Reflectează…

Ideologia competiției e cât se poate de concretă și de acerbă: numai că nu se poartă între valori ale spiritului, ale inteligenței, ale conștiinței, ale creativității și ingeniozității, ci între valori ale aparenței.

Cine bate aparența mai mult, la bunuri, la înfățișare, la relații, ranguri și etichete, acela iese în față cu tupeu.

Da, oamenii aleargă mult pentru bani, dar aleargă ca să mituiască, să-și facă relații oneroase, să lingușească, să pupinească, să-și fardeze existența imatură și iresponsabilă, să-și tuneze frica, lenea, nepăsarea, disprețul față de proștii care vor să muncească pe bune,  sau dizabilitățile morale.

E o lume de tupeiști out there, anywhere…

De la oameni care…nu te lasă să îi depășești pe stradă, pentru că sunt captivați de concurența pietonală, de parcă lucrul în sine kantian ar fi să nu fii atât de slab/ prost / cretin și să dai cumva întâietate în trafic…

Sau care te măsoară din cap până în picioare și se inundă interior de bucurie că nu ai tot atâtea dispozitive sau pandantive câte are el sau ea…și te privesc cu ochii transpirați de egoism…

Și până la vila lui Videanu…Nu e atât de mare intervalul.

Pentru că totul pornește de la gesturi mici, de la dorințe mici și nevinovate, care cresc odată cu oportunitatea și nesimțirea, până devin siliconate.

Unii nu trăiesc decât cu dorința promovării respectului de sine.

Savoarea sinelui e cel mai dulce gust și cel mai dulce miros, mai dulce ca margarina sau ca bomboana din reclamă și mai aromată ca aftershave-ul.

Adevărații dictatori iubesc să se adore.

Adevărații nebuni încep de la a fi încurajați de cei de lângă ei.

Poate crezi că nu mai crezi în nimic.

Sau poate știu că nu te doare de viitorul tău și al celorlalți, că vrei doar să crezi că poți trăi o veșnicie în lux faraonic.

Totuși, oprește-te din fugă și reflectează!…

Nu mai ucide viitorul tuturor pentru un pachet de cafea sau pentru un geamantan de cârnați!

Stop loving yourself so much! Și poate vom trăi mai bine și eu și tu!