Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 8 iulie 2011

O recitire atentă a Criticii rațiunii pure [6]

Prima parte, a doua, a treia, a 4-a și a 5-a
***

Principiile matematice sunt scoase „din intuiție și nu din conceptul pur al intelectului”, p. 182.

*

Condiția generală a tuturor judecăților noastre în general, spune Kant, este aceea de a nu se contrazice pe ele însele, Ibidem.

*

Principiul contradicției este „un criteriu universal, deși numai negativ, al oricărui adevăr”, Ibidem.

Însă autorul spune că principiul contradicției aparține exclusiv domeniului logicii, p. 182, „fiindcă el este valabil pentru cunoștințe considerate numai ca cunoștințe în genere, independent de conținutul lor”, p. 182-183.

Kant spune însă că principiul contradicției poate fi folosit și pozitiv, nu doar negativ ca în logică, pentru a cunoaște adevărul, p. 183.

Dacă avem o judecată analitică, adevărul ei poate fi „recunoscut suficient după principiul contradicției”, p. 183. Pentru că „se va nega totdeauna în mod corect contrariul a ceea ce va fi fost deja pus sau gândit ca concept în cunoașterea obiectului, în timp ce conceptul însuși va trebui în mod necesar să fie afirmat de acest obiect, deoarece contrariul acestui concept ar fi în contradicție cu obiectul”, p. 183.

Consideră principiul contradicției „principiu inviolabil”, Ibidem, dar nu așteaptă din partea lui „vreo lămurire cu privire la adevărul acelei specii de cunoștințe”, Ibidem.

Și introduce în cadrul principiului contradicției condiția „în același timp”, p. 184. Adică un bărbat nu poate fi tânăr și bătrân, mare și mic, bogat și săracîn același timp. El poate fi doar una sau alta.

*

Logica transcendentală are menirea de „a determina întinderea și limitele intelectului pur”, p. 185.

*

Obiectele trebuie să existe pentru că altfel conceptele lor sunt goale, p. 185.

Posibilitatea experienței este…ceea ce dă tuturor cunoștințelor a priori realitate obiectivă”, p. 186.

*

Intelectul pur e decretat de autor drept izvorul principiilor, p. 187. Iar principiile sunt pentru el „reguli ale folosirii obiective a categoriilor”, p. 188.

Kant vorbește de existența a 4 principii ale intelectului pur:   1. axiome ale intuiției,

2. anticipații ale percepției,

3. analogii ale experienței și

4. postulate ale gândirii empirice în general, p. 188-189.

*

Și ne spune că a ales denumirile lor cu grijă pentru a preciza diferențele dintre ele, p. 189.

Pe primele două (axiomele și anticipațiile) le denumește principii matematice iar pe celelalte două (analogiile și postulatele) principii dinamice, p. 189.

*

Principiul axiomelor este: „toate intuițiile lor sunt mărimi extensive”, p. 190.

Conceptul mărimii e compus din „conștiința omogenului divers”, Ibidem. De unde concluzionează că „fenomenele sunt [cu toatele] mărimi, și anume mărimi extensive, pentru că ele, ca intuiții pure în spațiu sau în timp, trebuie să fie reprezentate prin aceeași sinteză prin care sunt determinate în genere spațiul și timpul”, p. 190.

Mărime extensivă = „aceea în care reprezentarea părților face posibilă reprezentarea întregului”, p. 190.

*

Geometria se bazează în crearea figurilor pe „sinteza succesivă a imaginației productive”, p. 191.

*

Axiomele sunt „judecăți sintetice a priori” pentru Kant, p. 191.

*

„7 + 5 = 12 nu e o judecată analitică. Căci eu nu gândesc nici în reprezentarea de 7, nici în cea de 5, nici în reprezentarea reunirii ambelor numere numărul 12”, p. 191.

*

Fenomenele nu sunt lucruri în sine”, p. 192.

*

Principiul anticipațiilor percepției este: realul, în toate fenomenele, care este „un obiect al senzației”, are mărime intensivă, adică un grad anume, p. 193.

„Percepția este conștiința empirică”, adică conștiința senzației, p. 193.

Fenomenele nu sunt pentru Kant „intuiții pure” ca spațiul și timpul, Ibidem, ci ele conțin intuiție și materiile pentru un obiect, Ibidem.

Mărimea intensivă = gradul de influență asupra simțului, p. 194.

Anticipația este definită de autor drept „orice cunoaștere prin care pot cunoaște și determina a priori ceea ce aparține cunoașterii empirice”, p. 194.

Însă senzația, care e „materia percepției”, nu poate fi anticipată, p. 194.

Senzația se poate diminua și poate dispărea în mod treptat, p. 194.

realul în fenomen are totdeauna o mărime”, p. 194, dar una intensivă și nu extensivă, p. 195.

Culoarea, căldura, greutatea au diverse grade, p. 195.

Concluzie: „toate fenomenele în genere sunt…mărimi continui, atât în ce privește intuiția lor, ca mărimi extensive, cât și în ce privește simpla percepție…ca mărimi intensive”, p. 195-196.

*

„din experiență nu poate fi scoasă niciodată dovada unui spațiu sau a unui timp vid”, p. 197.

*

Principiul analogiilor: experiența e posibilă doar „prin reprezentarea unei legături necesare a percepțiilor”, p. 199.

Experiența este o cunoaștere empirică”, adică o cunoaștere sintetică a percepțiilor, Ibidem.

Analogia în filosofie exprimă egalitatea a două „raporturi calitative”, pe când în matematică exprimă egalitatea a două „raporturi cantitative”, p. 202.

*

Kant pleda pentru „principiul permanenței substanței”, p. 203.

„Timpul nu poate fi perceput în sine”, p. 203.

Substratul a tot ce e real e substanța pentru Kant, p. 204. De ce nu spiritul sau energia lui Dumnezeu? Pentru că Kant pledează în subsidiar pentru materialismul idealist al lui Platon. Pentru materia eternă.

Și iată ce spune Kant: „substanța nu poate…să se schimbe în existența ei, nici cuantumul ei în natură nu poate nici crește, nici scădea”, p. 204. De ce nu?

permanentul este obiectul însuși, adică substanța (fenomenon în gr.), dat tot ce se schimbă sau se poate schimba nu aparține decât modului cum există această substanță”, p. 205, aceasta fiind opinia lui Aristotel.

*

Pentru că Aristotel separa materia de forma materiei, pentru că nu vedea niciun dinamism al materiei și, în consecință, nicio schimbare/ transfigurare a materiei.

Însă Ortodoxia vorbește despre dinamismul interior al materiei și de personalizarea materiei în om și prin om, de transfigurarea/ îndumnezeirea materiei, pentru că materia e vie și nu moartă, pentru că e străbătută de harul Dumnezeirii.

*

În p. 207, accidentul aristotelian e numit „schimbare de aspect” și vorbește aici, în mod surprinzător, despre permanentul/ substanța schimbabilă.

Evanghelia după Matei (cap. 13)

Evanghelia după

Matei

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: The Greek New Testament (GNT), ed. Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wikgren, Ed. Münster/Westphalia, 1966, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 6.

***

Capitolul 13

1. În ziua aceea, Iisus a ieșit din casă [și] a stat lângă mare!

2. Și s-au adunat către El mulțimi multe, încât El a intrat în corabie să stea, și toată mulțimea sta pe țărm.

3. Și le-a spus lor multe în parabole [paravoles][1]/ pilde[2], zicând: „Iată, a ieșit semănătorul să semene!

4. Și, în semănatul lui, [au fost unele] care au căzut lângă cale [para tin odon], și au venit păsările și le-au mâncat pe ele.

5. Iar altele au căzut pe locuri pietroase [ta petrodi][3], unde nu au avut mult pământ, și îndată au răsărit pentru că nu aveau pământ adânc [vatos ghis]!

6. Și soarele a răsărit [și] a ofilit [semănătura] și pentru că nu avea rădăcină [rizan] [aceasta] s-a uscat.

7. Iar altele au căzut pe spini/ mărăcini [epi tas acantas][4] și au crescut spinii și le-au înăbușit/ le-au sufocat[5] pe ele.

8. Iar altele au căzut pe pământ bun [epi tin ghin tin calin] și au dat rod [carpon], adică una o sută și alta șaizeci și alta treizeci.

9. Cel care are urechi să audă!”.

10. Și Ucenicii s-au apropiat [și] i-au spus Lui: „Pentru ce le vorbești lor în parabole [en paravoles]?”.

11. Și [Iisus] a răspuns [și] le-a spus lor: „Fiindcă vouă vi s-a dat a cunoaște tainele Împărăției Cerurilor [gnone ta mistiria tis Vasilias ton Uranon], dar acestora nu le-a fost dat [să le cunoască].

12. Căci celui care are i se va da lui și va fi îmbelșugat! Iar celui care nu are și ceea ce are va fi luat de la el.

13. De aceea le vorbesc lor în parabole, căci văzând nu văd și auzind nu aud și nici nu înțeleg,

14. și pentru a se împlini [cu] ei profeția lui Isaias, care spune: <Auzind veți auzi și nu veți înțelege, și văzând veți vedea și nu veți vedea>[6].

15. Căci inima poporului acestuia s-a îngreunat/ s-a făcut nesimțitoare [epahinti][7], și cu urechile aud cu greutate și ochii lor s-au închis, pentru ca nu cumva să vadă cu ochii și cu urechile să audă și inima lor să înțeleagă și să se întoarcă[8] și Eu să îi vindec pe ei.

16. Dar fericiți [macarii] sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud.

17.Căci adevărat vă spun vouă, că mulți Profeți [Profite] și Drepți [Dichei] au dorit să vadă ce vedeți [voi] și nu au văzut, și să audă ce auziți [voi] și nu au auzit.

18. Așadar, ascultați voi parabola semănătorului [tin paravolin tu spirantos]!

19. La tot cel care aude cuvântul Împărăției [ton logon tis Vasilias][9] și nu-l înțelege, vine cel vicelan/ rău [o poniros] și răpește sămânța din inima lui, [și] aceasta este [cea] semănată lângă cale.

20. Iar cea semănată pe locuri pietroase este cel care aude cuvântul [Împărăției] și îndată îl ia/ îl primește pe el cu bucurie [meta haras],

21. dar pentru că nu are rădăcină întru sine este doar vremelnic [proscheros] [cu el], căci se face necaz ori prigonire pentru cuvânt[ul Împărăției] [și] îndată se scandalizează [scandalizete]/ se poticnește/ se smintește.

22. Iar cea semănată în spini [is tas acantas] este cel care aude cuvântul [Împărăției] dar grija veacului [i merimna tu eonos] și înșelătoria bogăției [i apati tu plutu] înăbușă cuvântul [Împărăției] și îl face neroditor.

23. Dar cea semănată pe pământ bun este cel care aude cuvântul [Împărăției] și îl înțelege, deci care rodește și face unul o sută și altul șaizeci și altul treizeci”.

24. Altă parabolă le-a pus lor înainte [paretichen], zicând: „Împărăția Cerurilor este asemenea omului care a semănat sămânță bună în țarina/ ogorul lui.

25. Dar în [timp] ce oamenii dormeau a venit vrăjmașul/ dușmanul [o ehtros] lui și a semănat neghine/ buruieni [zizania] în mijlocul grâului și s-a dus.

26. Și când a crescut planta și a făcut rod, atunci s-au arătat și neghinele.

