezi, francezi, elvetieni iudei, scotieni get-beget, sau emigranti, ce inca mai cred in identitatea lor scotiana, desi aparte de englezi, germani din Israel, iudei practicanti, ortodocsi, sau „moderni”, romani emigrand prin Nice, Paris, Scotia, Londra, America, Israel, ucrainieni nascuti asa, sau adaptandu-se la cererile unui „nou” stil de viata, italieni cerandu-si drepturile salbatic, zgomotos, sau doar in mod capitalist, indieni emigrand in Londra si pretizand a practica agnosticismul sau politeismul, atei americani, traind in Israel, dar neincrezandu-se defel in moartea si-nvierea lui Iisus Hristos, Domnul si Dumnezeul nostru, al iudeilor, ca si al crestinilor, si-mi dau seama ca numai prin jertfirea gandului de zi cu zi ca suntem ai Lui si ai Maicii Domnului putem creste si agonisi cu durere inchinarea „in duh si adevar”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort