Facerea (cap. 4)
Facerea
*
Traducere și note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
*
Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 7.
***
Capitolul 4
1. Şi Adam a cunoscut-o pe Eva[1], femeia lui, şi [aceasta] zămislind a născut pe Cain [Cain]. Și a spus: „Am căpătat om prin Dumnezeu”.
2. Şi [apoi] s-a adăugat naşterea fratelui său, Abel [Abel]. Şi s-a făcut Abel păstorul oilor[2] iar Cain era cel care lucra pământul.
3. Şi a fost după [câteva] zile, [că] a adus Cain jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului.
4. Şi Abel a adus şi el din [cele] întâi-născute ale oilor lui şi din grăsimile lor. Şi Dumnezeu a privit [epiden][3] peste Abel şi peste darurile [tis doris[4]] lui.
5. Dar peste Cain şi peste darurile lui nu a luat aminte [u proseshen]. Şi Cain s-a întristat foarte şi faţa lui era prăbuşită/ căzută.
6. Şi Domnul Dumnezeu a spus lui Cain: „De ce ai devenit foarte trist şi de ce s-a prăbuşit/ a căzut faţa ta?
7. Dacă nu e drept să aduci [prosenengchis] și [dacă] nu e drept să împarți [dielis], păcătuiești[5]. Liniștește-te [isihason[6]]! Către tine e întoarcerea [i apostrofi] lui și tu vei stăpâni [peste] el”[7].
8. Şi Cain a spus către Abel, fratele lui: „Să mergem întru câmp!”. Şi a fost în [acesta], au fost ei în câmp. Și s-a ridicat Cain asupra lui Abel, fratele lui şi l-a omorât pe el.
9. Şi Domnul Dumnezeu a spus către Cain: „Unde este Abel, fratele tău?”. Dar el a spus: „Nu ştiu! Nu sunt eu păzitorul [filax] fratelui meu[8]”.
10. Şi Dumnezeu a spus: „Ce ai făcut? Glasul sângelui [foni ematos][9] fratelui tău strigă către Mine din pământ.
11. Şi acum, blestemat eşti tu de pământul care şi-a deschis gura sa[10], ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta.
12. Căci vei munci pământul, [și] nu ți se va mai adăuga puterea[11] lui datorată ţie. Suspinând/ gemând și tremurând vei fi pe pământ”.
13. Şi Cain a spus către Domnul: „Mai mare este vina mea, [decât] a mi se ierta mie.
14. Dacă mă izgoneşti astăzi de pe faţa pământului şi mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi suspinând/ gemând şi tremurând pe pământ şi va fi [să fiu găsit] de tot cel care mă află, [atunci] mă va ucide”.
15. Şi Domnul Dumnezeu a spus lui: „Nu va fi astfel! Tot cel care va ucide pe Cain va fi pedepsit ca de şapte ori să fie [mai] slab”.
Şi Domnul Dumnezeu a pus semn [simion][12] lui Cain, ca să nu fie omorât el de tot cel care îl va afla pe el.
16. Şi Cain a plecat de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în pământul Naid[13] [Naid], dinaintea Edemului.
17. Şi Cain a cunoscut pe femeia sa şi [aceasta] zămislind a născut pe Enoh [Enoh]. Şi [el][14] a ridicat cetate şi a numit cetatea [aceea] după numele fiului său, Enoh.
18. Şi s-a născut lui Enoh, Gaidad [Gaidad][15]. Şi Gaidad a născut pe Maiil [Maiil][16] şi Maiil a născut pe Matusala [Matusala][17] şi Matusala a născut pe Lameh [Lameh].
19. Şi Lameh şi-a luat sieşi două femei: numele uneia era Ada [Ada] şi numele celei de-a doua era Sella [Sella][18].
20. Şi Ada a născut pe Iovel/ Iobel [Iobel][19]. Acesta era tatăl locuitorilor în corturi păstoreşti.
21. Şi numele fratelui său era Iuval/ Iubal [Iubal][20]. Acesta era descoperitorul psaltirionului/ a harpei şi a chitarei/ a lăutei [psaltirion che chitaron[21]].
22. Şi Sella a născut şi ea pe Tovel/ Tobel [Tobel][22]. Şi [acesta] era bătător cu ciocanul [sfirocopos][23], lucrător al aramei şi al fierului. Iar sora lui Tovel era Noema[24].
23. Şi Lameh a spus femeilor sale: „Ada şi Sella, ascultaţi glasul meu! Femeile lui Lameh, luaţi aminte la cuvintele mele! Căci bărbat am ucis întru rana [trafma] mea şi tânăr întru vătămarea [molopa] mea.
24. Căci [dacă] de şapte ori a fost pedepsit [păcatul] lui Cain, atunci al lui Lameh de şaptezeci de ori câte şapte”[25].
25. Şi Adam a cunoscut-o pe Eva, femeia lui şi [aceasta] zămislind a născut un fiu şi a chemat numele lui Sit [Sit][26]. [Căci ea] a spus: „Pentru că Dumnezeu mi-a ridicat mie alt urmaş în locul lui Abel, pe care l-a omorât Cain”.
26. Şi lui Sit i s-a născut fiu şi a chemat numele lui Enos[27]. Acesta a nădăjduit [ilpisen][28] chemând numele Domnului Dumnezeu[29].
[1] Transliterare a N. sg.: Eva.
[2] Un tip evident al lui Hristos, adevăratul Păstor al întregii umanităţi.
[3] Privind la starea interioară a Sfântului Abel – care se exprima prin jertfa sa – Dumnezeu a început să se îngrijească de el şi de ale sale.
În ed. BOR 1914, 1988 și 2001 epiden s-a tradus prin „a căutat”. Şi acest „a căutat” e rezultatul final al acestei griji a lui Dumnezeu, pe de o parte, dar se poate vorbi, pe de altă parte, şi de începutul unei relaţii speciale a lui Dumnezeu cu Sfântul Abel.
Când cineva caută spre tine, la tine înseamnă că începe să înţeleagă că meriţi să fii iubit, că vrei să fii iubit şi ajutat. Căutăm, adică consimţim în noi înşine că cineva e aidoma noastră sau că putem să facem casă bună cu el.
Dumnezeu a privit/ a căutat spre Sfântul Abel, a început să fie într-o relaţie personală, de mare intimitate cu el. A văzut că el e credincios Sieşi.
[4] Prima apariţie textuală în LXX.
[5] Prima referință la păcat a Scripturii.
[6] Singura apariție textuală în LXX.
[7] Acest verset [în LXX: uc ean ortos prosenengchis ortos de mi dielis imartes isihason pros se i apostrofi aftu che si arxis aftu] a fost tradus diferit de la o ediție scripturală la alta.
În ed. Biblia 1688: „De nu dirept vei aduce, iară pre dirept nu vei împărți; greșit-ai, mâlcomeaște: cătră tine e întoarcerea lui și tu vei stăpâni pre dânsul”.
În ed. BOR 1914: „De ai fi adus drept și ai fi împărțit drept, n-ai fi păcătuit. Taci, la tine se va întoarce și tu îl vei stăpâni pre acela”.
În ed. BOR 1939 se traduce o altă variantă textuală: „Oare dacă ți-e bună inima, nu ții fruntea sus? Iar dacă ți-e inima haină, păcatul stă la pândă, la ușa ta. Și pofta lui dă năvală spre tine, dar tu pune stăpânire pe el!”.
Ed. BOR 1989 folosește varianta tradusă de ed. BOR 1939: „Când faci bine, oare nu-ți este fața senină? Iar dacă nu faci bine, păcatul bate la ușă și caută să te târască, dar tu biruiește-l!”.
Aceeași variantă tradusă de ed. BOR 1939 și 1988 traduce și ed. BOR 2001: „Dacă tu faci bine, nu vei fi oare bine primit? Dar de nu faci bine, păcatul stă pitit la ușă: pe tine te poftește, dar tu cată să-i fii stăpân!”.
Varianta tradusă de BOR 1939, 1988 și 2001 e MGK: „an si prattis calos, den telis iste efprosdectos che ean den prattis calos, is tin tiran chete i amartia. All′ is se teli iste i epitimia aftu, che si telis exusiazi ep aftu”.
Și GBV 2001 traduce MGK.
Biblia de la Blaj [1795] și LXX-Polirom traduc LXX. Însă traducerile lor diferă la nivel textual în prima parte a versetului, unde cele două verbe nu se traduc cu conjunctivul, cum nu se face nici în ed. Biblia 1688 și BOR 1914.
Verbul a mâlcomi la imperativ, folosit de ed. Biblia 1688, care are sensul de a (se) liniști, a tăcea e înlocuit cu taci în ed. BOR 1914, deși isihasmul/ liniștirea e amprenta definitorie a vieții ortodoxe. Și cum Însuși Dumnezeu îi spune lui Cain să se liniștească și acest verb e unic în LXX, cu atât mai mult ar fi trebuit să se folosească forma liniștește-te!, ca poruncă și soluție dumnezeiască pentru momentele când ești asuprit de gânduri demonice.
VUL însă susține varianta MGK. Și WTT, GNV, NAB, NKJ, R60, TOB, RWB, LUO, NEG, RST, TNK, SBP, WEB, NVI, NLT, NBK, NBG, NAU, LND oferă aceeași variantă, care diferă radical de varianta LXX. Și pentru noi e mirabil la culme cum toate edițiile scripturale la care am făcut referire aici au urmat WTT în cazul textului acestui verset și niciuna nu a folosit varianta textuală oferită de LXX.
Doar LXE (ediția LXX a lui Lancelot Charles Lee Brenton, a se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Sir_Lancelot_Charles_Lee_Brenton) oferă o variantă textuală apropiată dar nu fidelă LXX: „Hast thou not sinned if thou hast brought it rightly, but not rightly divided it? Be still, to thee shall be his submission, and thou shalt rule over him”.
[8] Expresie a unui mare egoism satanic.
[9] Sintagmă care se folosește astăzi pentru a exprima înrudirea de sânge cu cineva.
[10] Imaginea că pământul sau iadul își deschide gura pentru ca să mănânce/ să înghită pe cineva e foarte prezentă în imnografia ortodoxă și în tradiția patristică.
[11] Prima apariție textuală a lui ishin, a ideii de putere.
[12] Prima apariție textuală în LXX.
[13] În ed. BOR 1914: Neid. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: Nod.
[14] Cain.
[15] Irad apare pentru prima dată în ed. BOR 1939, pentru că în ed. Biblia 1688 și ed. BOR 1914 fusese Gaidad. Tot Irad și în ed. BOR 1988. Ed. BOR 2001 recunoaşte că LXX transcrie Gaidad, cf. nota f, p. 26 dar folosește în text Irad.
[16] În ed. Biblia 1688, BOR 1914, 1918 și 2001: Maleleil. În ed. BOR 1939: Mehuiael. În ed. LXX-Polirom: Maiel.
[17] În ed. Biblia 1688: Mathusala. În ed. BOR 1914: Matusala. În ed. BOR 1939: Metușael. În ed. BOR 1988 și 2001: Matusal.
[18] În ed. Biblia 1688, BOR 1988 și 2001: Sela. În ed. BOR 1939: Țila.
[19] În ed. Biblia 1688 și BOR 1914: Iovil. În ed. BOR 1939: Iabel. În ed. BOR 1988 și 2001: Iabal.
[20] În ed. Biblia 1688 și ed. BOR 1914: Iuval. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: Iubal.
[21] În ed. Biblia 1688: „acesta era care au arătat canonul și cobuzul”. În ed. BOR 1914: „canonul și lăuta”. În ed. BOR 1939: „din chitară și din flaut”. În ed. BOR 1988: „din chitară şi din cimpoi”. În ed. BOR 2001: „din fluier şi ţiteră”. În ed. LXX-Polirom: „din psalterion și din citeră”. După cum observaţi traducerile ultime sunt adaptate spaţiului românesc.
[22] În ed. Biblia 1688: Thovel. În ed. BOR 1914: Tovel. În ed. BOR 1939 și 1988: Tubalcain. În ed. BOR 2001: Tubal-Cain.
[23] În ed. Biblia 1688 și BOR 1914 se folosește pluralul: ciocane.
[24] În ed. Biblia 1688 și BOR 1914, 1988 și 2001: Noema. În ed. BOR 1939: Naama.
[25] Apare pentru prima dată în textul Sfintei Scripturi expresia: de şaptezeci de ori câte şapte. Avem aici prima spovedanie, rostită cu glas mare, din Sfânta Scriptură.
[26] În ed. Biblia 1688: Sith. În ed. BOR 1914: Sit. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: Set.
[27] Doar în ed. BOR 1939 avem Enoș.
[28] Prima apariție textuală în LXX și prima subliniere a ideii de nădejde în Scriptură.
[29] Odată cu ed. BOR 1939 s-a renunțat la LXX în traducerea acestei ultime propoziții. În ed. BOR 1939 avem un text apropiat de VUL [iste coepit invocare nomen Domini/ acesta [Enos] a început a chema numele Domnului]: „Atunci au început oamenii să cheme numele Domnului”.
Însă oamenii nu fuseseră necredincioși până atunci, cum s-ar putea înțelege din VUL și ed. BOR 1939, 1988 și 2001, pentru că ei nădăjduiseră în Domnul în mod neîntrerupt.
În MGK însă găsim: „Tote eghinen arhi na onomazonte Me to onoma tu Chiriu/ Atunci s-a făcut început ca să Mă numească [cu] numele de Domnul”.
În WTT: „În acea vreme a început a fi chemat/ numit cu numele Iahve”. În TOB: „Au început de atunci a chema pe Dumnezeu sub numele de Domnul”, traducere despre care a vorbit și ÎPS Bartolomeu Anania în ed. BOR 2001, n. h, p. 26-27.
Pingback: Facerea (cap. 7) | Teologie pentru azi
Pingback: Facerea (cap. 8) | Teologie pentru azi