27. Și venind slujitorii stăpânului casei i-au spus lui: <Doamne, nu ai semănat sămânță bună în țarina ta? Atunci, de unde ai neghine?>

28. Și [el] le-a spun lor: <Om vrăjmaș a făcut aceasta>. Și slujitorii i-au spus lui: <Așadar, vrei să mergem și să le strângem pe ele[10]?>.

29. Și [el] le-a spus: <Nu, pentru ca nu cumva strângând neghinele să dezrădăcinați [ecrizosite]/ să smulgeți [și] grâul odată cu ele!

30. Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș, și în vremea secerișului voi spune secerătorilor: Strângeți mai întâi neghinele și legați-le pe ele în snopi pentru a fi arse acestea[11], iar grâul strângeți-l în grânarul meu>”.

31. Altă parabolă le-a pus lor înainte, zicând: „Împărăția Cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar [cocco sinapeos], pe care îl ia omul și îl seamănă în țarina lui!

32. Și [acesta, deși] este mai mic [între] toate semințele, atunci când a crescut este mai mare [decât] legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și locuiesc/ se sălășluiesc în ramurile lui”.

33. Altă parabolă le-a spus lor: „Împărăția Cerurilor este asemenea aluatului[12][zimi], pe care luându-l femeia îl ascunde în trei satone[13]/măsuri de făină de grâu până ce s-a dospit toată[14]”.

34. Pe toate acestea Iisus le-a spus mulțimilor în parabole și nimic nu le spunea lor fără parabolă,

35. ca să se împlinească ce s-a spus prin Profetul care spune: „Voi deschide în parabole gura Mea, voi spune pe cele ascunse de la întemeiere[a lumii] [catavolis [cosmu]]”[15].

36. Atunci a lăsat mulțimile și a intrat în casă. Și s-a apropiat de El Ucenicii Lui, spunându-I: „Explică-ne nouă parabola neghinelor din țarină [tin paravolin ton zizanion tu agru]!”.

37. Și [Iisus] a răspuns [și] a spus: „Cel care seamănă sămânța bună este Fiul omului,

38. iar țarina este lumea, iar cei care sunt sămânța bună sunt fiii Împărăției[16]! Iar neghinele sunt fiii celui vicelean/ rău,

39. iar vrăjmașul/ dușmanul care le-a semănat este diavolos [o diavolos]/ diavolul, și secerișul este împlinirea/ sfârșitul veacului [sintelia eonos] iar secerătorii sunt Îngerii.

40. Căci după cum se adună neghinele și sunt arse în foc, astfel va fi întru împlinirea/ sfârșitul veacului!

41. Fiul omului îi va trimite pe Îngerii Lui și [aceștia] vor aduna dintru Împărăția Lui pe toți cei care scandalizează/ care smintesc și pe cei care fac fărădelegea

42. și îi vor arunca pe ei în cuptorul de foc [tin caminon tu piros]! Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.

43. Atunci Drepții vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cel care are urechi să audă!

44. Împărăția Cerurilor este asemenea comorii care a fost ascunsă în țarină, pe care găsind-o un om a ascuns-o, și de bucuria ei se duce și vinde toate câte are și cumpără țarina aceea.

45. Iarăși, Împărăția Cerurilor este asemenea unui om negustor care caută mărgăritare bune [calus margaritas]!

46. Și aflând un mărgăritar de mare preț [ena politimon margaritin] se duce și vinde toate câte are și îl cumpără pe acela.

47. Iarăși, Împărăția Cerurilor este asemenea năvodului care a fost aruncat în mare și strânge la un loc [pești] de tot felul.

48. Și când acela s-a umplut îl trag la țărm și pun la un loc, în vase, pe cei buni și pe cei răi îi aruncă afară.

49. Astfel va fi întru împlinirea/ sfârșitul veacului! Îngerii vor ieși și îi vor despărți pe cei vicleni/ răi din mijlocul Drepților

50. și îi vor arunca pe ei în cuptorul de foc! Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.

51. Ați înțeles toate acestea?”. Și I-au spus Lui: „Da[, Doamne[17]]!”.

52. Și [Iisus] le-a spus lor: „De aceea, tot cărturarul care a ucenicit Împărăției Cerurilor este asemenea omului stăpân al casei, care scoate din comoara lui noi și vechi”.

53. Și s-a făcut că a terminat Iisus parabolele acestea, și a plecat de acolo.

54. Și a venit în patria Lui, învățându-i pe ei în sinagogile lor, încât erau umiți aceia și spuneau: „De unde are Acesta înțelepciunea aceasta și puterile?

55. Nu este Acesta fiul teslarului [o tu tectonos ios]? Nu Maria se numește Mama Lui și frații Lui sunt Iacovos, Iosif, Simon și Iudas?

56. Și surorile Lui nu sunt toate dintre ele la noi? Astfel, de unde are Acesta toate acestea?”.

57. Și se scandalizau/ se sminteau întru El. Iar Iisus le-a spus lor: „Profetul nu este disprețuit/ necinstit [atimos] decât numai în patria și în casa lui”.

58. Și acolo nu a făcut multe puteri/ minuni [dinamis pollas], din cauza necredinței [tin apistian] lor.


[1] În ed. BOR 1939 și 2001.

[2] În ed. Biblia 1688, BOR 1914 și 1989: „în pilde”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „în pildă”.

[3] În ed. Biblia 1688, ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] și ed. BOR 1914: „pre pietriș”. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: „pe loc pietros”.

[4] În ed. Biblia 1688: „pre spini”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] și ed. BOR 1939, 1988 și 2001: „între spini”. În ed. BOR 1914: „în spini”.

[5] În ed. Biblia 1688: „le înecară pre eale”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „le înecară”. În ed. BOR 1914: „le-au înnecat pre ele”. În ed. BOR 1939: „le-au înnăbușit”. În ed. BOR 1988 și 2001: „le-au înăbușit”.

[6] E vorba de Is. 6, 9.

[7] În ed. Biblia 1688: „s-au îngrășat inima norodului acestuia”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „s-au îngroșat inima acestor oameni”.  În ed. BOR 1914: „s-a îngroșat inima norodului acestuia”. În ed. BOR 1939: „inima acestui popor s-a îngroșat”. În ed. BOR 1988: „inima acestui popor s-a învârtoșat”. În ed. BOR 2001: „inima acestui popor s-a împietrit”.

[8] Să se întoarcă spre Mine, să se pocăiască.

[9] Lui Dumnezeu.

[10] Să strângem neghinele.

[11] Neghinele.

[12] Plămmădelii: http://dexonline.ro/definitie/pl%C4%83m%C4%83deal%C4%83.

[13] De la transliterarea N. sg: saton.

A se vedea: http://strongsnumbers.com/greek/4568.htm.

O discuție extinsă asupra măsurilor și greutăților existente în Sfânta Scriptură găsiți în: Sfântul Epifanie al Salaminei, Despre măsuri și greutăți și numere și alte lucruri care sunt în Dumnezeieștile Scripturi, Teologie pentru azi, București, 2010, carte care poate fi downloadată de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/07/16/sfantul-epifanie-al-salaminei-despre-masuri-%C8%99i-greuta%C8%9Bi-2010/.

[14] Frământătura.

[15] E vorba de Ps. 77, 2, cf. LXX: „anixo en paravoles to stoma Mu ftegxome provlimata ap′ arhis” [Voi deschide în parabole gura Mea, voi spune pe cele puse înainte dintru început].

[16] Lui Dumnezeu.

[17] Doamne nu există în GNT. Însă apare în MGK: „Ne, Chirie”. La fel apare în ed. Biblia 1688, ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], ed. BOR 1914, 1939, 1988 și 2001.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno