Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Răutăți pasagere

Mă-sa lor, a celor două, le spunea, nu fără răutate: „capre”. Asta pe la vreo zece ani, când ele tocmai înțeleseseră că viața e o surpriză cotidiană…și că trebuie să te bucuri de ea, și să te cațări pe crengile ei toată ziua. Și în escapadele lor în lumea băieților, fetele, cu un soi de viclenie specific mamei lor, începuseră să cunoască gustul, deloc nevinovat, al perversității de pe la 12-13 ani.

Și totul a început cu o revistă porno lăsată ascunsă, undeva sus, pe șifonier, de către tatăl lor (și el un împătimit al pipăitului, care a scăpat de acuzația de viol, de mai multe ori…ca prin urechile acului), pe care fetele au luat-o în inimă ca pe o eliberare și s-au lăsat conduse de ea ca spre o nouă americă nedescoperită încă.

Ce schimbări s-au produs? Și-au dat seama că au trup. Și că trupul lor e savurat de bărbați. Că pentru trupul lor bărbații (nu doar băieții…mucoșii din jurul lor, de la școală, interesați mai mult de fotbal…decât de sânii care încep să mijească pe sub tricou) ar da orice.

Numai că ele nu cunoscuseră decât începutul menstruației (de care au fost panicate…și rușinate în același timp, aruncându-și chiloții pătați, una într-un tomberon iar alta rupându-i, pentru că nu concepeau să fie văzute…nici măcar de mama lor, care considera totul o ipocrizie)…și aceste fotografii (nu știu de cine făcute și în ce scop), care le promiteau ceva mai mult, care le promiteau o frumusețe câștigată ușor sau o plăcere, de undeva, dintr-o altă fațetă a timpului…spre care ele trebuie să tindă.

Interesant e că nu înțelesese această schimbare decât un băiat, unul singur…care a înțeles că fetele sunt în căutare de noi experiențe (da, prețios spus!)…De aceea, când, la școală, băiatul a intrat peste una dintre fete, în veceu, aceea nu s-a opus să fie văzută…ci chiar a zâmbit…Și el a făcut corelație între zâmbetul ei și o mătușă a lui…peste care, la fel, când era mai mic, a intrat în cameră…ea tocmai se schimba de sutien…și aceea i-a zâmbit.

I-a scăpat doar un cuvânt porcos, învățat de la un frate al lui, mai mare, care îl introdusese cu totul în argou. Fata, una dintre ele, adică „una dintre capre, ai să le zicem: căprițe” (diminutivul întotdeauna are ceva sexual în el când vine vorba de femei), la auzul cuvântului (pe care și ea îl cunoștea) și-a pus unul dintre degete pe buze, și din nou i-a surâs, dar în alt fel….și băiatul a plecat surprins…pentru că și el înțelesese mesajul…

Era o victorie a ambilor! Băiatul se considera un seducător. Una dintre căprițe…se considera vânată…dar în felul în care prada era, de fapt, adevăratul vânător.

Se simțea cu ceva în plus. Acesta a fost motivul pentru care a ezitat să îi spună…celeilalte căprițe…despre ce a învățat…Și ce învățase? Să flirteze

Una e ce făcea ea, de obicei,  în oglindă, când își schimba hainele, și alte haine…și își mula ciorapii pe picioare…și încerca se se rujeze sau să își facă sprâncenele…dar, în primul rând, să privească cu subînțelesuri, sexual…și alta e ceea ce se petrecuse acum: el i-a răspuns la fel, de parcă și el făcea la fel…și doreau același lucru

Însă ea nu știa ce fac, în definitiv, cei care se culcă…sau fac sex unul cu altul…și dorea să afle. Doar atât! Pentru că nu știa că acest a afla are urmări ireparabile…după cum nu știa nici sora ei, cu care încercase să mimeze un act sexual…

Era cât pe-aci să le prindă mă-sa, „zgripțuroaica” (fiecare naș își are nașul!)…deși e o femeie la 45 de ani, selectă, care nu numai că cunoaște mirosul perversității…dar îl și practică. Pentru că ceea ce nu știu căprițele…este că mama lor…poate oricând să apară într-un pictorial erotic, ca cele pe care le văzuseră ele în revista clandestină (uitată pe șifonier sau lăsată expre, ca fetele să se maturizeze mai repede?), pentru că ea (ca și tatăl lor) e o libertină

Se culcă cu cine vrea…dacă iese ceva. Mă refer la mă-sa lor…La fel, ta-so, care joacă pe simandicosul respectabil, profită de tot felul de nemăritate și măritate (un fel de făcător de binecontra sex) pentru ca să le aprobe burse de studii în străinătate.

Era să le prindă…îmbrățișându-se, sărutându-se, cocoțându-se pe toacele mă-sii ca târfele de companie. Dar, până la urmă, ar fi fost un început bun…pentru că mă-sa dorea să le spună ea ce și cum…să nu învețe de la alții.

Într-o seară însă, prin luna iunie, a doua căpriță (de mică în concurență cu prima), s-a deschis la bluză…s-a făcut că îi cade ceva (o urmărea un coleg de clasă, pe care îl ațâțase să o facă)…și când s-a ridicat l-a lovit cu pieptul (în plină înflorire) și i-a zâmbit pervers. Acela însă i-a pus mâna pe piept…dar nu așa cum se aștepta ea…pentru că făcuse doar un pariu (unul de doi lei), cu un alt coleg…că îi va pune mâna murdară pe piept. Ei, celei de a doua căprițe…

Nimic sexual…în fața unei invitații sexuale, chiar dacă nu se gândea ea până acolo

Amintiri frustrante.

Amintiri care se sădesc, ca neghina, în caracterul viitoarei femei, și o fac să fie perversă…pe o femeie demnă și, invers, pe femeia demnă, cu un trup frumos și zvelt, toți să o considere o parașută.

Căprițele erau două prostuțe…Și bine că erau așa! Că încă scăpaseră până atunci…Aveau tot dreptul să fie neștiutoare, să fie protejate, să fie visătoare, cu ochii în lacrimi, poetici…și să nu mestece toată ziua cum să fugă de acasă…și cum să se călărească cu toți.

„E timp pentru toate!”, ar spune bătrânul, trecut prin multe, care a văzut cum se aprinde...și cum se stinge focul poftelor. Numai că ele doreau, cât mai repede, să nu mai fie copile…ci femei.

Și mă-sa lor făcuse la fel! Își pierduse fecioria cu un mucos, care o invitase la el să asculte muzică. A dat muzica tare…a închis ușa…nu era nimeni acasă…și a violat-o cu brutalitate.

Ce mai contează că mucosul a făcut  pușcărie…când ea a devenit femeie, cu forța, sub trupul indiferent al unui pervers? Pe cine interesează că de atunci, ea, mama căprițelor, a devenit o avidă de plăcere…și că nu își mai găsește satisfacția decât în brutalitate, în minciună, în mimarea fericirii?

Problemele sunt înăuntru. Trebuie să ți le deslușești. Și viața e o continuă deslușire a erorilor și a bucuriilor, a motivelor pentru care am făcut ceva…sau nu am făcut acel ceva, fără de care viața noastră arată cu totul altfel.

Ambele căprițe au cunoscut deliciul eșecului în materie de sex la liceu. Pe prima, cea cu veceul, au atras-o bărbații în vârstă. Și când spun în vârstă…spun că primul care s-a culcat cu ea era o binecunoscută haimana, un patron de restaurant, cu copii mari și chiar cu nepoți…și că totul s-a consumat într-un…veceu…

O băutură tare, două…poate și un drog…au făcut-o ca sângele ei să vrea…fără discernământ. Din sexul frumos și delicat pe care îl spera, la care visase, pe care și-l închipuise (măcar prima oară…pentru că prima oară…e ca în nicio altă dată), s-a ales cu miros de fecale…și cu trupul lui mătăhălos, care a luat-o pe la spate…și a zdrobit-o în zid.

Scurt…

Lacrimile, după

A doua căpriță însă, cu gusturi mai normale, îndrăgostită lulea de un coleg de la cealaltă clasă, n-a ascultat deloc de ce i se spunea, de ce i se tot repeta…și primul ei sex a însemnat boală, boală letală…pentru că „colegul” avea multe la activ.

Și acum stai și te întrebi: părinții trebuie să facă ceva pentru copiii lor, la timpul potrivit…sau doar să plângă după aceea, ca proștii, când nimic nu se mai poate îndrepta?

Prima căpriță a ajuns, după facultate, în Germania. De ce? Pentru că a vrut să trăiască pe cont propriu. Să uite! Mai ales să uite că, în anul trei, a doua căpriță…după atâta stat în spital…și suferință…a murit…O moarte jalnică, căpătată de la primul bărbat cu care s-a culcat în viața ei.

A vrut să uite…și, în același timp, să se piardă…Să își piardă urma…Pentru că și mă-sa a trecut la un alt bărbat, apoi la altul, stabilindu-se în cele din urmă la un pe moarte, pentru a-i păpa averea post-mortem

Ta-so, paradoxal, a fost suferindul familiei…pentru că s-a sinucis după ce și-a văzut fata murind. S-a aruncat în fața trenului…într-o noapte, pe o ploaie torențială…și nu i-au găsit decât o parte din trup…

O revistă porno…a distrus viața la două căprițe frumoase și grațioase, numite căprițe doar pentru că făceau multe pozne…și nu pentru că le-ar fi lipsit gingășia.

Răutățile pasagere…însă, adesea, sunt fatale.

Did you like this? Share it:

Previous

O recitire atentă a Criticii rațiunii pure [11]

Next

O recitire atentă a Criticii rațiunii pure [12]

9 Comments

  1. Camelia

    E o poveste de viata trista, dar nu lipsita de adevar.

    De adevarul ca noi, parintii, ne putem vedea in implinirile si dezamagirile copiilor nostri ca intr-o oglinda, necrutatoare. Iar pentru asta, trebuie doar sa avem puterea de a ramane in fata ei, a oglinzii, sa putem intelege ca, oarecum, istoria se repeta.

    Putine amanunte, rautatile pasagere care trec prin viata noastra ne pot schimba radical.

    Ma uitam intr-una din serile trecute la un serial cautat si apreciat, serial care ne familiarizeaza cu viata unor tineri, medici stagiari intr-un spital de urgenta.

    Relatii amicale, dorinta de a cunoaste cat mai mult din punct de vedere profesional, grija si interes pentru pacienti.

    La prima vedere, un serial menit sa prezinte viata asa cum e ea, cu bune si cu rele, cu dezamagiri si impliniri, cu familii care si-au pus mai mult sau mai putin amprenta asupra copiilor, a tinerilor medici.

    Pare relaxant si oarecum multumitor sa gasesti parte din problemele tale cotidiene si pe la altii.

    Insa relaxarea care mi-o ofera mie serialul cu pricina este in buna parte tocmai legiferarea libertinajului sexual, dreptul de a-mi schimba partenerul functie de toanele zilei sau alte marunte interese.

    Ma uitam la film si aveam impresia ca m-am intors in timp, in acele comunitati primitive unde fiecare traia dupa instinct, dupa propriile dorinte.

    Pe nesimtite, raul se strecoara in viata noastra sub aparentele banalitatii si este intarit, fara ca sa ne dam seama, de normalitatea paruta a celor din jurul nostru, a unei societati care incet-incet se indreapta catre un drum inchis.

    Si nu odata, la capat de drum, multi cred ca trebuie sa traga linie definitiv.

  2. Camelia

    De multe ori facem confuzie intre moralitate si etica si concesii moralitatii in virtutea eticii, fie ea doar profesionala.

  3. Da, banalitatea răului…e banalitatea care face pui oriunde, în orice minte tânără sau matură…iar legiferarea depravării nu se mai face cu legi…ci cu imagini.

    Vezi și urmezi…

    Iar răspunderea nu e numai a celor care au copii ci și a celor care nu au, e răspunderea tuturor, pentru că toți contribuim la modul în care înfrumusețăm sau murdărim pe cei din jur.

    Vă mulțumim frumos, doamnă Camelia…și mă bucură mesajele dumneavoastră recente!

  4. Camelia

    Pe mine ma cam ingrijoreaza, Parinte. Constat un imbold de a analiza litera, in detrimentul duhului.

    Pana acum am ocolit dogmele, preferand Scriptura si interpretarile Sfintilor Parinti.

    Am citit si recitit de cateva ori ultimele postari si asa mi-am dat seama de deplasarea interesului catre bazele gandirii teologice, in special pentru a emite propriile judecati.

    Da, curiozitatea a omorat pisica.

    Este foarte buna ideea Dvs. de a nota zilnic gandurile care apar, asa pot sa-mi dau seama seama mai usor de eventualele deviatii.

    Un gand insa defileaza prin fata ochilor de vreo cateva zile: repet pacatul initial datorita usurintei cu care accept anumite ganduri si a curiozitatii care ma face sa dau gandului forma materiala.

    Oare patimile cu care am de luptat nu sunt o consecinta a gandurilor netriate?

    • Întotdeauna gândurile, sentimentele, tendințele netriate, neverificate teologic nasc sau susțin patimi.

      Mulți ortodocși (aici e drama!) nici nu-și dau seama că au de lucru zilnic cu ei, că nu pot să fie lacși cu propria lor stare interioara.

    • Nu avem voie să despărțim dogmele Bisericii de Scriptură și Sfinți. Toate sunt împreună…și fără legătură interioară între toate sursele credinței…ne ferim de niște gropi și cădem în altele.

  5. Camelia

    Va multumesc, Parinte pentru intelegere si ajutor!

  6. Camelia

    (Ocol in sensul de neaprofundare, de insusire a lor asa cum sunt ele prezentate. Iar aceste lucru s-a intamplat din cauza nevoii de a-L simti pe Dumnezeu mai inainte de orice, de a-L cunoaste asa cum nu avusesem parte niciodata.)

  7. Camelia

    Acum stiu ca asa a dorit Domnul sa mi Se descopere pe Sine – simtindu-L parte din fiinta mea, astfel sa ma pot incredinta ca El este, Creatorul tuturor si nu altcineva.

    Nu a dorit sa Il descopar pe cale rationala, aderand la o anume idee sau credinta, asa cum facusem dealtfel anterior.

    De altfel, ajunsesem la o asemenea stare de impietrire a inimii incat daca s-ar fi petrecut o minune langa mine, as fi trecut mai departe, zambind, eventual si cu replica:Vinzi castraveti gradinarului?

    Mi-aduc aminte ca atunci, inainte de a ma intoarce, in perioada in care cautam raspunsuri in astrologie (aveam destul de putine cunostinte in domeniu, ideea ca astrele pot dispune de viitorul meu nu era ceva care sa-mi ofere confort spiritual, desi uneori cochetam cu gandul la ea si ma mai amuzam cu horoscopul zilnic) am nimerit intamplator pe pagina unui astrolog profesionist de peste ocean care s-a tinut scai de mine sa ma ghideze in incercarile prin care – vedea el, voi trece curand.

    Trecand peste aspectul material al problemei in cauza, pe care l-am inteles, am refuzat de multe ori pana ce a renuntat intr-un sfarsit.

    Din multele cuvinte pe care le-a spus atunci, doar cateva mi-au ramas in minte: ca voi gasi ceea ce caut de multa vreme mult mai aproape de mine decat m-as fi gandit vreodata.

    Acum (in aprilie ac), dupa aproape patru ani de zile, imi scrie din nou, foarte entuziasmata si vine cu noi oportunitati pentru mine.

    Inteleg ca din pricina problemelor financiare se poate sa fi fost nevoita sa adopte noi strategii de marketing, sa reinnoade legatura cu clienti mai vechi, cine stie.

    Cert e ca prin toata vorbaria de pe acolo, prin toate onorurile care ma pasc anul acesta, un lucru mi-atrage atentia: mi se cere consimtamantul pentru a-mi oferi sprijinul, aducand drept argument o intamplare petrecuta in viata mea acum aproape 30 de ani.

    Fireste, pun totul pe seama banilor, a lucrului cu oamenii care doresc sa auda despre sine numai de bine.

    Insa atunci cand a revenit si a incercat argumentul suprem – ca vede si simte aura puternica si energia din jurul meu, m-am hotarat sa-i scriu ca ortodoxia este acum calea si viata pentru mine si ca, in fapt, ceea ce ea simte acum schimbat, este protectia pe care Domnul o ofera credinciosilor sai asa cum nimeni altcineva nu o poate face.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort