Ratarea unui învingător [12]
Partea întâi, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a…
***
Îngrădirea libertății presei din România (258).
„istorica șmecherie locală” (258); „anul electoral a exacerbat vocația sinucigașă a presei românești” (259), adică partizanatul pe bani.
Și Dorin Tudoran remarca, în an electoral, următoarele tare ale „formatorilor de opinie”: „iresponsabilitatea, reaua-credință, partizanatul mocirlos, manipularea, febrilitatea de a prelua informații neverificate, extazul [aș fi folosit, mai degrabă: ieșirea din fire…în loc de extaz, pentru că extazul are conotații strict religioase și despre nervi necontrolați e vorba în fraza de fața n.n.] în fața calomniei, substituirea reportajului cu colportajul [de date disparate n.n.] și, deseori, o incultură crasă” (259).
*
„interese cu nimic mai curate” (259); dorința unor jurnaliști de a transforma presa, a patra putere în stat, într-o megaputere care să substituie pe celelalte (Ibidem); „imunitatea morală” (Ibidem); publicul cititor transformat într-o „imensă masă de manevră” (260). În Jurnalul Național, 1 octombrie 2004.
*
Saturnaliile care depresurizează resentimentele maselor (261). Despre „clătite bibilite” (262); publicațiile românești = podul cibernetic dintre scriitori și cititori (Ibidem); e pentru comentariile sub articole (Ibidem). Jurnalul Național, 20 august 2004.
*
Prezumția de nevinovăție vs prezumția de vinovăție (264)
*
Sorin Roșca Stănescu = „un dibaci practicant al falselor silogisme” (267).
*
Mircea Grigorescu i-a spus autorului: „una e să fii tânăr și alta e să fii un puțoi” (271), adică un copil prost, care să nu aibă nici în clin și nici în mânecă cu meseria pe care și-o dorește.
„scuipăriciul” (271). Jurnalul Național, 26 noiembrie 2004.
*
Oamenii de presă, concluzia autorului, pot face mai mult rău României decât politicienii ei (273). Acum lucrurile s-au „normalizat”: cei mai frenetici canibali ai României sunt politicienii puterii.
Și Dorin Tudoran înțelesese de pe atunci că unii jurnaliști (și nu numai ei) doreau să fie „mai aroganți” decât Adrian Năstase și „mai bădărani” decât Traian Băsescu (273).
„averile mirobolante” (Ibidem); unii oameni de presă au ajuns să își permită luxul anumitor politicieni fapt pentru care văicărelile lor sunt fariseice (274).
*
Pasajul sclipitor: „2004 putea fi un an istoric. S-a dovedit doar unul isteric” (275). În Jurnalul Național, 17 decembrie 2004.
*
Cornel Nistorescu = „unul dintre baronii presei postdecembriste” (276); Nistorescu duce cruciade împotriva răului subiective (277); „transformarea gazetăriei în delir nu e niciodată parte a soluției, ci totdeauna parte a problemei” (Ibidem); problemele ziarelor românești: „analizei îi ia locul isteria, reportajul este înlocuit de colportaj, relatarea este substituită de croșetări tendențioase, dreptul la replică este batjocorit, iar echidistanța e repudiată drept slăbiciune” (Ibidem).
*
„autosorcoveala [autoproclamarea/ adularea de sine n.n.] atinge proporții epidemice” (277). Jurnalul Național, 7 ianuarie 2005.
*
„se căciuleau” = veniseră să cerșească cu căciula în mână (280); pericolul manipulării presei de către sindicate (281). Jurnalul Național, 28 ianuarie 2005.
*
Nu a acceptat să fie cumpărat ca ziarist (283).
„gazetar zglobiu” (Ibidem); „colierul suspiciunilor” (Ibidem); nu libertatea, spune autorul, ci prostia a complicat viețile multora după 1989 (284). Jurnalul Național, 7 octombrie 2005.