Evanghelia după Matei (cap. 16)

Evanghelia după

Matei

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: The Greek New Testament (GNT), ed. Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wikgren, Ed. Münster/Westphalia, 1966, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 6.

***

Capitolul 16

1. Și s-au apropiat fariseii și sadducheii[1] ispitindu-L [pe Iisus și] i-au cerut Lui să le arate lor semn din cer [simion ec tu uranu].

2. Iar El a răspuns și a spus lor: „[Când] se face târziu [opsias][2], spuneți: «Vreme bună [Evdia][3], căci cerul este roșu!».

3. Și dimineața devreme [proi] [spuneți]: «Astăzi este furtună [himon], căci cerul este roșu mohorât/ trist/ întunecat [stignazon]![4]». [Ipocriților/ fățarnicilor,][5]fața cerului [to prosopon tu uranu] cunoașteți a judeca, dar semnele timpurilor [ta simia ton cheron] nu le puteți?

4. Generația vicleană și adulteră [ghenea ponira che mihalis] cere semn, și semn nu îi va fi dat ei decât numai semnul lui Ionas”. Și lăsându-i pe ei, [Iisus] a plecat [de acolo].

5. Și Ucenicii venind în cealaltă parte au uitat să ia pâini.

6. Iar Iisus le-a spus lor: „Căutați și păziți-vă de aluatul fariseilor și al sadducheilor!”.

7. Iar ei[6] cugetau în sinea lor zicând, că: „Nu am luat pâini”.

8. Și Iisus cunoscând [gândul lor] a spus: „Puțin-credincioșilor, ce cugetați în voi înșivă, că nu ați luat pâini?

9. Încă nu înțelegeți, și nu vă amintiți [de cele] cinci pâini [la cei] cinci mii și cât de multe coșuri [cofinus] ați luat?

10. Și nici [de cele] șapte pâini [la cei] patru mii și cât de multe coșuri largi/ încăpătoare [spuridas] ați luat?

11. Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am spus vouă? Ci păziți-vă de aluatul fariseilor și al sadducheilor”.

12. Atunci au înțeles că nu le-a spus să se păzească de aluatul pâinilor ci de învățătura [tis didahis] fariseilor și a sadducheilor.

13. Și a venit Iisus în părțile Cesariei[7] lui Filippos [și] a întrebat pe Ucenicii Lui, zicând: „Cine spun oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”.

14. Și ei au spus: „Unii, Ioannis Botezătorul, iar alții, Ilias, iar alții Ieremias sau unul dintre Profeți”.

15. Și [Iisus] le-a spus: „Dar voi cine spuneți că sunt Eu?”.

16. Și a răspuns Simon Petros [Simon Petros] [și]

a spus: „Tu ești Hristos [o Hristos], Fiul lui Dumnezeu Celui viu [o Ios tu Teu tu zontos]”.

17. Și a răspuns Iisus și i-a spus lui: „Fericit ești, Simone, bar Ionas [Simon Bariona] / Simone, fiul lui Ionas, că [aceasta] nu ți-au descoperit ție trup și sânge, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri.

18. Și Eu îți spun ție că tu ești Petros, și pe această piatră/ stâncă [ti petra] Îmi voi zidi Biserica Mea [Mu tin ecclisian] și porțile iadului [pile adu] nu o vor copleși/ învinge/ birui/ înfrânge pe ea.

19. Îți voi da ție cheile Împărăției Cerurilor [clidas tis Vasilias ton Uranon], și ce ai legat[8] pe pământ va fi fost legat[9] în ceruri, și ceea ce ai dezlegat[10] pe pământ va fi fost dezlegat[11] în ceruri”.

20. Atunci [Iisus] a poruncit Ucenicilor [Lui] să nu spună nimănui că El este Hristos.

21. De atunci a început Iisus să arate Ucenicilor Lui că El trebuie să meargă în Ierusalime [Ierosolima][12] și să pătimească multe de la bătrâni și [de la] arhierei și cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze.

22. Și Petros luându-L deoparte a început să Îl mustre pe El, zicând: „Doamne, ai milă de Tine! Să nu Îți fie Ție aceasta”.

23. Dar [Iisus] întorcându-Se din loc i-a spus lui Petros: „Mergi înapoia Mea, Satanas/ Satano! Sminteală Îmi ești, că nu cugeți pe cele ale lui Dumnezeu ci pe cele ale oamenilor”[13].

24. Atunci Iisus a spus Ucenicilor Lui: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să renunțe la sine/ să se lepede de sine și să-și ia crucea lui [ton stavron aftu] și să-mi urmeze Mie.

25. Căci cine va vrea să-și mântuiască sufletul lui îl va pierde pe el! Iar cine își va pierde sufletul lui pentru Mine îl va afla pe el.

26. Căci ce îi va folosi omului, dacă a câștigat lumea întreagă [ton cosmon olon], iar sufletul lui și l-a pierdut? Sau ce va da omul în schimb [antallagma] pentru sufletul lui?

27. Căci vine Fiul omului, vine întru slava Tatălui Lui, cu Îngerii Lui, și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui [apodosi egcasto cata tin praxin aftu].

28. Adevărat vă spun vouă, că sunt unii care stau aici[14], care nu vor gusta moartea [u mi ghefsonte tanatu] până nu vor vedea pe Fiul omului venind întru Împărăția Lui”.

---

[1] Transliterare a N. pl.: Sadduchei.

[2] Seară, în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], ed. BOR 1914, 1939, 1988 și 2001.

[3] Pentru ziua de mâine.

[4] În ed. Biblia 1688: „să rușaște ceriul posomorându-să” [se roșește cerul posomorându-se]. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „să rușiaște ceriul nuoros” [se roșește cerul noros]. În ed. BOR 1914, 1939, 1988 și 2001: „posomorât”.

[5] Fraza de față nu începe în GNT cu „ipocriților/ fățarnicilor” așa cum începe în MGK. Găsim începutul din MGK și în ed. Biblia 1688, ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], ed. BOR 1914, 1939, 1988 și 2001, în L45, LUV, PNT, KJV, TNT, WEB.

Nu apare însă „ipocriților/ fățarnicilor” în VUL, NAB, NJB, NRV, LSG, FBJ, TIS, VUO, WHO.

[6] Sfinții Apostoli.

[7] Transliterare a N. sg.: Cesaria.

[8] Verb la conjunctiv aorist activ.

[9] Verb la participiu perfect pasiv.

[10] Verb la conjunctiv aorist activ.

[11] Verb la participiu perfect pasiv. Adică nu avem de-a face cu o acțiune la viitor, ci cu trecutul pasiv, Domnul arătând prin aceasta că odată cu actul ținerii sau al iertării păcatelor se produc și urmările lor.

[12] Nominativ, acuzativ, neutru plural.

[13] Și când cugetăm omenește și nu ca Dumnezeu vrem să ne păstrăm viața pentru noi și nu să o aducem jertfă lui Dumnezeu.

[14] Care sunt acum de față.