Pachetul de memorare (72-79)
Pagina 72-73:
Declinarea comparativului adjectivului [în latină]
sg.
N. alt-ior
G. alt-ior-is
D. alt-ior-i
Ac. alt-ior-e/m
Abl. alt-ior-ē
V. alt-ior
pl.
N. alt-ior-es
G. alt-ior-um
D. alt-ior-i/bu/s
Ac. alt-ior-e/m/s
Abl. alt-ior-i/bu/s
V. alt-ior-es
*
Gradul superlativ al adjectivelor se formează prin adăugarea sufixului –issim după radical și alipirea terminațiilor distincte ale adjectivelor pentru cele trei genuri (-us, –a, –um) = –issimus, –issima, –issimum.
*
Superlativul se va declina după declinarea a II-a la masculin și neutru și după declinarea I la feminin.
Ex:
alt-issim-us/ M/ dec. a II-a
alt-issim-a/ F/ dec. I
alt-issim-um/ N/ dec. a II-a
*
Paradigmă completă:
brevis, -e = scurt, -ă
pozitiv: brevis, -e
comparativ: N: brev-ius; M și F: brev-ior (după dec. a III-a)
superlativ: M: brev-issim-us (dec. a II-a); F: brev-issim-a (dec. I); N: brev-issim-um (dec. a II-a)
*
Limba latină cunoaște și adjective cu forme speciale de comparativ și superlativ. Acestea respectă modul de formare al gradelor de comparație însă pun probleme în ceea ce privește radicalul utilizat sau transformările fonetice rezultate prin adăugarea sufixului gradual.
*
Pagina 74:
Ex. de adjective cu forme speciale
1. pozitiv: bonus, -a, -um = bun, -ă
comparativ: (rad. bon) mel-ius (N) și mel-ior (M și F)
superlativ: opti s–si mus = optimus, optima, optimum
2. pozitiv: malus, -a, -um = rău
comparativ: mal / pe-ior și pe-ius
superlativ: mal/ pe-issim = pessimus, pessima, pessimum.
*
Pagina 75-76:
Adjectivele cu terminația de N. –illis (ex: facillis, -e) formează următorul superlativ: facill-issim = facillimus, facillima, facillimum.
*
ā [-] = vocală lungă
ǎ [ˇ] = vocală scurtă
*
În latină nu există literele: j, ș, ț, z, w, k.
*
Două tipuri de pronunție a cuvintelor:
1. pronunția conventionalis
2. pronunția restituta
*
Scriere și pronunție
gu → lingua = lingva
qu → aqua – acva
ph = f
ss = ss
x = cs
tt = tt
ae = ē
oe = ē
au = au (în aceeași silabă): au-ro-ra/ au-tum-nus
eu – eu (în aceeași silbă): Eu-ro-pa/ Eu-tro-pi-u
*
Ae nu formează diftong în äer (a-er, adică hiat) și derivații lui.
Oe nu formează diftong în poëta [po-e-ta] și derivații lui.
*
Vocalele sunt lungi prin natură și scurte prin poziții (adică în funcție de consoanele și vocalele care urmează sunetului respectiv).
Ex: āltus (litera ā urmată de consoană este lungă); o-rĭ-en-te (litera i urmată de o vocală devine scurtă).
*
Pagina 77:
Despărțirea în silabe în limba latină se face după regulile adoptate în limba română.
*
Formele pronominale: 1. pronumele; 2. adjectivul pronominal.
*
Pronumele are 3 forme de dicționar la N: M, F și N.
*
Toate formele de dicționar ale pronumelui au aceleași desinențe cauzale ca ale substantivului.
Desinențe proprii au numai la G. sg: ius și D. sg. i.
*
Relativele interogative nehotărâte (indefinite) au Ac. sg. masculin de declinarea a III-a (em) iar D. și Abl plural, tot de declinarea a III-a, în ibus.
*
Pagina 78-79:
Formele pronominale demonstrative
1. hic, haec, hoc = acesta, aceasta (de lângă mine). Poate fi pronume demonstrativ sau adjectiv demonstrativ de apropiere față de pers I, persoana apropiată.
2. iste, ista, istud = acesta, aceasta (de lângă tine). Poate fi pronume demonstrativ sau adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere față de persoana a II-a.
3. ille, illa, illud = acela, aceea. Pronume demonstrativ sau adj. pron. demonstrativ de depărtare și de pers. I și de pers a IIa.
4. ipse, ipsa, ipsum = însuși, însăși. Pronume de întărire.
însumi, însuți, însuși, înșine, înșivă, înșiși / ins, insă, dânsa
5. is, ea, id = demonstrativul anaforic. Indică persoana despre care s-a vorbit anterior.
6. isdem, eadem, idem = același, aceeași. Pronume sau adjectiv pronominal de identitate.
*
Pronumele relativ: qui, quae, quod = cel, cea care.
*
Pronumele interogativ: quis? (M și F)= cine? / quid? (N) = ce?