Ratarea unui învingător [13]

Partea întâi, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a

***

Odată cu p. 285 începe al 7-lea cap. al cărții: Cvasiportrete, adică unele aproximative.

*

„buncărul meu bucureștean” (287); cine este Czesław Miłosz[1]? Laureat Nobel în 1980, poet și romancier polonez, a murit la 93 de ani (288).

*

Nimeni nu trece „în neființă” (288)! Toți murim…și trecem spre o altă viață, datorită sufletului nostru nemuritor.

*

Papa Ioan Paul al II-lea i-a spus lui Czesław Miłosz că joacă „tangou leninist” în poezia sa, adică face doi pași înainte și unul înapoi (Ibidem).

*

Secolul al 20-lea a fost o față/ un chip „cu un obraz devastat de fascism și cu celălalt mâncat de comunism” (289).

*

Omul ca dușman. În Jurnalul Național, 27 august 2004.

*

Despre Ioan Alexandru[2], poetul. A fost coleg cu el de facultate, la Litere, promoția 1968 (290).

„să simțim dramul de dumnezeire care a fost pus în sufletul nostru” (291); Jurnalul Național, 22 decembrie 2004.

*

Dorin Tudoran i-a luat primul interviu lui Pacepa[3] după revoluția din decembrie (292).

„a zâmbit cu o tristețe discretă” (293); România are 9 servicii secrete toate „pline ochi cu foști securiști” (Ibidem); Jimmy Carter[4] nu l-a crezut pe Pacepa că Ceaușescu era un dictator perfid (295); Jurnalul Național, 14 decembrie 2005.

*

Cum l-a cunoscut pe Adrian Marino[5] (297). L-a sfătuit să nu se mai dea prieten cu grupul parizian de scriitori (Ibidem).

„iuțeala imbecilei tinereți” (Ibidem)…deși tinerețea nu e niciodată imbecilă…ci numai necontrafăcută

Discutau la telefon ore întregi (298).

„siglă a insanității noastre socioculturale”(Ibidem); prea mulți au trecut pe lângă Adrian Marino „cu superficialitate și suficiență” (299).

„Mă simt vinovat că [Adrian Marino] a murit nerevendicat cum se cuvine de o Românie care se vrea profundă, dar [care] continuă să mizeze pe nimicuri” (299).

Jurnalul Național, 25 martie 2005.

*

„Basarabia este un spațiu unde se întâmplă ceva, și încă ceva foarte serios – o cumplită criză de identitate” (300).

*

„pumnii de fier ai istoriei” (Ibidem); „analfabeți hiperactivi” (Ibidem); nu suport: „țărișoară” (301) și nici alte diminutivări de acest fel care sunt un atac la conștiință; Pavel Stratan[6] = „trubadur de o sinceritate dezarmantă” (Ibidem).

*

„Basarabia este ceasul nostru cu cuc. Doar Dumnezeu știe dacă pasărea cu pricina e moartă ori nu” (Ibidem).

Jurnalul Național, 1 aprilie 2005.

*

De la p. 303 articolul despre Papa Ioan Pual al II-lea.

Turcul Mehmet Ali Agca, cel care a vrut să îl asasineze în 1981 (304). A făcut 30 de ani de pușcărie pentru asta[7].

Papa a dus glonțul, în 1982, la Fatima (Ibidem). L-a vizitat pe Agca în închisoare și l-a iertat (Ibidem).

Funeraliile papei au fost urmărite de peste două miliarde de oameni (Ibidem). Jurnalul Național, 22 aprilie 2005.

*

Tatăl lui Dorin Tudoran e înmormântat la Bellu Catolic, lângă cardinalul Hossu[8] (307). Jurnalul Național, 17 iunie 2005.

*

Cora (311).

*

Rabinul Moses Rosen[9] l-a lăudat în timpul și l-a criticat după pe Ceaușescu (312), ca în „rezistența prin ipocrizie” care s-a practicat și se practică din plin.

*

„În România se întâmplă mereu lucruri foarte interesante, pentru că nu se întâmplă niciodată ceea ce trebuie” (314).

Jurnalul Național, 1 iulie 2005.

*

„secretomania sovietică” (316); democrația = lipsă de sens (322).

*

Cap. 8: Orbirea (327 sqq.)

*

Yasser Arafat[10] și Ariel Sharon[11]: mint reciproc cu privire la evrei și palestinieni (329).

„o atracție necenzurată pentru violență” (Ibidem); Orientul Mijlociu = „cel mai temut butoi de pulbere al planetei” (330) datorită conflictului dintre evrei și palestinieni.

Cotidianul, 18 aprilie 2002.

*

„musulmanii sunt cei mai îndărătnici când este vorba de a se lăsa asimilați” (335-336). Și asta pentru că au principii după care se conduc, fără să discutăm aici dacă sunt bune sau nu. Cine e ușor de asimilat…nu știe cine este.

*

„Stânga reziduală” care a condus România din 1989 (337); orbirea ideologică nu e doar de stânga sau de dreapta, spune autorul, ci „ambidextră”[12] (Ibidem).

Cotidianul, 16 mai 2002.

*

Mersul în haită…începând de la p. 341.

Adrian Năstase = „marchizul de Cornu” (343); „undă verde pentru linșaj” (Ibidem); „gunoiul trebuie strigat pe numele său de domnișoară” (346); traficarea citatelor (348); de ce avem radicalism fundamentalist în lumea islamică? (353).

*

Pericolele politizării religiei (363); oamenii care vânează oameni (365); Nicolae Ceaușescu = „Nea Ceașcă” (366); inventarea păcatelor acolo unde nu există (Ibidem); „predomină excesele belicoase” (368), adică cele agresive, războinice; „notarul de postmodernism” (369).

*

L-a cunoscut pe Daniel Turcea[13], pe poetul cu față de înger (370).

*

Fanatismul e unul dintre „chipurile hidoase ale prostiei” (370); fripturismul „aproape globalizant” (Ibidem); „oportunismul exterminator” (371); comunistul de omenie (374); începem să părem noi, normalii, drept niște extremiști, pentru că nu considerăm „că în fiecare blană de lup bate o eroică, samariteană inimă de mieluț” (376); proliferarea gangsurilor (377).

*

Instigarea la violență prin filme (377); „demagogul rasist” (378).

*

Cu p. 381 intrăm în cap. 9: „Curcubeul huiduielilor”. Adică o paletă largă, diversă, de obscenități publice.

*

„Ciuciuveaua” intră în acțiune în p. 383. Sub Ion Iliescu a apărut specia „cucuveaua încruntată” iar sub Emil Constantinescu specia „ciuvica limbută” (Ibidem).

Ciuciuveaua e o specie hibridă (Ibidem).

*

„ciocul sopranei”(384)

*

Andrei Pleșu = „șarmul” (385), pentru început. Însă autorul a considerat că e o măgărie din partea lui Pleșu că l-a introdus în categoria „portrete fără chip”, adică cameleoni (386). Și îi amintește lui Pleșu, că el, Dorin Tudoran, a avut o disidență care „nu a inclus în meniu șprițuri, mititei și canțonete, ci o grevă a foamei de 40 de zile, iar scrisorile mele către Ceaușescu nu începeau cu șarmul celor ale dlui Pleșu” (386-387).

Jurnalul Național, 12 noiembrie 2004.

*

Andrei Cornea[14] = „un țârcovnic ideologic fără strană politică” (388). Un om „extrem de arogant” (Ibidem), cu „instincte de comisar politic” (Ibidem).

Legionarismul lui Constantin Noica[15] (389).

Jurnalul Național, 19 noiembrie 2004.

*

„dlui Tudoran [îi spune lui Andrei Cornea] nu-i plac glumele cu Securitatea, fiindcă a simțit pe propria-i pieleSecuritatea nu a fost o glumă” (393).

*

Disidența, mărturisește Dorin Tudoran, nu e „un cec în alb”, pentru că și ea trebuie privită critic (395). Disidența lui a fost datorată „bunului simț istoric”, care s-a depărtat de picoteala în care zăceau mulți români (Ibidem).

„Un playboy parlamentar” a spus despre Tudoran că nu mai știe să zâmbească. La care el răspunde că e paradoxal faptul, pentru că el râde chiar și cu lacrimi (395).


[1] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Czes%C5%82aw_Mi%C5%82osz.

[2] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Alexandru_%28scriitor%29.

[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Mihai_Pacepa.

[4] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jimmy_Carter.

[5] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Marino.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pavel_Stratan.

[7] Idem: http://www.hotnews.ro/stiri-international-6825024-mehmet-ali-agca-turcul-care-incercat-ucida-papa-ioan-paul-lea-proclama-sfarsitul-lumii-eliberarea-din-inchisoare.htm.

[8] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Hossu.

[9] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Moses_Rosen.

[10] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Yasser_Arafat.

[11] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ariel_%C8%98aron.

[12] Idem: http://dexonline.ro/definitie/ambidextru.

[13] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Turcea.

[14] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Cornea.

[15] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *