Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere complete [vol. 9] [8]
Scrisoarea nr. 18 (24 august 1945)
Fără adrese.
Doar: To my young lady.
Există două scrisori,
notate I și II,
incluse
în același plic
și considerate
o singură scrisoare.
I
Blue Eyes,
Din tăcere m-am desprins ca să te aud și să mă cunoști.
Și va fi un cântec suprem, mai puternic și mai drag în măsura în care vom crede [în el].
Te știam ca pe o ființă fermecătoare. [Dar] când te-am privit mai îndeaproape am văzut în tine un înger.
Să vorbesc și să acționez în felul de astăzi mi-ar fi părut o copilărie altădată.
Par lucruri perimate și fără rost pentru alții[1]? Totuși, eu cred că tu ești îngerul meu, pe care până azi nu l-am întâlnit nicăieri.
Deși nu te cunosc îndeajuns [de mult], [și] nici nu-ți cunosc părerea și sentimentele față de mine, îmi inspiri o încredere și un curaj neobișnuit.
[O,] de aș putea ști pentru cine [te] păstrezi și cum ești înclinată să dăruiești toată comoara sufletului [tău] curat și mare, pe care presimt că îl ai!
Prezența ta mi-a reînviat și întărit credința în Îngeri și mă face să aud, mai ușor și mai adesea, glasul sfânt [al lui Dumnezeu] în adâncul meu.
O strălucire îmi însuflețește fruntea și privirea. Moartea e [pentru mine] tot atât de frumoasă [acum] ca și viața, când trupul și duhul meu sunt pătrunse de lumina înfățișării tale.
Pentru spiritul meu adânc turburat, poate [că] Dumnezeu S-a îndurat să-mi trimită în cale un înger!
Dar mi le-a dăruit?!…
Să fie îngerul meu?!…
Voi fi atât de vrednic ca să mă iubească îngerul?
Tainic, dacă ar săvârși[2] aceasta, aș simți. Iată însă, [cum] lumină izvorăște în sufletul meu și murmură[3] să curgă în afară. Lacrimile mă umplu de bucurie și mă simt mai diafan și mai pur.
Numai gândind la tine mă transform astfel. De aceea te socotesc un har trimis de la Dumnezeu. Lângă tine viața mi-ar părea o eternă călătorie din ceruri spre ceruri tot mai înalte[4].
Apropierea ta mi-au înviat din nou puterea și credința că trebuie [să lucrez la construirea de sine] și [că] voi izbuti pe drumul creator pe care apucasem odată [și] de care m-au îndepărtat vremea[5] și soarta[6] neîndurătoare.
Întrupare divină[7], căreia mă voi ruga să-mi ajute, ca sublimul adevăr și frumusețea să strălucească în lume prin făptură.
Îmi apari[8] ca o veșnică melodie a unei armonii necunoscute și profunde. Iar tot ceea ce văd frumos în natură și viață îmi aduc aminte de tine.
Cum te-aș putea încredința că tot ce spun e adevărul? Dacă aș fi alături de tine, aș plânge ca un copil de atâta fericire și poate [văzându-mă astfel] m-ai crede.
Pe când așa orice înduioșare trebuie s-o înfrâng cu durere în inimă. Și parcă ucid tot ce e mai bun și sfânt în ființa mea.
Dacă aș reciti această scrisoare nu aș mai trimite-o, căci mi-ar apărea ca o umbră a luminii ce mi-o răsfrâng gândurile despre tine.
Cuvintele nu sunt decât vreascurile, uscăturile unei primăveri trandafirii, care e simțirea mea în clipele acestea de zori ce se deschid.
***
II
My Eternaly Bride[9],
De va muri unul din noi, să fim fericiți și atunci! Dacă tu ești un înger vei continua să exiști. La fel și eu voi trăi ca înger al arhanghelului, când forma materială se va fi stins.
Atunci vei putea veni luminos, ca un arhanghel în nopțile frumoase de flori, tinerețe și cer, [ca] să te revăd!
Tu mă vei simți. Vei săruta vântul, lumina lunii și florile de pe câmp, [pentru că ele] eu sunt!
Iar când voi veni, dacă tu nu vei mai fi[10], ca un înger vei continua să vii spre mine, mai frumoasă și mai fericită. Și eu te voi iubi mai mult încă, iar fantoma ta îmi va apărea, mă va cuprinde și se va întrupa în mine. Atunci eu voi fi tu și tu eu[11]. Așa că moartea nu ne va putea despărți.
În seara aceasta am văzut în ochii tăi întâia oară scânteind învierea iubirii celei mari, pe care o aștept de la tine.
Tu îmi ceri să îndeplinesc tocmai ceea ce eu urmăresc și doresc din copilărie. Idealuri de care nimic nu m-ar putea despărți.
Dumnezeu te-a trimis să-mi ajuți, [pentru ca] să merg pe calea visată.
Ascult Simfonia a III-a de Beethoven[12], cel mai iubit de mine dintre oameni după Iisus. Iar gândurile și simțirea mea, împlinite de armonia lui, sunt adieri de vânt ce aleargă peste depărtări, [ca] să-ți mulțumească și să te plimbe în zborul lor eteric.
Ce aș putea face ca să [o] feresc pe zâna mea cea bună de privirile rele, de toată neliniștea grea? Ca s-o simt [astfel] fericită.
Căci am ghicit tristețea și nemărginirea în ochii și trupul tău de argint strălucitor, ce vin din cer adânc, albastru, înfiripându-și domnia [în mine].
Lasă plânsul și toată durerea mie! Sunt mai obișnuit cu ele și nu mă vor înfrânge. Iar tu fii bucurie și cântec și noapte cu lumini de stele și lună [care] coboară de flori* primăvara.
Căci eu voi fi fericit să mor cu fruntea în vânturi, luminată de amintirea chipului tău și de gândirea Împărăției lui Dumnezeu, în care vom fi împreună.
Cât îți voi avea în suflet chipul, în duhul meu străbătut de fiorii morții va iradia pacea și suprema împlinire până în ultima clipă.
Da, voi surâde și voi privi către tine și de dincolo de moarte!
Cum să mă despart de tine?!…
Cum să te părăsesc?!…
În depărtare și primejdii voi fi mai aproape ca oricând de tine[13].
Stelele de aceea sunt așa de frumoase și nemuritoare, pentru că sunt așa de departe. De asemeni vei fi tu pentru mine…
Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu!…
Logodnica mea…
Doamne, ajută-i!
[1] Cuvintele din inimă către persoana iubită.
[2] Ar face acest lucru, dacă m-ar iubi…
[3] Susură, dă să iasă…
[4] Și așa a fost, în definitiv, călătoria vieții lor conjugale: o continuă înduhovnicire a amândurora!
[5] Timpul istoric pe care îl petrec. A trebuit să plece în război…
[6] Viața.
[7] Femeia iubită, socotită ca dar de la Dumnezeu.
[8] Te înțeleg ca pe o veșnică melodie.
[9] În engleză: Mireasa mea cea veșnică.
[10] Dacă tu vei muri înaintea mea.
[11] Încercare de a crea o mitologie personală.
[12] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Symphony_No._3_%28Beethoven%29.
[13] Și așa a și fost în închisoare: foarte aproape duhovnicește de soția și de fiica sa!