Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 18 iulie 2011

Evanghelia după Matei (cap. 15)

Evanghelia după

Matei

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: The Greek New Testament (GNT), ed. Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wikgren, Ed. Münster/Westphalia, 1966, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 6.

***

Capitolul 15

1. Atunci au venit la Iisus, din Ierusalim, fariseii și cărturarii, spunând:

2. „De ce Ucenicii Tăi încalcă tradiția bătrânilor [tin paradosin ton presviteron]? Căci nu își spală mâinile [lor] când mănâncă pâine”.

3. Iar [El] răspunzând le-a spus lor: „De ce și voi încălcați porunca lui Dumnezeu [tin entolin tu Teu] prin tradiția [tin paradosin] voastră?

4. Căci Dumnezeu a spus: «Cinstește pe tată și pe mamă»[1] și: «Cel care vorbește de rău pe tată sau pe mamă cu moarte să moară»,

5. dar voi spuneți: «Cel care va spune tatălui sau mamei: Darul de la mine de care te-ai folosit [Doron o ean ex emu ofelitis][2],

6. nu cinstește pe tatăl său!»[3]. Și ați anulat/ neglijat cuvântul lui Dumnezeu [ton logon tu Teu] prin tradiția [tin paradosin] voastră.

7. Ipocriților/ fățarnicilor, bine a profețit [eprofitefsen][4] despre voi Isaias, spunând:

8. «Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine!

9. Și în van/ zadarnic Mă cinstesc învățând învățături [care sunt] porunci ale oamenilor [entalmata antropon][5]»”.

10. Și chemând la Sine mulțimile le-a spus lor: „Ascultați și înțelegeți!

11. Nu ce intră în gură murdărește/ necurățește/ pângărește [chini]/ spurcă[6] pe om, ci ceea ce iese din gura lui murdărește pe om”.

12. Atunci Ucenicii s-au apropiat [și] i-au spus Lui: „Ai cunoscut că fariseii au auzit cuvântul [și] s-au scandalizat [escandalistisan]?”.

13. Și [Iisus] a răspuns [și] a spus: „Toată planta pe care nu a plantat-o Tatăl Meu Cel ceresc va fi smulsă din rădăcină.

14. Lăsați-i/ uitați-i pe ei! Sunt călăuze [oarbe] [odighi [tiflon]] orbilor! Iar dacă conduce orb pe orb amândoi vor cădea în groapă”.

15. Și a răspuns Petros [și] a spus Lui: „Explică-ne/ lămurește-ne nouă parabola [aceasta]!”.

16. Și [Iisus] a spus: „Încă și voi sunteți neînțelegători?

17. Nu înțelegeți că tot ce intră în gură ajunge în stomac/ pântece [is tin chilian] și se aruncă în latrină/ hazna [is afedrona]?

18. Dar cele care ies din gură vin din inimă [ec tis cardias exerhete] și acelea murdăresc pe om.

19. Căci din inimă vin gânduri rele [dialoghismi poniri], ucideri/ omoruri [foni], adultere/ preacurvii [mihie], desfrânări/ curvii [pornie], hoții/ furtișaguri [clope], mărturii mincinoase [psefdomartirie], blasfemii [vlasfimie].

20. Acesta sunt cele care murdăresc pe om și nu îl murdărește pe om a mânca cu mâinile nespălate”.

21. Și Iisus ieșind de acolo a mers în părțile Tirosului[7] și ale Sidonului[8].

22. Și, iată!, o femeie hananeană/ hananeancă[9] din acele ținuturi a ieșit [și] a strigat spunând: „Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea se demonizează rău [cacos demonizete]”[10].

23. Dar [Iisus] nu i-a răspuns ei cuvânt. Și Ucenicii Lui au venit ca să-L roage pe El, spunându-I: „Elibereaz-o/ ușureaz-o/ slobozește-o pe ea, că strigă în urma noastră”.

24. Iar [El] a răspuns, zicând: „Nu sunt trimis decât numai către oile pierdute [ta provata ta apololota] ale casei lui Israil”.

25. Iar ea venind s-a închinat Lui, spunând: „Doamne, ajută-mi!”.

26. Și [Iisus] a răspuns, zicând: „Nu este bine să iei pâinea copiilor [ton arton ton tecnon] și s-o arunci cățeilor [tis chinariis]”.

27. Și ea a spus: „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile/ resturile care cad de la masa stăpânilor lor”.

28. Atunci Iisus a răspuns [și] i-a spus ei: „O, femeie, mare este credința ta! Fie ție după cum voiești!”. Și s-a vindecat/ îndreptat fiica ei din ceasul acela.

