Scrisoarea nr. 28 (11 februarie 1946)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

Florica,

Te vei fi întrebat de ce îți scriu atât de rar. Iată, se apropie o lună și n-am primit de la tine nicio veste. Sunt destule considerente pentru care eu îndreptățesc această lipsă de corespondare din partea ta.

Nu va fi pentru mine faptul acesta ceva care să mă determine să fac și eu la fel. Totuși mă pune să gândesc.

Poate nu ai primit scrisorile mele. Poate dai prea puțină importanță veștilor ce vin de la mine. Sau poate crezi că nu m-ar interesa veștile de la tine. Sau…Mai departe nu vreau să gândesc nimic.

Și acum îmi cer iertare pentru aceste cuvinte, dacă te-au supărat cumva.

De asemenea voi schimba subiectul obișnuit al scrisorilor mele, în care vibra mult sentiment și multă poezie. [Și] nu pentru alt motiv, ci pentru că, de la un timp, mă simt înstrăinat și mort, datorită faptului că nimeni aici nu îmi mai trezește sensibilitatea prea adânc.

Sentimentul meu este și vreau să rămână îngropat cu tine. Nimeni nu doresc să-mi trezească iubirea, acea iubire pe care ți-am dăruit-o în întregime.

Mă interesează prea puțin urmările bune sau rele ce mi le-ar putea aduce această încredere oarbă în dragostea noastră.

Chiar dacă mi-ar înșela așteptările, voi spune, totuși, liniștit, odată: „Aceasta a fost dragostea mea. Și a fost cum sunt eu. Cât mi-a dat atât am meritat”.

Ar trebui să încetez cu asemenea gânduri. Dar nu e vina mea. Ele mă fură[1]

Vrei, poate, să știi lucruri mai precise despre mine…ce-am făcut, cum îmi ocup timpul, cu cine m-am întâlnit pe aici.

Iată, de când am venit aici, în București, m-a cam durut mereu capul. Am fost răcit sau nu știu ce am. Și de multe ori m-a împiedicat această stare ca să-mi văd de treabă[2].

Săptămâna aceasta, ce a trecut, am văzut-o și pe Anișoara, verișoara ta. Pe aici, pe la Facultate[3].

Am vrut s-o întreb dacă nu cumva i-ai spus ceva. Dar am tot ezitat și nici până azi n-am întrebat-o. Căci am impresia că a venit abia acum în București, deoarece n-am văzut-o până săptămâna asta.

Nelu cred că a sosit la Turnu [Măgurele]. După cele ce-mi spunea, când am fost la el.

De când am venit aici nu am fost la niciun film!…Mă crezi?…Poți s-o întrebi pe  Gena, când vom veni de Paști…

Am fost doar la un concert la Ateneu. Acum am un bilet pentru operă. Însă cred că n-am să mă duc.

De altfel aceste bilete le am de la cunoscuți. Altfel nici gând [nu aveam] să le cumpăr eu.

Privitor la examene, nu-ți spun nimic. Și nici să crezi că-ți voi spune vreodată. Acestea sunt chestiuni ce mă privesc numai pe mine și le rezolv eu, [de unul] singur.

Tu vei afla numai rezultatul final. Adică atunci când voi termina cu Facultatea.

Acesta e felul meu [de a mă comporta]. Nici acasă nu le spun [nimic despre viața mea universitară]. Nici ei nu întreabă despre școală.

Despărțiți cum ne găsim [însă], constat că fiecare rămânem cu felul nostru de a fi. Eu consider cea mai mică abatere de la sinceritatea și curățenia sufletească ce trebuie s-o avem unul față de altul ca [pe] o trădare și degradare personală.

De aceea nu îmi fac prieteni decât dintre băieți. Prieteniile cu fete le evit, chiar dacă mi se oferă [ocazia] sau îmi sunt necesare.

Astfel că dau impresia că ocolesc anumite persoane.

Poate tu nu crezi [aceste lucruri]. Dar odată te vei convinge [de] cât sunt de hotărât să-mi păstrez sufletul și gândurile numai pentru tine.

Aș vrea [ca] la fel să fii și tu. Dar totul va fi după cum merit…

Poate aștept o veste de la tine!…Ce zici?…

Lucică.

***

Scrisoarea nr. 29 (11 februarie 1946)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

Florica,

Am primit azi, duminică, de dimineață, scrisoarea trimisă [de tine] pe 2 februarie [1946]. Prima scrisoare de la tine.

Îți răspund imediat. Și mai întâi îți exprim părerea celorlalți despre fotografie[4]. Aș fi scris eu, și i-aș fi pus să semneze cu toții părerea exprimată [de ei][5]. Dar m-am gândit că e mai bine să scrie fiecare câte un rând. A fost părerea Genii. Și ea îți va răspunde mai întâi.

*

Dragă Florica, rămâne să văd originalul[6]. Pentru că poza m-a tâmpit. Acum lăsând gluma la o parte și dându-mi părerea adevărată, poza ta îmi place. Însă ai stat prea forțată [când te-ai lăsat să fii fotografiată]. Să vii[7] să vezi unde este pusă [fotografia]. Și să te mai întreb ceva: a cui este, a mea sau a lui Lucică?[8]

*

E rândul Marioarii [să-ți scrie]. Vrea să-ți scrie dar nu știe cum să înceapă. N-a mai scris de mult scrisori. Zice că mai repede știe să spele vasele [decât să scrie].

*

La[9] rândul meu, trebuie a-mi da și eu o părere. Eu de când nu te-am mai văzut drept să îți spun aproape [că] îți uitasem figura. Dar văzând fotografia îmi reamintesc cu adevărat de tine.

Parcă văd și acum o fată blondă, drăguță și mândră, trecând prin grădină…și aproape nu ne vedeam.

Tușa ce mai face? Că eu nu-i uit glumele [nici acum]. Obișnuia să facă la fel cum făceau și ceilalți[10].

*

Pentru[11] că martie cade întotdeauna în post, trebuie să cad și eu aci ca musca-n lapte…

Tot la fel ca o completare mediocră la un film plicticos, îmi vine greu să-mi dau părerea cerută de fratele Ilie.

Deci…nu știu nimic despre ce este vorba. Și că o fotografie spune multe pentru cine e interesat și greu pentru alți intrușide ocazie.

Rămâne să vedem diferența dintre fotografie și mata[12].

Ce să mai scriu?…Miron[13].

*

Am stat mult la îndoială[14] dacă e bine să facem această mică glumă, deoarece ne temeam să nu te superi.

Totuși, nouă ne-a făcut plăcere. Iar eu am stăruit, în special pentru motivul că sunt sigur că tu vei înțelege că nu am făcut-o decât pentru a te simți prezentă prin discuția provocată astfel, pe tine, Florica

Eu cred că nu voi veni [acasă] decât abia la Paști. Examenele noastre la Filosofie nu încep decât pe la 1 martie. Așa că în martie, fiind examene, nu voi putea veni pe la Turnu [Măgurele].

Nelu trebuie să știe că am două serii de examene. Prima serie începe la 20 februarie. Cealaltă serie e în aprilie.  Așa mi-a spus un prieten, [care este] student la Academie.

Mâine, când voi duce scrisoarea la Poștă, voi trece eu însumi pe la Academie pentru a mă interesa. Și la sfârșitul acestei scrisori voi confirma dacă e adevărat.

L-aș ruga pe Nelu, dacă vine înainte de Paști, să vrea să treacă pe noi [și] să spună celor de acasă, [ca] să-mi trimită prin cineva, dacă pot, balonseideul[15].

……………………………………………

Nelule[16], am trecut chiar acum pe la Academie și am citit afișul în care sunt anunțate examenele. Data este de 20 februarie. Și este o sesiune pentru examene restante și pentru cei care trebuie să obțină limita de examene pentru a putea da în iunie un alt an[17].

*

Florica, acasă am adormit pe la ora 3 și aproape adormit, visam că era cineva lângă mine. Era un indian. Și acel indian eram eu. Eram în două persoane [în același timp].

Deodată ai apărut și tu, Florica, și erai în haina neagră. În fața noastră era o oglindă. Și ne priveam în ea. Îți spuneam să privești spre mine. Și tu nu vroiai. Pentru aceasta eram trist.

Lucică.


[1] Îmi fură atenția…

[2] Fraza de față a fost ștearsă în manuscris.

[3] Pentru că Fericitul Ilie era student la acea vreme. A făcut o parte din facultate înainte de război și a terminat-o după ce a venit de pe front.

[4] Despre fotografia trimisă odată cu scrisoarea.

[5] Se referă la cei la care el stătea în gazdă la București. Și aceasta e prima scrisoare în care alte două persoane, Gena și Marioara, vor scrie câteva rânduri viitoarei sale soții.

[6] Să te văd pe viu.

[7] La București.

[8] A fost pasajul scris de Gena.

[9] De aici începe pasajul scris de Marioara.

[10] Să-i imite pe alții. Și aici se termină mesajul scris de Marioara.

[11] De aici începe pasajul scris de Miron.

[12] Matale/ dumneata…dumneavoastră la modul familiar.

[13] Aici se încheie mesajul lui Miron.

[14] Pe gânduri.

[15] Balonzaidul, adică pardesiul de ploaie.

[16] Pasajul dedicat lui Nelu.

[17] Diferențele de examene pentru a termina un an universitar.

Did you like this? Share it: