Te vor vedea numai la nivelul lor

Pe tânărul din fața mea îl enervase tocmai acest lucru: că una e ceea ce spune el, cu toată inima, în scris sau față către față și alta înțeleg oamenii. Că ei sunt ori indiferenți ori reduși la capacitatea lor de a înțelege și că nu îi interesează ceea ce îi depășește. De ce? Din infatuare.

Și cum infatuarea merge mână în mână cu prostia…numai proștii nu știu cât de infatuați sunt când cred că înțeleg ceea ce nu înțeleg.

Îi dădeam dreptate. La urma urmei cel mai dureros lucru e să vorbești de unul singur. Să vorbești cu pereții. Și oamenii să fie mai răi ca pereții…Pentru că pereții măcar nu te enervează. Ei tac. Dar oamenii, pe lângă faptul că nu tac…mai vorbesc și ca proștii…sau degeaba

Mi-a explicat îndelung greul vieții lui…cauzat de necomunicarea reală.

L-am înțeles, l-am crezut, l-am compătimit.

Și l-am compătimit pentru că ori nu a găsit ori nu a căutat îndelung…ori e și el cu nasul prin noriun prieten. Un confident care să înțeleagă ce vrei să spui înainte de a formula…și cu care să poți vorbi lucruri care se nasc în momentul în care dezbați o problemă.

„Nu putem să vorbim în mod real dacă nu gândim la modul prezent”: prima frază cu care mi-a atras atenția.

„Și ce am putea face pentru ca să ne înțelegem?”, l-am întrebat eu.

„Să ne ascultăm cu atenție…și să ne forțăm mintea să fie sinceră cu celălalt. Să nu mai folosească stereotipii. Să nu mai folosească texte deja învățate și să gândească, acum, pe loc…”.

Gesturi energice, priviri vulturești, un surâs disprețuitor, din când în când, pe față.

O, tinerețea le știe pe toate! Și bine e că e așa

Nici n-ar putea să fie el, să se schimbe mereu, dacă nu ar căuta, atât de vehement, un dialog real, probleme reale, imense, soluții epocale, de viață și de moarte.

„Te cred! Te cred și te susțin. Numai că dialogul”, i-am spus eu, „nu înseamnă pălăvrăgeală, vrute și nevrute, întrebări grosolane ci e expresia vitalității interioare, a unei vieți căutătoare, cercetătoare…care găsește pentru că tot caută și care se lămurește pentru că studiază pentru cunoaștere de sine.

Chiar dacă ai găsi pe cineva cu care să discuți…problemele discutate trebuie să aibă în spate ore de citit, de scris, de meditat, de rugăciune, de împlinire de sine…de singurătate. Fără ele…discuția devine invidie.

Te vei simți prost, mic, inexpresiv…pentru că nu vei avea căutări și rezultate concrete, complexe ale căutărilor tale”.

Nu, nu cred că se gândise la inconsistența sa în fața unui dialog de înaltă calitate și intensitate! El avea nevoie doar de câteva minute de taclale. Eu îi ceream prea mult.

De fapt seriozitatea trăirilor mari cere prea mult de la tine, oricare ai fi…și ratarea e tocmai neputința de a sta, foarte mult timp, la cote imense de înțelegere și de sensibilitate.

Tânărul a plecat, eu am zâmbit, el a rămas trist…eu am mers mai departe. Tinerețea însă…le știe pe toate…numai că nu perseverează în ceea ce știe.

Facerea (cap. 1)

Facerea

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 7.

***

Capitolul 1

1. În început [en arhi][1], Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.

2. Iar pământul era nevăzut şi fără formă şi întuneric era deasupra abisului [tis abissu][2]. Și Duhul lui Dumnezeu [che Pnevma Teu] Se purta[3] pe deasupra apei[4].

3. Şi Dumnezeu a spus: „Să se facă lumină!”. Și s-a făcut lumină.

4. Şi Dumnezeu a văzut[5] că e bună [calon] lumina. Și Dumnezeu a separat[6] [diehorisen] între mijlocul luminii [ana meson tu fotos] și între mijlocul întunericului [ana meson tu scotus][7].

5. Şi Dumnezeu a numit lumina zi şi întunericul l-a numit noapte. Și s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă: ziua una [imera mia][8].

6. Şi Dumnezeu a spus: „Să se facă întăritură[9]/ statornicie/ neclintire[10] [stereoma] în mijlocul apei şi să separe între mijlocul apei și al apei [esto diahorizon ana meson idatos che idatos]!”. Și s-a făcut astfel.

7. Şi Dumnezeu a făcut neclintirea. Și a separat Dumnezeu între mijlocul apei, care era dedesubtul [ipocato] neclintirii și între mijlocul apei, care era deasupra [epano] neclintirii.

8. Şi Dumnezeu a numit neclintirea cer. Și a văzut Dumnezeu că este bun. Și s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă: ziua a doua.

9. Şi Dumnezeu a spus: „Să se adune apa, [care este] dedesubtul cerului, într-o singură adunare [is sinagoghin mian][11] şi să se vadă uscăciunea [xira][12]!”.

Şi s-a făcut astfel. Şi s-a adunat apa, [care este] dedesubtul cerului, întru adunările lor [is tas sinagogas afton] şi a fost văzută uscăciunea.

10. Şi Dumnezeu a numit uscăciunea pământ şi întregurile apelor [ta sistimata[13] ton idaton] le-a numit mări. Și a văzut Dumnezeu că este bine.

11. Şi Dumnezeu a spus: „Să încolțească [vlastisato][14] pământul verdeaţă [votanin] de iarbă semănătoare, sămânţă după felul şi după asemănarea ei și copac roditor [xilon carpimon][15], [care] să facă rod, care [să aibă] sămânța lui în el, după felul lui pe pământ!”. Şi s-a făcut astfel.

12. Şi a dat pământul[16] verdeaţă, iarbă [cu] sămânță semănătoare, sămânţă după felul şi după asemănarea ei și copac roditor, [care] să facă rod, care [să aibă] sămânța lui în el, după felul lui pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

13. Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă: ziua a treia.

14. Şi Dumnezeu a spus: „Să fie luminători [fostires] în neclintirea cerului, întru lumina[17] pământului, [care să] separe între mijlocul zilei [ana meson tis imeras] și între mijlocul nopții [ana meson tis nictos] şi să fie întru semne [simia] și întru anotimpuri şi întru zile şi întru ani!

15. Şi să fie întru/ spre lumină în neclintirea cerului, ca să lumineze pe pământ!”. Şi s-a făcut astfel.

16. Şi Dumnezeu a făcut pe cei doi luminători mari [fostiras tus megalus]: luminătorul cel mare [ton fostira ton megan] întru începuturile zilei şi luminătorul cel mic [ton fostira ton elasso] întru începuturile nopții şi stelele [tus asteras].

17. Şi Dumnezeu le-a pus[18] pe ele în neclintirea cerului, ca să lumineze pe pământ.

18. Și să stăpânească[19] ziua şi noaptea şi să separe între mijlocul luminii și între mijlocul întunericului. Şi Dumnezeu a văzut că este bine.

19. Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă: ziua a patra.

20. Şi Dumnezeu a spus: „Să scoată apele reptile[20] [erpeta] cu suflete vii şi păsări zburătoare peste[21] pământ, [cât şi pe] de-a lungul neclintirii cerului!”[22]. Și s-a făcut astfel.

21. Şi Dumnezeu a făcut chiții cei mari [ta chiti ta megala][23] şi tot sufletul celor vii, al reptilelor care își au începutul în ape, după felul lor şi toată pasărea înaripată după felul [ei]. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

22. Şi Dumnezeu a binecuvântat [iloghisen] pe acelea, spunând: „Creșteți şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele în mări şi păsările să se înmulţească pe[24] pământ!”.

23. Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă: ziua a cincia.

24. Şi Dumnezeu a spus: „Să scoată pământul suflet viu după felul său, animale cu patru picioare[25] şi reptile şi fiare ale pământului după felul lor!”. Și s-a făcut astfel.

25. Şi Dumnezeu a făcut fiarele pământului după felul lor şi vitele[26] după felul lor şi toate reptilele pământului după felul lor. Şi Dumnezeu a văzut că sunt bune.

26. Şi a zis Dumnezeu: „Să facem [piisomen][27] om după chipul [cat’ icona][28] şi după asemănarea [cat’ omiosin] Noastră şi să stăpânească[29] peştii mării şi păsările cerului şi vitele şi tot pământul şi toate reptile care se târăsc pe pământ”.

27. Şi Dumnezeu a făcut omul după chipul [Său]. Dumnezeu l-a făcut pe acela. Bărbat şi femeie [arsen che tili] i-a făcut pe aceia.

28. Şi Dumnezeu a binecuvântat pe aceia, spunând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi stăpâniți-l pe el! Și stăpâniţi peştii mării şi păsările cerului şi toate vitele şi tot pământul şi toate reptilele care se târăsc pe pământ!”.

29. Şi Dumnezeu a spus: „Iată, am dat vouă toată iarba semănătoare, sămânța de semănat care este deasupra[30] a tot pământul şi tot copacul[31] care are întru sine rod de sămânță semănătoare. Vă vor fi vouă întru/ spre mâncare.

30. Şi la toate fiarele pământului şi la toate păsările cerului şi la toate reptilele care se târăsc pe pământ, care au în sine suflet de viață [psihin zois], [le-am dat] toată iarba verde întru/ spre/ pentru mâncare”. Și s-a făcut astfel.

31. Şi Dumnezeu a văzut toate câte făcuse şi, iată, erau bune foarte [cala lian]! Și s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă: ziua a şasea.


[1] În ed. Biblia 1688: de-nceput. În ed. BOR 1914 și 2001 și ed. Biblia de la Blaj [1795]: întru început. În ed. BOR 1939 și 1988 și ed. GBV 2001: la început. În VUL avem același text ca și în LXX: in principio [în început], cât și în ed. FBJ [au commencement], GNV [in the beginning], IEP [in principio], MGK [en arhi]. L45 prezintă sintagma „am Anfang” [la început].

[2] În ed. LXX-Polirom: deasupra genunii.

[3] Forma verbală epefereto apare doar de două ori în LXX (Fac. 1, 2 și Fac. 7, 18). Iar epefereto se poate traduce și sub formele: Se aducea peste/ pe sau Se producea peste / pe, variante traductoriale care merg în acord cu ideea de inseminare sau de clocire a apelor de către Duhul Sfânt.

[4] În ed. BOR 1939, 1988 și 2001 se folosește pluralul: apelor, ca în ed. MGK. Însă aici avem următorul text: „Și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe înfățișarea apelor” [che Pnefma Teu efereto epi tis epifanias ton idaton], care nu e textul tradus de edițiile românești citate.

[5] A observat, a constatat.

[6] Ed. BOR 1988 şi 2001: a despărţit.

[7] Doar ed. Biblia 1688 e fidelă LXX: „și osebi [despărți] Dumnezău între mijlocul luminii și între mijlocul întunearecului”. În ed. BOR 1914: „și au despărțit Dumnezeu între lumină și între întunerec”. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: „și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric”.

[8] În ed. Biblia 1688 și BOR 1914: zi una. În ed. BOR 1939: ziua întâia. În ed. BOR 1988 și 2001: ziua întâi. În ed. LXX-Polirom: ziua întâi.

[9] În ed. Biblia 1688.

[10] În ed. BOR 1914, 1939, 1988 și 2001, LXX-Polirom, Biblia de la Blaj [1795], VUL [firmamentum], TOB [un firmament]: o tărie. În GBV 2001: o întindere, ca și în NIB [an expanse], R60 [expansión]. În L45: eine Feste [o fixitate, o neclintire].

[11] Prima atestare scripturală a sinagogii, a adunării. Şi în română s-a păstrat ideea de „adunare de ape”. O mare e o adunare de ape. Apele se adună pentru a curge în mare. Marea e o unire, o unitate, o întâlnire între apele tuturor fluviilor şi ale râurilor.

[12] În VUL: arida, tot la feminin ca și în LXX. Însă în ed. Biblia 1688, BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795], GBV 2001: uscatul.

[13] E apax legomenon (apax legomenon) în LXX. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Hapax_legomenon.

[14] Am folosit forma intrazitivă a verbului. În ed. BOR 1988 și 2001 s-a folosit forma tranzitivă. Tocmai de aceea: să dea, în ed. BOR 1988 și să odrăslească în ed. BOR 2001.

[15] În ed. BOR 1939 și 1988 s-a folosit pluralul: pomi roditori. În MGK avem tot singularul ca și în LXX, VUL, R95, WEB, SRV. Însă regăsim forma de plural în NRS, RSV, NJB, SBP.

[16] A scos din sine, a zămislit, a scos la suprafaţă. Ed. BOR 2001 foloseşte tot pe: a odrăslit. Alte corelative posibile în acest context: a înmugurit, a germinat, a încolțit, a născut.

[17] Cu sensul: de a lumina pământul.

[18] Le-a stabilit.

[19] În ed. Biblia 1688, BOR 1914, 1939, 2001, Biblia de la Blaj [1795], GBV 2001: „să stăpânească”. Ed. BOR 1988: să cârmuiască.

[20] În ed. Biblia 1688: târâtoare. În ed. BOR 1914 și 1988: vietăţi. În ed. BOR 1939: jivine. În ed. BOR 2001: puiță (sg.).

[21] Ed. BOR 1988: pe. Prepoziţia peste indică faptul că ele zbor în aer şi nu că stau pe pământ. De fapt a zbura e sinonim cu a zbura în aer, şi nu cu a alerga pe pământ, chiar dacă au aripi. Peste indică spaţiul unde îşi vor exprima păsările statutul lor de fiinţe înaripate.

[22] Ed. BOR 2001 propune: „în largul tăriei cerului”. Ed. BOR 1988: „pe întinsul tăriei cerului”. Varianta noastră implică ideea că neclintirea/ tăria nu poate fi traversată, deşi ideea de văzduh presupune o înaintare în spaţiu. Ştim că se explorează spaţiul, galaxiile şi că spaţiul e găsit ca infinit. Dar, în acelaşi timp, ne e foarte greu să stabilim ce înseamnă neclintire/ tărie/ statornicie din prima pagină a Sfintei Scripturi. E o problemă deschisă multor interpretări. În orice caz, nu se poate trece în mod fizic, cu posibilităţile lumii decăzute, din spaţiul fizic, în Împărăţia lui Dumnezeu, la Dumnezeu.

[23] În ed. BOR 1988 urma: din ape. Însă textul nu e regăsibil în LXX și nici în MGK.

[24] Acum am arătat prin această prepoziţie unde se înmulţesc, unde clocesc şi nasc pui păsările.

[25] Literal: tetrapode.

[26] În ed. Biblia 1688, BOR 1914, 1939, 2001: dobitoace. În ed. BOR 1988: animale.

[27] Verb la conjunctiv aorist activ, pers. I, pl.

[28] Imaginea, forma, înfăţişarea.

[29] El, omul.

[30] Pe de-antregul, pe suprafața întregului pământ.

[31] Avem aici un singular cu nuanţă plurală.