De ce lucrurile bune nu fac rating?

Mă enervează uneori indignarea reporterilor de televiziune, față de ceea ce merge prost în țara asta sau față de faptele reprobabile ale unora sau ale altora. Nu mă refer acum la cei care fac lucruri criminale împotriva întregului popor, ci la sesizările față de corupția, lipsa de moralitate sau malpraxisul pe care le practică unii sau alții dintre românii obișnuiți.

M-am săturat de justificarea că media trebuie să prezinte și să ia atitudine numai împotriva a ceea ce se petrece rău, pentru a amenda aceste comportamente.

Problema care se iscă este că, tot prezentâdu-le, fără niciun discernământ – adeseori și fără nicio informare serioasă asupra condițiilor și a cauzelor pentru care se produc acestea, ci doar sub formă de știre anostă, expusă trepidant și cu un aer de scandal, chiar și la televiziunile care se pretind a nu avea caracter tabloid, ci serios – intenția primordială de amendare a răului se transformă în transmitere de modele.

Pentru că, așa cum scria părintele Dorin ceva mai devreme, mulți dintre cei care se uită la televizor ca pisica în calendar nu (mai) au subtilitatea discernământului între rău și bine. Iar dacă răul este expus cu prisosință la vitrină, este receptat ca bine de către privitorii în gol.

Așa încât începe să mă indigneze indignarea pe care o afișează unii reporteri serioși, care privesc spre ipocrizia altora și nu mai văd bine în propria ogradă, a programelor de televiziune și de știri, care promovează din plin violența, imoralitatea, corupția, dezorientarea, în mod permanent și fără niciun fel de derogare de la această grilă generală de programe, din care lipsește orice intenție de educare sau culturalizare.

Sigur că justificările țin de caracterul comercial și privat al acestor televiziuni, care trebuie să vâneze targhetul și ratingul, consumul public pentru a se susține pe piață în condiții de concurență, etc. Însă cum poți să mai ai pretenții morale și culturale de la un popor pe care îl hrănești zi și noapte în conformitate cu interesele tale comerciale?

Cum poți să judeci și să faci morală unor oameni a căror viață o faci pulbere în mod public fără să te intereseze dacă ai judecat corect toate condițiile? Mai ales că nu ai autoritatea morală să faci acest lucru…