Cantemireștii [15]

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a șasea, a șaptea, a opta, a noua, a zecea, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a.

Între 1618 și 1621 Dimitrie Cantemir scrie în latină Sistemul sau întocmirea religiei mahomedane, carte pe care Ilinski o traduce în rusă. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse îi cere „prin vocea consilierului său, arhimandritul Gavriil Bujinski, să indice sursele utilizate, astfel încât anumite afirmații ofensatoare la adresa religiei musulmane să beneficieze de o susținere mai consistentă” (p. 124).

Dimitrie Cantemir va răspunde că nu vede o nevoie neapărată de a se sprijini pe trimiteri foarte exacte. El beneficia de protecția țarului, pentru redactarea acestei lucrări, împăratul Rusiei intervenind chiar pentru a-i mobiliza pe tipografi în realizarea literelor arabe (Ibidem).

Este publicată la Sankt Petersburg în 1722, fiind „a doua carte majoră publicată de Dimitrie în timpul vieții, după Divanul”; „un volum consistent de 378 de pagini, dedicat lui Petru cel Mare” (p. 125).

În cartea sa, „credința musulmanilor este calificată drept bestială, Mahomed este descris ca un pseudo-profet, ale cărui învățături au fost furate din Scripturile noastre” (p. 126).

Autorul a inserat în carte „două ode scrise în onoarea lui de arhimandritul Teofilact Lopatinski, membru al Sfântului Sinod și rector al Academiei ortodoxe din Moscova, și de Ieronim Ghedeon Vișniovski, profesor la aceeași instituție” (Ibidem).

La scurtă vreme după moartea lui Cantemir, au existat intenții de traducere a acestei lucrări în germană, dar nu s-au finalizat.

„Un secol mai târziu, când cartea părea cu desăvârșire căzută în uitare, Sofronie din Vrata (Vraceanski), marele pionier al renașterii culturale bulgare, o va traduce în limba lui, însă manuscrisul nu va fi publicat niciodată” (p. 127).

Dimitrie Cantemir a intrat „în opoziție deschisă cu Teofan Prokopovici, principalul colaborator al lui Petru în reformarea Biserici ruse”, care publicase Prima învățătură pentru prunci, în 1720, un manual „de educație teologică, menit a explica pe înțelesul tuturor principiile fundamentale ale Bisericii Ortodoxe”. Împotriva acestuia, Cantemir scrie „un opuscul polemic de vreo 100 de file, intitulat Locuri obscure în catehismul tipărit în slavonește de un autor anonim sub titlul „Prima învățătură pentru prunci”” (p. 129).

„Dimitrie apără ordinea și rânduielile impuse de preaînțeleapta Maică Biserica” (p. 130).

Mai scrie și un scurt eseu despre ce este conștiința, prin care îi răspunde contelui Golovkin, „bun prieten și membru în Senat” (p. 131).

În 1722, Petru cel Mare pornește într-o expediție militară spre Caucaz (p. 132).