Luând distanță față de subiect. Ca să râzi…trebuie să fii serios cu subiectul…serios până la îngroșarea fiecărui detaliu caracterologic aflat în om ca nuca în perete.

Pentru că râsul e moralizator.

Râsul serios educă.

Bășcălia doar terfelește subiectul, doar îl jigodește.

Acesta e motivul pentru care râsul jigodit nu depășește stadiul mentalității omului prost.

Căci ce e prostia altceva decât să te bucurinu știi, că nu ești, că nu faci nimic?

Omul prost râde de defectele vizibile ale oamenilor.

„Hă, hă, hă…nu are o mână, nu are un ochi, e cocoșat, are nasul strâmb, s-a împiedicat, are un muc la nas!…” = râs de prost.

Râsul serios e râsul de metehnele/neputințele ascunse ale oamenilor, ale acelor oameni care încearcă să le ascundă.

Râsul serios îți pune în palmă falsitatea ta interioară.

Cum să mai fugi de ea…când cel care te-a ironizat a intuit-o?

Și pentru aceasta a intuit-o: pentru că tu vroiai să o escamotezi, să o bagi ca pisica…în nisip.

Iar dacă vrei să nu fii subiect de râs fin…trebuie să nu joci niciodată la cacealma, să nu te dai altul decât ești.

Did you like this? Share it: