Canicula nepăsării…

Căldură mare…te miști dus de valurile vântului…atât cât adie…

Miroase a tăcere pe stradă, a liniște stranie…Mai puțină aglomerație și zumzet de nemulțumire…

Căldură mare, adică mulțumim și pentru o adiere, pentru o pală de vânt, nu mai avem chef de…atâta răutate. E bună și zăpușeala la ceva!

Dar nu mai e atâta agitație nu pentru că lumea s-a liniștit în sine, ci pentru că nu mai dă buzna pe străzi. Și nu mai dă buzna nu pentru că e în concediu, ci pentru că…aude că e vacanță și…crede în ceea ce se spune.

Pentru că vor să creadă în relaxare, într-o perioadă de pauză, în confortul ieșirii afară din, citez: nebunia cotidiană.

Doar că nebunia cotidiană nu ne-o face nimeni: noi singuri ne dinamităm liniștea (interioară în primul rând), noi singuri vrem să ne credem într-o competiție cu bunul simț și cu omenia, cu dragostea și compasiunea.

Lumea nu e mai bună pentru că unii fac nebunia cotidiană.

În capul multora, lumea n-ar putea progresa fără corupție, imoralitate, jocuri murdare, fără războaie, sacrificii umane (victime colaterale), fără politică strâmbă, fără aranjamente și trafic ilicit, material și moral.

Îmi amintesc, cu ceva ani în urmă, vorbeam cu cineva despre schimbarea oamenilor în bine prin credință, iar persoana respectivă s-a oprit nedumerită și m-a întrebat: Și ce se va întâmpla cu progresul lumii?

Puțini – și din ce în ce mai puțini – înțeleg că răul nu e o valoare, care face lumea să meargă înainte, că nici puțin rău, nici mult rău nu înseamnă nimic altceva decât un implant malign, care mai devreme sau mai târziu se generalizează și face foarte mult rău!

Nu poți, însă, să ai un orizont al binelui, când nu ai decât un singur orizont, foarte strâmt, al egoismului!

Nu poți să privești un bine național sau planetar, când te gândești numai la casa și masa din proximitatea imediată.

Cei ce cred în bine (adică în Bine), sunt propagatorii lui oriunde ar merge. Nu propagandiștii lui din gură, teoretic, ci truditorii pentru binele tuturor și al lumii.

Oamenii se lasă ușor infestați de minciună, pentru că i-au făcut un culcuș cald în lăuntrul lor. Se lasă ademeniți de impostori, pentru că nu mai discern între bine și rău, în ei înșiși, niciodată.

Instinctualitatea e preferată reflexivității, reflecției profunde, abisale, a ființei noastre, care să privească în sine însăși groapa mormântului sau rostul în eternitate.

Oamenii preferă să trăiască cu iluzia incomensurabilă a necurmării zilei de azi și a zilei de mâine. Și dacă aceste două zile sunt satisfăcătoare, în limitele unei mulțumiri vulgar-materialiste, atunci…poimâine pare de necuprins cu mintea, exilat în zone cosmice intangibile.

Anestezia mulțumirii de sine sau a confortului nu durează uneori nici viața toată. Și, în mod sigur, nu durează o veșnicie.

Evanghelia după Matei (cap. 23)

Evanghelia după

Matei

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: The Greek New Testament (GNT), ed. Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wikgren, Ed. Münster/Westphalia, 1966, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 6.

***

Capitolul 23

1. Atunci, Iisus a vorbit mulțimilor și Ucenicilor Lui,

2. spunând: „Pe scaunul lui Moisis au șezut cărturarii și fariseii.

3. De aceea, toate câte v-au spus vouă, faceți-le și țineți-le, dar după faptele lor nu faceți! Căci ei spun[1] însă nu fac[2].

4. Și leagă poveri grele [fortia varea] și greu de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul lor nu vor a le mișca pe ele.

5. Și toate faptele lor le fac pentru a fi văzuți de oameni! Și își lărgesc filactiriile [ta filactiria][3] lor și își măresc ciucurii [ta craspeda] [veșmintelor lor][4],

6. și iubesc locul de cinste [tin protoclisian] la ospețe și locurile de frunte [tas protocatedrias] în sinagogi,

7. și salutările/ întâmpinările [tus aspasmus] în piețe și a fi chemați de oameni: Ravvi! [, Ravvi!][5] [Ravvi]/ Învățătorule! [, Învățătorule!]

8. Dar voi să nu vă numiți Ravvi! Căci unul este Învățătorul vostru, [Hristos][6], și voi toți sunteți frați.

9. Și tată al vostru să nu numiți pe pământ, căci unul este Tatăl vostru, Cel din ceruri.

10. Nici să nu vă numiți învățători, căci Învățător al vostru este unul, Hristos.

11. Și cel care este mai mare [meizon] [între] voi va fi slujitorul [diaconos] vostru.

12. Iar cel [care] se va înălța pe sine [ipsosi eafton] va fi smerit și cel [care] se va smeri pe sine [tapinosi eafton] va fi înălțat.

13. Și vai vouă, cărturari și farisei ipocriți/ fățarnici, că închideți [cliete] Împărăția Cerurilor înaintea oamenilor! Căci voi nu intrați și nici [pe cei ce] vor să intre nu îi lăsați să intre.

14. *[7] [Dar vai de voi, cărturari și farisei, ipocriților, că mâncați casele văduvelor și aceasta cu motivul/ pretextul că faceți cu greutate rugăciuni îndelungi [macras prosefhas]! Pentru aceasta veți lua mai multă pedeapsă [catadichin].][8]

15. Vai vouă, cărturari și farisei ipocriți, că înconjurați marea și uscatul [spre] a face un prosilitos[9]/ un prozelit[10], și când l-ați făcut, îl faceți pe el, de două ori mai mult [decât] pe voi, fiu al gheennei [ion gheennis]!

16. Vai vouă, călăuze/ îndrumători/ povățuitori orbi [odighi tifli], care spuneți: «Cine se jură pe templu, nimic este[11]! Dar cine se jură pe aurul templului este legat[12]».

17. Proștilor/ nebunilor și orbilor, dar ce este mai mare: aurul [templului] sau templul care sfințește aurul?

18. Și [iarăși spuneți]: «Cine se jură pe altar, nimic este! Dar cine se jură pe darul de deasupra lui, este legat».

19. [Proștilor/ nebunilor][13] și orbilor, dar ce este mai mare: darul [altarului] sau altarul care sfințește darul?

20. Astfel, cel care se jură pe altar se jură pe el și pe toate [cele puse] deasupra lui!

21. Și cel care se jură pe templu se jură pe el și pe Cel care locuiește[14] în el,

22. și cel care se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel care șade deasupra lui[15].

23. Vai vouă, cărturari și farisei ipocriți, că dați zeciuială din mentă/ izmă și din mărar și din chimion/ chimen[16], însă ați lăsat pe cele grele [ta varitera] ale Legii: judecata și mila și credința! Iar pe acestea trebuie a le face și pe acelea a nu le lăsa.

24. Povățuitori orbi, cei care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!

25. Vai vouă, cărturari și farisei ipocriți, căci curățați partea din afară a paharului și a vasului/ a blidului[17], dar pe dinăuntru sunt pline de jefuire și neînfrânare.

26. Fariseule orb, curățește mai întâi interiorul paharului, ca să fie curată și partea lui din afară!

27. Vai vouă, cărturari și farisei ipocriți, că sunteți asemenea mormintelor care au fost văruite [tafis checoniamenis], care pe afară se arată [a fi] frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de toată necurăția.

28. La fel și voi, pe afară vă arătați oamenilor [a fi] drepți, dar pe dinăuntru sunteți plini de ipocrizie/ fățărnicie/ nesinceritate și fărădelege.

29. Vai vouă, cărturari și farisei ipocriți, că zidiți mormintele Profeților și împodobiți mormintele Drepților,

30. și spuneți: «Dacă eram în zilele părinților noștri, nu am fi fost părtașii lor la sângele Profeților».

31. Și astfel mărturisiți voi înșivă că sunteți fiii [acelora] care i-au ucis pe Profeți.

32.  Însă voi umpleți măsura părinților voștri.

33. Șerpilor, puilor de vipere, cum veți scăpa de judecata gheennei?

34.  De aceea, iată!, Eu trimit către voi Profeți și Înțelepți și Cărturari! [Și] dintre ei veți ucide și veți răstigni, dintre ei veți biciui în sinagogile voastre și îi veți urmări[18] din cetate în cetate!

35. Ca să vină peste voi tot sângele Dreptului, care a curs pe pământ, de la sângele Dreptului Abel și până la sângele Dreptului Zaharias, fiul lui Varahias, care a fost omorât între templu și altar.

36. Adevărat vă spun vouă, vor veni toate acestea peste generația aceasta.

37. Ierusalime, Ierusalime[19], care omori pe Profeți și ucizi cu pietre pe cei care au fost trimiși către tine, de câte ori am vrut a aduna pe fiii tăi, după cum adună cloșca puii ei sub aripi, și nu ați vrut.

38. Iată, casa voastră vi se va lăsa vouă pustie!

39. Adevărat vă spun vouă, nu Mă veți mai vedea, până ce veți spune: «Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!»”.


[1] Ce trebuie de făcut.

[2] Ceea ce spun că trebuie făcut.

[3] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Tefillin.

[4] Fragment existent în MGK și care lipsește din GNT. El apare în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939 și 1988 („de pe poale”), 2001 („de la poale”), Biblia de la Blaj [1795], GBV 2001.

GNT prezintă același text cu VUL în această privință: „dilatant enim phylacteria sua et magnificant fimbrias”.

[5] În MGK, varianta pe care o traduce și ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] și BOR 1914, apare de două ori Ravvi. Începând cu ed. BOR 1939, în edițiile românești sinodale, găsim doar o singură dată forma de vocativ ca și în GNT.

[6] Apare în MGK dar și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1988, 2001. Doar în ed. BOR 1939 avem același text ca și în GNT.

[7] Întregul verset 14 lipsește din GNT.

[8] Varianta propusă de MGK drept versetul al 13-lea și regăsibilă în ed. Biblia 1688 (v. 13), Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] (v . 14), BOR 1914 (v. 13), 1939 (v. 14), 1988 (v. 14) și 2001 (v. 14).

Însă v. 14 nu apare nici în BNT, VUL, TOB, NJB, NAB dar apare în WEB, SCR și STE (în ambele ediții găsind pe crima, judecată, ca în ed. Biblia 1688), NRV, PNT (ed. din 1595: „Wo vnto you Scribes and Pharisees, hypocrites: for ye deuoure widdowes houses, and that vnder a pretence of long prayer: therfore ye shall receaue the greater dampnation”), RST (vorbește despre осуждение, pedeapsă/ condamnare, ca și în MGK), SVV, LUO (folosește pe Verdammnis, osândă/ blestem).

[9] Transliterare a N. sg: prosilitos.

[10] Un nou venit/ convertit la credința evreiască dintre neamurile păgâne.

[11] Cu sensul: nu face niciun păcat.

[12] Idem: face păcat.

[13] Cuvânt existent în MGK dar și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001.

[14] Se jură pe Dumnezeu.

[15] Pe Dumnezeu, Cel Care șade mai presus decât tot cerul, decât tot ce există.

[16] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Chimen.

[17] Idem: http://dexonline.ro/definitie/blid.

Substantivul paropsis a fost tradus prin blid în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988 și 2001, Biblia de la Blaj [1795].

[18] Veți merge după ei ca să îi omorâți.

[19] Pentru prima dată în Evanghelie avem forma de singular: Ierusalim.

1 2