Evanghelia după Matei (cap. 27)

Evanghelia după

Matei

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: The Greek New Testament (GNT), ed. Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wikgren, Ed. Münster/Westphalia, 1966, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 6.

***

Capitolul 27

1. Și făcându-se dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, [pentru] ca să Îl omoare pe El.

2. Și L-au legat pe El, ducându-L și dându-L ighemonului/ procuratorului/ guvernatorului Pilatos[1] [Pilato to ighemoni].

3. Atunci a văzut Iudas, cel care L-a vândut pe El, că [Iisus] a fost condamnat/ găsit vinovat, s-a căit [și] a întors cei treizeci de arginți arhiereilor și bătrânilor,

4. spunând: „Am păcătuit vânzând sânge nevinovat [ema atoon]”. Iar ei i-au spus: „Ce ne privește pe noi? Tu vei vedea”.

5. Și [Iudas] aruncând arginții întru templu a plecat, și s-a dus [și] s-a spânzurat.

6. Iar arhiereii luând arginții au spus: „Nu se cuvine a-i pune pe aceștia întru vistieria templului [ton corvanan], fiindcă sunt preț de sânge [timi ematos]”.

7. Și ținând sfat au cumpărat cu ei Țarina Olarului [ton Agron tu Cherameos] întru/ pentru înmormântarea/ îngroparea străinilor [tafin tis xenis].

8. De aceea, până astăzi s-a chemat țarina aceea: Țarina Sângelui [Agros Ematos].

9. Atunci s-a împlinit [ce] s-a spus prin Ieremias Profetul, care spune: „Și au luat treizeci de arginți, prețul Celui care a fost prețuit, pe care l-au prețuit [cei] dintre fiii lui Israil,

10. și i-au dat pe aceștia[2] întru/ pentru țarina olarului, după cum mi-a rânduit mie Domnul”[3].

11. Iar Iisus stătea înaintea ighemonului/ a guvernatorului [Pilatos]! Și L-a întrebat pe El guvernatorul, spunând: „Tu ești împăratul iudeilor?”. Iar Iisus a spus: „Tu zici”.

12. Și la învinuirile/ acuzele aduse împotriva Lui de către arhierei și bătrâni nimic nu a răspuns.

13. Atunci Pilatos i-a spus Lui: „Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta?”.

14.  Și [Iisus] nu a răspuns lui prin niciun cuvânt [pros ude en rima], încât guvernatorul se minuna foarte [mult].

15. Iar de sărbătoare[4], guvernatorul avea obiceiul să elibereze mulțimii pe un întemnițat, pe care îl voiau [aceștia].

16. Și atunci aveau un întemnițat foarte cunoscut [desmion episimon], care se numea [Iisus] Varavvas [[Iisun] Varavvan][5].

17. Atunci, fiind adunați ei, Pilatos a spus lor: „Pe cine vreți să vi-l eliberez vouă: pe [Iisus] Varavvas sau pe Iisus, care se zice Hristos?”.

18.  Căci [Pilatos] știa că din invidie [dia ftonon] i L-au dat pe El.

19. Și [pe când] sta el[6] pe scaunul de judecată [tu vimatos] a trimis către el femeia lui, spunând: „Nimic ție și Dreptului Aceluia![7] Căci multe am pătimit/ suferit/ îndurat [epaton]  astăzi, în vis, din cauza Lui”.

20. Dar arhiereii și bătrânii au convins mulțimile ca să-l ceară pe Varavvas și pe Iisus să-L piardă.

21. Iar guvernatorul a răspuns [și] a spus lor: „Pe cine vreți, dintre cei doi, să vi-l eliberez vouă?”. Și ei au spus: „Pe Varavvas”.

22. Și Pilatos a spus lor: „Însă ce voi face cu Iisus, care se zice Hristos?”. [Cu] toții au spus: „Să fie răstignit [Stavrotito]!”.

23.  Și [Pilatos] a spus: „Dar ce rău [cacon] a făcut?”. Dar ei strigau și mai tare, spunând: „Să fie răstignit!”.

24. Și văzând Pilatos că la nimic nu folosește[8] ci [și] mai mare gălăgie/ zarvă/ tulburare [torivos] se face, luând apă și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, spunând: „Nevinovat sunt de sângele [Dreptului][9] Acestuia! Voi veți vedea”.

25. Și a răspuns tot poporul [și] a spus: „Sângele Lui [să fie] peste noi și peste copiii noștri!”.

26. Atunci le-a eliberat lor pe Varavvas, iar pe Iisus L-a biciuit cu putere/ L-a flagelat [fragellosas][10] [și] L-a dat ca să fie răstignit.

27. Atunci soldații/ ostașii guvernatorului L-au luat pe Iisus întru pretorion [to pretorion][11] [și] au adunat împotriva Lui toată cohorta [tin spiran][12].

28. Și dezbrăcându-L pe El, L-au înveșmântat pe El [cu] hlamis[13] stacojiu/ mantie de un roșu aprins [hlamida cocchinin],

29. și I-au împletit o cunună de spini [stefanon ex acanton], i-au pus-o pe capul Lui și [i-au dat] trestie [calamon] în dreapta Lui[14], și îngenuncheau înaintea Lui bătându-și joc/ râzând [enepexan] de El [și] spunând: „Bucură-Te, împăratul iudeilor!”.

30. Și au scuipat spre El [și] au luat trestia și L-au bătut [cu ea] peste capul Lui.

31. Și după ce L-au batjocorit/ au râs de El, L-au dezbrăcat pe El de hlamis/ mantie și L-au îmbrăcat pe El [cu] veșmintele Lui și L-au dus pe El spre a fi răstignit.

32. Și ieșind au găsit pe un om cirineos[15]/ cirenean, care se numea Simon[16], pe care l-au obligat/ constrâns/ silit ca să ridice/ să care/ să poarte/ să ducă [ari] crucea Lui.

33. Și venind întru locul, care se cheamă Golgota [Golgotã][17], care se zice: Locul Căpățânii [Craniu Topos][18],

34. i-au dat Lui să bea vin amestecat cu fiere! Și [Iisus] gustând nu a vrut a bea.

35. Și L-au răstignit pe El [și] au împărțit veșmintele Lui aruncând sorț[19], [pentru ca să se împlinească ce s-a spus prin Profetul: „Au împărțit hainele Mele între ei și pentru veșmântul Meu au aruncat sorț”[20]][21].

36. Și [soldații] stăteau [și] Îl păzeau acolo pe El.

37. Și au pus deasupra capului Lui vina/ acuzarea Lui, care a fost scrisă: „Acesta este Iisus, împăratul iudeilor”.

38. Atunci au fost răstigniți împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta și altul de-a stânga.

39. Iar trecătorii Îl blasfemiau/ Îl huleau/ Îl insultau [evlasfimun] pe El, clătinându-și capetele lor

40. și spuneau: „Cel care dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-Te pe Tine Însuți, dacă ești Fiul lui Dumnezeu, [și] coboară de pe cruce!”.

41. Asemenea și arhiereii își băteau joc [de El], împreună cu cărturarii și bătrânii,  spunând:

42. „Pe alții i-a mântuit, [dar] pe Sine nu poate a Se mântui! [Dacă] ești împăratul lui Israel, coboară-Te acum de pe cruce și vom crede în El!

43. [Dacă] s-a încrezut/ a nădăjduit în Dumnezeu, să-L scape acum, dacă Îl vrea pe El! Căci a spus, că „Sunt Fiul lui Dumnezeu”.

44. Și în același [fel] Îl ocărau pe El și tâlharii răstigniți împreună cu El.

45. Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

46. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus [cu] glas mare, spunând: „Ilí, Ilí, lemá sabahtáni!”[22], adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai lăsat/ părăsit/ lepădat?”.

47. Iar unii dintre cei care stăteau acolo, auzind au spus, că: „Pe Ilias[23] îl cheamă Acesta!”.

48. Și îndată a alergat unul dintre ei și a luat un burete [și] l-a umplut cu oțet și punându-l într-o trestie, I-a dat Lui să bea.

49. Dar restul/ ceilalți au spus: „Lasă, să vedem dacă vine Ilias să-L mântuiască pe El!”.

50. Iar Iisus strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul.

51. Și, iată!, catapétasma [to catapetasma]/ catapeteásma templului s-a rupt, de sus și până jos, în două, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat,

52. și mormintele s-au deschis și multe trupuri ale Sfinților, care erau adormiți, s-au sculat/ au înviat.

53. Și au ieșit din morminte după învierea Lui, și au intrat întru cetatea sfântă și s-au arătat multora.

54. Iar ecatontarhosul/ centurionul/ sutașul și cei dimpreună cu el, care-L păzeau pe Iisus, văzând cutremurul și [pe] cele care s-au făcut[24], s-au înfricoșat foarte [mult], spunând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!”.

55. Și erau acolo multe femei, care priveau de departe, [și] care Îi urmaseră lui Iisus din Galilea, slujindu-I Lui!

56. Între care era Maria Magdalini [Maria i Magdalini][25] și Maria, mama lui Iacovos și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zevedeos.

57. Și făcându-se târziu, a venit un om bogat din Arimatea[26], al cărui nume era Iosif, care și acesta era ucenic al lui Iisus.

58. [Și] acesta s-a dus la Pilatos [și] a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilatos a poruncit a-i fi dat.

59. Și luând trupul [lui Iisus], Iosif l-a învăluit/ înfășurat pe el [în] sindon[27]/ giulgiu/ pânză de in curată [sindoni catara]

60 și L-a pus pe El în noul lui mormânt[28], pe care îl cioplise/ tăiase/ săpase în piatră și rostogolind/ prăvălind o piatră mare la ușa mormântului s-a dus.

61. Iar acolo era Maria Magdalini și cealaltă Marie, care stăteau înaintea mormântului.

62. Iar dimineața/ a doua zi, care este după ziua pregătirii[29]/ după ziua de vineri, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilatos,

63. spunând: „Stăpâne, ne-am amintit că înșelătorul/ amăgitorul/ mincinosul [o planos] Acela a spus, pe când era viu: «După trei zile Mă voi scula/ voi învia».

64. De aceea poruncește ca să fie păzit mormântul până a treia zi, ca nu cumva venind Ucenicii Lui [noaptea][30], să-L fure pe El și să spună poporului: «S-a sculat/ a înviat din morți», căci [astfel] va fi rătăcirea de pe/din urmă [i eshati plani] mai rea decât cea dintâi”.

65. [Iar] Pilatos a spus lor: „Aveți custodie/ strajă/ gardă [custodian][31]! Mergeți și păziți cum știți!”.

66. Iar ei ducându-se au întărit paza mormântului cu strajă/ gardă [și] au pecetluit piatra [de la ușa lui].

---

[1] Transliterare a N. sg.: Pilatos.

[2] Au dat arginții…

[3] Profeția mesianică de la Zah. 11, 13, cf. LXX: „Și a spus Domnul către mine: «Pune-i pe ei întru cuptorul de topire [to honeftirion] și gândește, dacă este prețuit în ce chip M-am prețuit pentru ei!». Și am luat treizeci de arginți și i-am aruncat pe ei întru casa Domnului, întru cuptorul de topire”.

[4] În GNT nu apare ideea de Paști, ci doar de sărbătoare. Acesta e motivul pentru care ed. Biblia 1688 traduce prin: „Iară la praznic aveau obiceaiul [obiceiul]”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] avem forma de plural dar tot fără referire la Paști: „Iară deregătoriul [dregătorul] avea rânduială în toate sărbătorile”. În ed. BOR 1914: „Iar la praznic avea obiceiu”.

Numai începând cu ed. BOR 1939 regăsim ideea că doar la Paști se făceau eliberări de deținuți și nu în orice sărbătoare: „La sărbătoarea Paștilor, procuratorul avea obiceiul”. Această reducere a sărbătorilor în care se făcea amnistie doar la Paști s-a perpetuat și în ed. BOR 1988 și 2001.

VUL și VUO vorbesc despre „diem sollemnem”, zi de sărbătoare. În WHO, TIS, SCR, BNT avem tot sărbătoare [eortin], ca și în GNT. Același lucru găsim și în NAS (the feast), MNT (Fest), NJB (at festival time), FBJ (à chaque Fête), DRA (the solemn day), Biblia de la Blaj [1795] (la praznic), GBV 2001 (la sărbătoare), NT 2002 [ediția romano-catolică de la Iași] (la fiecare sărbătoare).

[5] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Barabbas. Iisus era al doilea nume al lui Varavvas și el este menționat în GNT, BNT, NAB, MNT, NRS, NT 2002 (ed. romano-catolică) [nu în text ci la nota a, p. 79: „Unele manuscrise vechi au: Isus Baraba. Este posibil ca Baraba să fi avut acest nume, de altfel foarte frecvent în acel timp la evrei”] dar nu și în VUL, SCR, NKJ, Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795], GBV 2001, RWB, MGK, NJB, PNT, DRB, IEP, L45, NAS, R60, R95, NLT, FBJ.

[6] Guvernatorul Pilatos.

[7] Ed. Biblia 1688 e fidelă GNT: „Nemica [Nimic] ție și direptului [dreptului] aceluia”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „Să nu te ameasteci [amesteci] în lucrul acestui derept [drept]”. În ed. BOR 1914: „nimic ție și dreptului acestuia”. În ed. BOR 1939: „Nimic să nu aibi cu dreptul acela”. În ed. BOR 1988: „Nimic să nu-I faci Dreptului aceluia”. În ed. BOR 2001: „Nimic să nu-I faci Dreptului Aceluia”.

[8] Dialogul cu mulțimile.

[9] Cuvânt existent în MGK cât și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795], GBV 2001, NT 2002, VUL, TNT, R95.

[10] Același lucru lasă să se înțeleagă și edițiile Biblia 1688 și Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], când vorbesc despre faptul că ei L-au izbit pe Domnul, că L-au lovit cu putere, cu violență mare. VUL susține GNT, pentru că vorbește despre: „flagellatum”. L-a flagelat, L-a bătut cu biciul fără milă.

[11] Reședința guvernatorului cât și a armatei sale. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Praetorian_Guard.

[12] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cohort_%28military_unit%29.

[13] Transliterare a N. sg: hlamis. În ed. BOR 1988 s-a transliterat la Mat. 27, 31 Ac. singular, tin hlamida, de aceea avem „hlamidă”.

[14] În mâna Lui cea dreaptă.

[15] Transliterare a N. sg: Cirineos.

[16] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Simon_of_Cyrene.

[17] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Calvary.

[18] Unde era capul Sfântului Adam, Protopărintele nostru.

[19] În GNT, ca și în MGK, se folosește singularul. În ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001 se folosește pluralul: sorți.

[20] Profeția mesianică de la Ps. 21, 19, cf. LXX: „Au împărțit hainele Mele loruși și pentru veșmântul Meu au aruncat sorț”.

[21] Textul dintre paranteze aparține MGK și el nu e regăsibil în GNT. Însă apare în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001.

[22] Primele două cuvinte sunt în limba ebraică, următoarele două în limba aramaică. Ilí = Dumnezeul meu. Lemá = de ce? Sabahtáni = ai lăsat/ ai părăsit/ ai lepădat.

[23] Pe Sfântul Ilie Tesviteanul.

[24] După moartea Sa.

[25] În ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914 și 1939: Maria Magdalina. În ed. BOR 1988 și 2001: Maria Magdalena.

[26] Transliterare a N. sg: Arimatea.

[27] Ibidem: sindon.

[28] În mormântul pe care Sfântul Iosif din Arimatea și-l făcuse pentru sine.

[29] Pentru sabat.

[30] Cuvânt existent în MGK și prezent și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914.

[31] Aveți de la mine pază militară.