Silogism din Eminescu
Într-o variantă a Glossei, veșnicia este Adevărul și Adevărul este imuabil: Adevăru-n neclintire / N-are timp și n-are goluri[1].
Versurile reprezintă o formulă gnomică pentru ceea ce rostește Dumnezeu Părintele în Luceafărul, în lecția oferită lui Hyperion: Noi nu avem nici timp, nici loc, / Și nu cunoaștem moarte.
Utilizarea lui noi pentru a-L desemna pe Dumnezeu este biblică: „Și a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră…” (Fac. 1, 26); „Și a zis Domnul Dumnezeu: Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul” (Fac. 3, 22).
Prin alăturarea versurilor din Luceafărul de cele din Glossă, rezultă că Dumnezeu și Adevărul sunt identici (cum ar spune tot Eminescu – de fapt, după cum am găsit mai târziu, Eminescu zice chiar așa, în ms. 2267: „Dumnezeu și adevărul sunt identici” [Opere, XV, p. 348]).
[1] Mihai Eminescu, Opere, III, ed. Perpessicius, p. 109.