Ratarea unui învingător [4]

11 mai, 2011 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Leave a comment

***

De la p. 61: Gleznele doctrinare. Adică despre jocul de glezne, despre schimbarea de locuri și de crezuri în politica românească.

„înțelegerea politicului” (61) e o necesitate

„România este leagănul de vis al multor împerecheri miciuriniste” (61), adică nenaturale.

Pentru că, subliniază foarte bine autorul, numai în România poți fi, într-o singură zi, „profesor de științe politice”, „strateg electoral sub [cu] contract”, „propagandist” politic, „comentator imparțial” la TV dar și constructor de partide, filosof și politolog inepuizabil (61).

Pentru că duplicitarul român care face de toate în politică este „un campion aproape absolut al suptului la toate țâțele europene, atlantice, transatlantice, nord-atlantice” (61)…

Suptul țâțelor e de la Romulus și Remulus și lupoaica…sau, mai degrabă, de la mielul „blând” care suge la două oi.

Însă aici e forma duplicitară a suptului de bani de la mai mulți proști, care te plătesc pentru ca să-i minți…sau să îi ajuți duplicitar.

„Parvenide” (62) e numele lui.

România = „o țară în care se moare prea frecvent de foame” (62).

„farfuria ta e plină” vs. „blidul celor mai mulți e zilnic gol” (62)

Când vrei „cu tot dinadinsul să scoți ochii tuturor cu bunăstarea în care te scalzi e semnul unei gândiri profund mitocane” (62).

Mitocan = un om grosolan, vulgar, bădăran, necivilizat, neculturalizat.

A scoate ochii cu bogăția ta înseamnă a da toată ziua exemple de exces, de opulență gratuită pe considerentul că tu ai bani.

„Makarenko[1] de Pipera” (62); „gâtu’ mă-sii” (62); George Becali[2] a fost luat de Dan Pavel[3] „în dresaj politic intensiv” (62); „efort sisific[4]” (62); „zâmbesc gleznele doctrinare” (62). Jurnalul Național, 11 iunie 2004.

Cap. 3.

„Macaroane pe urechi” (65).

Emil Constantinescu, spune autorul, s-a lepădat de vehiculul „societate civilă”, care l-a propulsat președinte, imediat după ce a ajuns la Cotroceni (65).

Iar „foșgăitor”…în sintagma „grup foșgăitor” (65).

„ghem încâlcit de ambiții personale, intrigi, cinism, lipsă de respect pentru ăilalți” (65); „camarilă[5]” (65); „natura sa trist-tembelă” (66); Alianța Civică a fost „dezolantă prin amatorismul ei politic” (66); macaroanele pe urechi este o expresie din Basarabia pentru cel care încearcă să îl mintă pe un altul (66); „a procopsi” folosit ironic (66); „imensele datorii morale” (66); „țopăiala propagandistică” (67); Emil Constantinescu „nu a dovedit mai niciuna dintre calitățile care definesc un autentic om politic” (67); România are mulți politicieni (67) dar îi lipsesc „oamenii politici” (67-68).

„Adevărații oameni de stat…se nasc…din oameni politici” (68).

Emil Constantinescu e un bun profesor universitar, recunoaște autorul, dar ca șef de stat nu a fost doar „o întâmplare nefastă pentru români” (68) ci, și mai mult: „o cacealma” (68).

„ridicolul are și el o limită” (68). La fel și cinismul (68).

„o farsă de prost gust” (68); „șușele[6] politice” (69) [cuvântul șușă nu are impact aici]; „pruncuțul” (69); „independente de realitate” (69). Adevărul literar și artistic, 12 ianuarie 2002.

Lia Roberts[7] și banii în „Ifose transatlantice” (70). Ea „riscă să lase impresia unei colecții de ifose” (70).

Anul electoral 2004 a fost unul „șăgalnic” (70) și, „din punct de vedere doctrinar” șăgalnicul an electoral pentru prezidențiale a arătat „exact ca un papagal ciufulit” (70).

Pentru că i-am avut pe „[Theodor] Stolojan liberal, [Corneliu] Vadim [Tudor][8] filosemit, [Traian] Băsescu președinte al Academiei de Vals și Bune Maniere, [Petre] Roman gândindu-se să-și tragă partid cu tracțiune integrală, Gigi Becali secționându-și venele în public” pentru ca să se vadă că e patriot și naționalist (70).

„atâta dare de mână” (72) = foarte bogată; „mafiotizarea” (72); „mai acătării” (73); „ușoară megalomanie” (73).

Stafia care bântuie România: „votul nemulțumirii” (74).

Adică românii fac prostia să nu vină la vot pentru că sunt nemulțumiți de clasa politică. Dar, spune autorul, „singură, nemulțumirea nu rezolvă nimic” (74), dacă nu ne alegem președintele României cu inteligență și prevedere.

Adevărul, 9 februarie 2004.

„coșcovita piață electorală românească” (75) [coșcovit = cojit, scorojit, burdușit, scofâlcit]; „un striptease cu încetinitorul” (76) = adică a divulgat, pas cu pas, niște secrete sau s-a dezbrăcat de caracter; „o democrație burlescă” (77) [burlesc = de un comic excesiv, grotesc, extravagant, vulgar]; „jilțul prezidențial” (78); „istoria chixurilor” (79); „dna [Lia] Roberts ar putea fi iepurele PSD-ului” (80), iepurele pe care îl scoți, la circ, din joben[9]/pălărie. Evenimentul zilei, 14 februarie 2004.