29. Și Iisus trecând de acolo lângă Marea Galileei[11], și urcând în munte a stat acolo.

30. Și au venit la El mulțimi multe având cu ei șchiopi, orbi, ciungi, surzi și mulți alții[12] și i-au pus pe ei la picioarele Lui, și i-a vindecat pe ei!

31. Încât mulțimea se minuna văzându-i pe muți vorbind, pe ciungi întregi/ sănătoși și pe șchiopi umblând și pe orbi văzând! Și-L slăveau pe Dumnezeul lui Israil.

32. Iar Iisus a chemat la Sine pe Ucenicii Lui și a spus: „Îmi este milă de mulțime, că deja sunt trei zile de [când] stau cu Mine și nu au ce mânca! Și Eu nu doresc a-i elibera/ slobozi pe ei nemâncați, ca nu cumva să slăbească în/ pe cale”.

33. Și Ucenicii I-au spus Lui: „De unde nouă în pustie atâtea pâini, ca să săturăm asemenea mulțime?”.

34. Și Iisus le-a zis lor: „Câte pâini aveți?”. Și ei au spus: „Șapte și puțini peștișori [oliga ihtidia]”.

35. Și [Iisus] poruncind mulțimii să șadă pe pământ

36. a luat cele șapte pâini și peștii și a mulțumit, a frânt și a dat Ucenicilor, iar Ucenicii mulțimilor.

37. Și au mâncat toți și s-au săturat. Și belșugul sfărâmăturilor pe care l-au luat a fost de 7 coșuri pline.

38. Iar cei care au mâncat erau patru mii de bărbați[13],  fără/ în afară de femei și copii.

39. Și [Iisus] eliberând mulțimile, S-a îmbarcat/ a intrat în corabie și a venit în hotarele Magadanului [Magadan][14].


[1] GNT e identic cu VUL: „honora patrem et matrem”. În GNT nu avem pronumele posesiv, așa cum apare în ed. Biblia 1688: „Cinsteaște pre tată-tău și pre mumă-ta”. În MGK găsim forma: „Cinstește pe tatăl tău și pe mamă”.

[2] În ed. Biblia 1688 avem un text apropiat GNT: „Iară voi ziceț: ‘Cela ce ar zice tătâne-său sau mâne-sa: Darul care te vei folosi de la mine, și nu va cinsti pre tată-său sau pre mumă-sa’”.

GNT este identic în acest caz cu STE: „Doron o ean ex emu ofelitis”.

MGK nu susține ed. BOR 1988 și 2001 și e apropiată de GNT.

Ideea de dar făcut lui Dumnezeu apare însă în NKJ, LSG, NJB, TNT, LND, NAS dar nu și în VUL și VUO.

[3] Problema pe care o puneau evreii era aceea că fiii nu trebuie să-i tragă la rost pe părinți pentru darurile pe care le-au făcut lor. Însă Dumnezeu vorbește despre relațiile autentice dintre părinți și copii, care au în spate simțăminte adevărate. Pentru că poți să faci daruri care să nu aibă în spate niciun simțământ real de fiu recunoscător față de părinți. Iar cinstea față de părinți nu se reduce la faptul de a le face daruri

[4] Și în MGK se folosește tot verbul a profeți și nu a proroci. La fel și în VUL, NKJ, NAB, NJB, GNV.

[5] Citează din Is. 29, 13.

[6] Ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001. Tot verbul „spurcă” folosește și ed. Biblia de la Blaj [1795], greco-catolică, cât și CNS (ed. Cornilescu), neoprotestantă. În ed. GBV 2001, neoprotestantă, se folosește: „întinează”.

[7] Transliterare de la N. sg.: Tiros.

[8] Ibidem: Sidon.

[9] Ibidem: Hananea. În ed. Biblia 1688: „hananeiană”.

[10] În ed. Biblia 1688: „rău să îndrăceaște”.

[11] Transliterare de la N. sg: Galilea.

[12] Cu alte diferite boli și neputințe.

[13] Tot patru mii de bărbați atestă și ed. Biblia 1688. La fel și MGK, VUL, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], ed. BOR 1939, ed. Blaj 1795 (greco-catolică), ed. GBV 2001 (neoprotestantă). Pe când ed. BOR 1914, 1988 și 2001 vorbesc despre un număr de aproximativ patru mii de bărbați.

[14] În ed. Biblia 1688: „în hotarăle Magdalii”. În Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „în hotarăle Magdalei”. În ed. BOR 1914 și ed. Blaj 1795 (greco-catolică): „în hotarele Magdalului”. În ed. BOR 1939: „în ținutul Magadan”, fiind singura ediție românească sinodală care urmează GNT. În ed. BOR 1988 și 2001: „în ținutul Magdala”. În ed. GBV 2001 (neoprotestantă): „în ținuturile Magdala”.

Însă VUL vorbește despre „in fines Magedan”.

Magdala, care apare în edițiile românești, există în MGK: „is ta oria Magdala”, în NKJ, PNT, LND, L45, KJV, KJG, GNV.

Găsim Magadan, ca în GNT, în NAB, NRV, NLT, NJB, NAS, NBG, NAU, IEP, FIN, FBJ, ESV.

Sfântul Ioan Damaschin, Cuvânt la Sfântul Ilie Tesviteanul (20 iulie)

42.1 MB

Găsiți aici fila audio [1. 01. 19 minute], care e lectura și comentariul nostru la ediția:

Sfântul Ioan Damaschin, Cuvânt de tâlcuire la Marele Proroc Ilie Tesviteanul, p. 296-315, apud Sfântul Ioan Damaschin, Cuvântări la sărbători împărătești, la sărbători ale Maicii Domnului și la Sfinți, trad. din lb. gr. veche de Pr. Dr. Gabriel Mândrilă și Laura Mândrilă, Ed. IBMO, București, 2010.

*

A se vedea despre experiențele extatice ale Sfântului Ilie Tesviteanul și cartea noastră: Teologia vederii lui Dumnezeu, p. 23-31.

Cantemireștii [16]

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a șasea, a șaptea, a opta, a noua, a zecea, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a.

Cantemir joacă un rol important în această expediție: „face parte din consiliul restrâns care-l însoțește pe împărat, alături de amiralul Fedor Apraxin, comandantul armatei, și de iscusitul diplomat Piotr Tolstoi, fost ambasador rus la Istanbul” (p. 132-133).

El are și rolul de interpret, cunoscând tătara, turca și persana, dar și „responsabilitatea de a pregăti manifestele pe care țarul vroia să le distribuie populației caucaziene pentru a-i câștiga sprijinul” (p. 133).

Armata rusă poartă cu sine și o „tipografie itinerantă”, alături de care sunt 7 tipografi. Ajuns la Astrahan, împăratul ordonă o „difuzare masivă de manifeste ieșite de sub tiparniță” (Ibidem).

Ținând cont de respectul acordat de musulmani pentru tot ceea ce era scris, „documentele ieșite de sub tipar aveau o splendidă caligrafie cu ornamente și formule protocolare asemenea celor din tugra” (Ibidem).

Textele își au efectul lor, iar armata rusă nu e nevoită să ducă nicio luptă importantă, ci doar „expediții punitive” împotriva rebelilor, una dintre acestea fiind condusă de Dimitrie Cantemir (p. 134).

„Dimitrie este cuprins, ca toată lumea, de frenezia cercetării”, iar „traversarea Caucazului îi trezește curiozitatea pentru vestigiile Antichității”, între care zidul caucazian care ar fi fost construit de Alexandru cel Mare, și pe care Cantemir s-a aventurat ca să-l observe de aproape, realizând și câteva crochiuri și însemnări (p. 135).

Cantemir se va simți însă din ce în ce mai rău, suferind de diabet avansat. Dar „mai găsește puterea să aștearnă pe hârtie un ultim proiect: un catehism menit evanghelizării musulmanilor din Caucaz, mai ales a tătarilor”, care este scris în rusă și în turco-arabă, „ceea ce dovedește că autorul era însuflețit de un țel politico-religios: cel de a lucra pentru convertirea la ortodoxie a populațiilor musulmane trăitoare pe noile teritorii. În fața morții, credința lui Dimitrie sporește în intensitate” (p. 138).

Întors din expediția militară, „pe 5 iulie petrece 3 zile la mănăstirea Stolbov, nu departe de proprietatea sa de la țară”. Pe 15 august este cuprins de febră, care durează până pe 21 august, când moare, după ce, după mărturia lui Antioh, fiul său, mai întâi s-a spovedit și s-a împărtășit. De la 11 dimineața n-a mai putut vorbi și și-a dat sufletul la șase seara (mărturia lui Antioh) sau la șapte și douăzeci (mărturia lui Ilinski) (p. 140).

Trupul a fost adus la Moscova, „pentru a fi înmormântat cu mare simplitate, după cum dorise în testament, în cripta familiei, alături de prima soție, Casandra, și de Smaranda, fiica sa” (Ibidem).

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort