The Sight of God in the Theology of Saint Symeon the New Theologian [26]

Here, parts 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25.

Our greek font.

***

Pnevmatology

2. 4. The Holy Ghost and the Sight of the Divine Glory

Although Saint Symeon is the Theologian of the Trinity and he never sees a divine person as being separated from the other two, though we find in his theology a rich pnevmatology, as we have found a rich christology applied in the frame of the personal salvation, but unsystematic presented.

The energetics presence of the Ghost in his being is amply discussed, because the Holy Ghost is the One who lifts us to sight, at the divine light, the light which is, in fact, the grace of the Trinity.

But at Symeon, Christ is the backbone of the entire spiritual life and the person of the Holy Ghost is never seen as separated from Christ, but where is Christ is and the Ghost present or Christ is seen through His Holy Ghost by the believer.

In this section of our work, we will present various hypostasises of the symeonian theology, where the person of the Holy Ghost is presented as directly related with the spiritual knowledge and with the sight of the divine glory.

*

2. 4. 1.  The Holy Ghost, True Faith and Experience of the Grace

The Ethical Discours 10, occasions us a trenchant discussion about faith and the sight of the divine glory. Saint Symeon has in view here the orthodox christians canonically baptized and not any kind of believers.

Speaking about the sight of the glory of God, he says, „the deity, namely the grace of the Most Holy Ghost, is not shown to anyone, never, without faith (ouvdeni. ouvde,pote di,ca pi,stewj pefane,rwtai); and if it shows, however, by a man, in paradoxical face, it shows frightening and fearful (fobera. kai. frikth.), not illuminating, but burning, not being alive, but frightening punishing[1].

The exemplification that brings Saint Symeon, at this affirmation entirely true, is the case of Saint Paul, who, on the road to Damascus lost its natural light of the eyes then, when he saw the glory of Christ[2].

Saint Paul, concludes in his argumentation Saint Symeon, „could not see the slightest brightness (ouvde. mikra.n avpaugh.n)”[3] of the Christ’s glory on the road to Damascus. The unbelief of Paul is for him the sure indication, that only believers see God’s glory, as a lighting and holiness of their being.

For this reason he says further, that „for those who are still in unbelief (th/| avpisti,a|) and are mastered by passions (toi/j pa,qesi katecome,noij), the grace is completely unapproachable and unseen[4].

Symeon does not indicates here the unbelief that state of non-membership to the Orthodox Church, but as full non-attachment to God. The unbelief of a believer is shown in that, he does not come off fully of his passions and he is not looking to see the glory of the Trinity, which is to sanctify him and to deificate him in integral mode.

Without the purity of heart and without the fulfillment of the divine commandments, we can not be enlightened in continuous mode[5].

Commenting Jam. 2, 17, Symeon shows that the fulfillment of the commandments or what we call good deeds must to set us up into a pressed evidence, clear, into an evidence of our faith[6].

The faith and our deeds must be concordant. Thus says Symeon: „those who confess that Christ is God, but they do not keep His commandments, they will be considered not only those who reject Him (avrnou,menoi), but and that those who dishonor Him (avtima,zontej)”[7].

The faith that manifests itself by facts is it that receives the experience of the Ghost.


[1] SC 129, The Ethical Discourses, X, 88-92, p. 264-266 / Ică jr. 1, p. 325.

[2] Idem, The Ethical Discourses, X, 92-97, p. 266 / Ibidem.

[3] Idem, The Ethical Discourses, X, 102-103, p. 266 / Ibidem.

[4] Idem, The Ethical Discourses, X, 104-106, p. 266 / Ibidem.

[5] Idem, The Ethical Discourses, X, 111, p. 266 / Ibidem.

[6] Idem, The Ethical Discourses, X, 201-202, p. 274 / Idem, p. 328.

[7] Idem, The Ethical Discourses, X, 202-205, p. 274 / Ibidem.

Sfântul Vasile cel Mare contemplând cartea Sfântului Profet Isaia [9]

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a
***

Mintea Sfinților vede și ascultă cum creația întreagă Îl laudă pe Dumnezeu, p. 112/ prin venirea lui Hristos în lume demonii au părăsit „locurile scandaloase, atelierele înșelăciunii”, p. 113, adică locurile unde ei erau cinstiți și li se aduceau jertfe/ Crucea Domnului i-a surghiunit pe idoli, Ibidem și pe demonii care locuiau în ei.

 *

Idoli sunt, subliniază Sfântul Vasile, și ideile mincinoase despre Dumnezeu sau despre creația Sa, p. 113. Și atâta timp cât „lucrarea și arătarea adevărului nu sunt observate, fiecare se îngrijește de propriile născociri”, Ibidem, de idolii pe care și i-a creat.

 *

Concepțiile false despre Dumnezeu = „o idolatrie a minții” noastre, p. 114.

 *

Liliacul ca simbol al demonilor, p. 114-115. Prezentare lărgită. / „crăpăturile pietrelor sunt pătimirea Lui cea după trup”, p. 115.

 *

Odată cu p. 116 începe cap. al III-lea al comentariului vasilian. Iar traducătorul nostru ne oferă puține comentarii personale la subsol și, cele mai multe note, sunt formate din versetele care trebuia să fie în text.

 *

Sfântul Vasile se roagă ca Biserica să nu se îmbolnăvească de bolile Ierusalimului, adică de rămânerea fără oameni evlavioși și Sfinți: „să nu fie ca Biserica să pătimească de păcatele Ierusalimului, încât să-i fie îndepărtat cel puternic în oricare lucrare bună și în cuvânt pentru adevăr, cel puternic în postiri, cel puternic în rugăciuni, cel puternic în ispitiri, cel puternic în răbdare, în smerenie, în esența poruncilor, [adică în] iubire, p. 117.

 *

„Și dacă, vreodată, Biserica este lipsită de cei care transmit învățăturile tari și ferme și care sunt pline de rațiunea dumnezeiască, este un semn că i s-a îndepărtat puterea pâinii”, p. 117, adică puterea sfințeniei și a teologiei.

*

Cuvântul rațional e hrana sufletului, p. 118. Și această rațiune a cuvintelor produce înălțarea noastră, Ibidem, elevarea noastră/ Adevărata putere a omului e săvârșirea binelui sădit în firea noastră, Ibidem/ „armele Domnului” și „meșteșugurile diavolilor”, Ibidem/ armele Domnului descrise de Sfântul Pavel, Ibidem.

*

Militarul/ soldatul/ războinicul lui Hristos, p. 118, e întotdeauna teologul, omul de mare asceză, misticul/ semeția care se împotrivește cunoașterii lui Dumnezeu, p. 119/  Sfântul Ioan Botezătorul e ultimul Profet al lui Israel, Ibidem/ „în Biserică este darul profetic, prin Cel care a pus în Biserică mai întâi Apostoli, apoi Profeți”, Ibidem.

*

Profetul vorbește despre cele viitoare, pe când tâlcuitorul celor sfinte este cel care „anticipează ceea ce urmează”, p. 119, să se petreacă.

 *

Bătrân = prezbiter = preot, p. 120-121/ Sfântul Profet Daniel era „tânăr la trup, dar cărunt la pricepere”, înțelept, p. 121/ bătrânii învechiți în rele, Ibidem/ „harisma prezbiterului a venit asupra lui/ peste/ în Daniel, care era un copil și un tânăr după vârsta sensibilă, dar avea căruntețe înțelegătoare în pricepere”, Ibidem.

*

Necesitatea și folosul sfătuirii, p. 122/ „omul nesfătuit este o corabie fără cârmaci”, Ibidem/ sfetnicul minunat, sfătuitorul și darurile sale, Ibidem/ El trebuie „să aibă în cer inima”, Ibidem.

*

Sfântul Pavel = „arhitectul înțelept”, p. 123, al Bisericii lui Hristos/ Însă Sfântul Duh, precizează Sfântul Vasile, este, mai întâi de toate, Arhitectul Bisericii universale, Ibidem/ Duhul Sfânt e Cel care ne armonizează și ne face să fim împreună, Ibidem.

 *

„să ne rugăm ca Biserica să aibă ajutorul Duhului, pentru ca să fie ridicați pentru noi arhitecți duhovnicești”, p. 123.

Patru ani de patriarhat pentru România

Activităţile Patriarhiei Române în cel de-al patrulea an de slujire patriarhală a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel

Cu toate că anul acesta atât societatea românească, cât şi Biserica s-au confruntat direct cu efectele crizei economice, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a reuşit, prin energia, tenacitatea şi înţelepciunea cu care a coordonat activităţile Administraţiei Patriarhale, să demonstreze că, sfinţită prin rugăciune, munca susţinută şi cinstită poate să limiteze şi chiar să înfrângă efectele acestei crize economice.

Astfel, păstrând tradiţia celor peste 20 de ani de rodnică slujire arhierească, şi cel de-al patrulea an de patriarhat al Preafericitului Părinte Daniel se încheie cu împliniri remarcabile, sintetizate succint în cele ce urmează.

Arătând o permanentă grijă părintească tuturor fiilor Bisericii noastre, din ţară şi din afara graniţelor ei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a efectuat mai multe vizite canonice, şi anume: 9-13 aprilie 2011 – vizita canonică în Mitropolia Europei Occidentale şi Meridionale, la Strasbourg; 9-12 septembrie 2011 – vizita canonică în Mitropolia Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, Austriei şi Luxemburgului, la München; 13-17 octombrie 2010 – vizita canonică în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei; 12-14 noiembrie 2010 – vizita canonică în Arhiepiscopia Râmnicului; 20 noiembrie 2010 – inaugurarea pasarelei pietonale de la Mănăstirea Snagov; 2-3 februarie 2011 – participarea la funeraliile Înalt Preasfinţitului Părinte Bartolomeu, mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului; 3-5 martie 2011 – participarea la slujba de pomenire a Înalt Preasfinţitului Părinte Bartolomeu, mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului; 14-15 martie 2011 – participare la Sinodul Mitropolitan, Adunarea Eparhială şi Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului; 23-25 martie – participarea la întronizarea Înalt Preasfinţitului Părinte Andrei ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului; 30 aprilie-2 mai 2011 – vizita canonică în Mitropolia Olteniei cu prilejul proclamării canonizării Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici; 3-6 iunie 2011 – participarea la întronizarea Înalt Preasfinţitului Părinte Irineu Pop ca Arhiepiscop al Alba Iuliei; 19-22 august – vizita canonică în Arhiepiscopia Sucevei, sfinţirea Catedralei de la Gura Humorului; 29-30 august 2011 – vizita canonică în Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului; 17-19 septembrie 2011 – vizita canonică în Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, sfinţirea Bisericii din Turda Băi; 23-26 septembrie 2011 – vizita canonică în Arhiepiscopia Aradului, târnosirea bisericii Mănăstirii Gai.

În ultimele 12 luni, Cancelaria Sfântului Sinod a organizat o şedinţă solemnă şi 5 şedinţe de lucru ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, precum şi o şedinţă de lucru a Sinodului Permanent. De asemenea, a organizat şi şedinţa anuală de lucru a Adunării Naţionale Bisericeşti şi cea a Consiliului Naţional Bisericesc. Pentru toate aceste şedinţe, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat procesele-verbale ale lucrărilor, referate, rapoarte şi dări de seamă.

Pentru promovarea vieţii duhovniceşti, s-a aprobat canonizarea a trei noi sfinţi români, şi anume Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici (3 mai), Sfântul Ierarh Andrei Şaguna (30 noiembrie) şi Sfântul Ierarh Simion Ştefan (24 aprilie), şi s-au stabilit norme privind modul de înscriere a sfinţilor, de redactare şi editare a calendarului bisericesc. În acelaşi sens, s-au stabilit rânduieli liturgice privind înmormântarea pruncilor nebotezaţi decedaţi la naştere, privind modalitatea primirii eterodocşilor la Ortodoxie, privind stabilirea unei rânduieli liturgice unitare în Biserica Ortodoxă Română pentru slujba ce se oficiază în noaptea unei treceri dintre ani, precum şi pentru săvârşirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare.

În plus, tot în acest an, prin Cancelaria Sfântului Sinod s-au continuat procesele de îmbunătăţire a legiuirilor Bisericii Ortodoxe Române, de întărire a disciplinei canonice la toate nivelurile de slujire din Biserica Ortodoxă Română, de îmbunătăţire a activităţii editoriale şi de protejare a drepturilor Patriarhiei Române în domeniul editorial, al producerii şi difuzării colportajului, de promovare a măsurilor de sprijin financiar din partea Statului către unităţile de cult, de recuperare a unor proprietăţi, precum şi de aplicare a prevederilor statutare şi a hotărârilor sinodale privind întrajutorarea frăţească şi solidaritatea între eparhii.

De asemenea, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a fost constituit Consiliul Consultativ al Cultelor din România, prima şedinţă a acestuia desfăşurându-se la Palatul Patriarhiei în data de 14 aprilie 2011.

În perioada amintită, Oficiul canonico-juridic a desfăşurat o intensă activitate de recuperare a proprietăţilor bisericeşti confiscate de către regimul comunist, precum şi de elaborare de documentaţii, propuneri de amendamente şi intervenţii către Parlament, Guvern, ministere şi alte instituţii competente, în vederea soluţionării sau elaborării unor documente referitoare la viaţa şi activitatea Bisericii şi a cultelor.

La Biblioteca Sfântului Sinod, în afara activităţilor specifice, au fost organizate: un simpozion ştiinţific internaţional cu privire la vechi texte liturgice româneşti, o expoziţie de fotografie şi una de carte veche dedicată activităţii Sf. Antim Ivireanul şi a fost lansat site-ul său oficial, www.bibsinod.ro.

La Biroul de sesizări şi scrisori s-au primit peste 450 de solicitări din partea centrelor eparhiale şi au fost studiate şi formulate, spre examinare şi aprobare, trei cereri de recurs şi o cerere de iertare.

Sectorul Relaţii bisericeşti şi interreligioase a organizat, în perioada 24-28 octombrie 2010, vizita Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, şi a unei delegaţii a Bisericii Ortodoxe a Greciei, condusă de Înalt Preasfinţitul Părinte Pavel, Mitropolit de Drama, precum şi participarea unei delegaţii a Bisericii Ortodoxe Române la Pec la întronizarea Patriarhului Irineu al Serbiei în ziua de 3 octombrie 2010. Reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române au participat, în acest an, la numeroase întruniri, congrese şi alte evenimente interortodoxe, intercreştine şi interreligioase.

Pentru comunităţile ortodoxe româneşti din afara graniţelor, au fost înfiinţate mai multe parohii (în Italia, Germania şi Spania) şi a fost numit personalul clerical necesar. Pentru buna desfăşurare a activităţilor acestora s-au făcut intervenţii la autorităţile competente pentru sprijinirea demersurilor de obţinere a unor terenuri sau lăcaşuri de cult în proprietate sau doar în folosinţă, precum şi de sprijin financiar.

În acest an au fost finalizate construcţia, amenajarea şi dotarea bisericii de lemn din oraşul Most (Cehia) pentru cinstirea memoriei ostaşilor români căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial, slujba târnosirii fiind programată pentru ziua de 9 octombrie 2011. Un eveniment important pentru viaţa ortodocşilor români din Italia a fost obţinerea personalităţii juridice pentru Episcopia Ortodoxă Română a Italiei din partea Guvernului italian. Comunităţilor ortodoxe româneşti din afara graniţelor, Patriarhia Română a continuat să le ofere obiecte liturgice şi cărţi de cult, precum şi sprijin la salarizare.

Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângă instituţiile Uniunii Europene, în afara activităţii specifice de reprezentare, a organizat evenimente de promovare a valorilor cultural-spirituale româneşti la Bruxelles, Strasbourg şi Bucureşti; a promovat şi facilitat accesul la fonduri europene pentru fundaţiile şi asociaţiile Patriarhiei Române. Totodată, au continuat lucrările de consolidare şi reamenajare a imobilului Patriarhiei Române de la Bruxelles.

Prin Biroul de protocol al Patriarhiei Române au fost organizate audienţele, primirile şi întâlnirile de la Patriarhia Română cu personalităţi politice, şefi de stat şi de guvern, miniştri, reprezentanţi ai Corpului diplomatic, precum şi protocolul altor evenimente interne.

La Reşedinţa patriarhală, s-au derulat numeroase activităţi de restaurare şi amenajare a spaţiilor existente, dintre care cea mai importantă o constituie restaurarea Paraclisului ‘Sfântul Mare Mucenic Gheorghe’, sfinţit în ziua de 22 iulie 2011, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de ierarhi. De asemenea, a fost construit un pasaj de trecere care face legătura între Reşedinţa patriarhală şi Palatul Patriarhiei, a fost ctitorit un altar de vară şi s-au realizat 5 icoane din mozaic de Murano în curtea interioară, iar în parcul ‘Grădina Maicii Domnului’, s-a forat un puţ de mare adâncime (183 m), care asigură alimentarea cu apă a Reşedinţei patriarhale.

Ca şi în anii precedenţi, activitatea Secretariatului Cabinetului Patriarhal a asigurat bunul mers al lucrărilor specifice şi a organizat primirea de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a delegaţiilor şi personalităţilor bisericeşti din ţară şi străinătate.

Sectorul Teologic-educaţional al Patriarhiei Române a avut şi în acest an numeroase activităţi şi iniţiative, dintre care se remarcă numeroasele demersuri la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi la Parlamentul României, pentru ca disciplina religie să fie menţinută în planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial şi liceal prevăzute în Legea educaţiei naţionale intrată în vigoare în data de 7 ianuarie 2011.

A organizat concursul naţional de muzică eclezială corală ‘Lăudaţi pe Domnul!’, concursul naţional de oratorie creştină ‘Copilul în familie’, congresul naţional ‘Hristos împărtăşit copiilor’, precum şi întrunirea Colegiului Decanilor Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din România. Pentru eparhiile ortodoxe române din afara graniţelor, a tipărit 120.000 de manuale de religie pentru clasele I-IV şi aproape 30.000 de exemplare din lucrarea ‘Apostolat educaţional. Ora de religie – cunoaştere şi devenire spirituală’.

Trebuie notat şi faptul că, în acest moment, la Sectorul Teologic-educaţional sunt în curs de organizare sau desfăşurare mai multe activităţi şi evenimente, precum cele de organizare de concursuri naţionale, congrese sau simpozioane internaţionale, de semnare a unor protocoale de colaborare cu instituţii publice ale Statului român, de traducere şi editare a unor noi ghiduri catehetice, precum şi de alcătuire a curriculumului pentru alte proiecte catehetice.

La editurile Patriarhiei Române au fost publicate mai multe scrieri şi volume, din care se distinge trilogia dedicată Autocefaliei bisericeşti. De asemenea, au fost publicate mai multe scrieri biblice, patristice, liturgice şi pastorale, monografii, precum şi traduceri ale unor autori străini. Dintre aceste apariţii editoriale, amintim volumul omagial Euharistirion Patriarhului Daniel al României şi albumul aniversar Lucrând spre zidirea Bisericii, dedicate Întâistătătorului Bisericii noastre, la împlinirea a 60 de ani de viaţă.

Tot la editurile Patriarhiei Române au fost publicate ultimele numere ale revistelor bisericeşti centrale (Biserica Ortodoxă Română, Ortodoxia, Studii Teologice şi Chemarea credinţei), iar acum sunt în curs de apariţie alte scrieri teologice, patristice, de cult, precum şi numere ale unor reviste bisericeşti.

La Tipografia Cărţilor Bisericeşti, au fost tipărite, în această perioadă, 54 de titluri într-un total de peste 300.000 de exemplare, precum şi diferite broşuri, pastorale şi circulare, calendare, felicitări, mape etc. Pentru promovarea şi distribuirea noilor apariţii de carte religioasă, Tipografia Cărţilor Bisericeşti a fost prezentă la numeroase activităţi culturale, târguri de carte, precum şi la diferite hramuri bisericeşti. Trebuie notat şi faptul că, din data de 01.06.2011, cotidianul Ziarul Lumina se tipăreşte la noua şi moderna tipografie ‘Pharos’ a Patriarhiei Române.

Pentru o îmbunătăţire a dialogului dintre cultura teologică şi cea laică, editurile Patriarhiei Române au semnat în data de 7 iunie 2011 un protocol de colaborare cu Biblioteca Centrală Universitară.

În activitatea Sectorului Patrimoniu cultural momentul cel mai însemnat a fost inaugurarea, în cadru solemn, la 26 octombrie 2011, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, alături de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, a noului sediu al Centrului pentru patrimoniu cultural ‘Sfântul Constantin Brâncoveanu’ din Str. Maria Rosetti nr. 63.

În ultimul an, Sectorul Patrimoniu cultural a organizat mai multe cursuri de conservare, de inventariere şi evidenţă a patrimoniului şi a pregătit pentru avizare cursuri de ghizi şi de bibliotecari.

Comisia de pictură bisericească şi-a desfăşurat activitatea reunindu-se lunar pentru a aviza, la nivelul Patriarhiei Române, proiecte şi atribuiri de lucrări de pictură din nou şi restaurare, precum şi pentru a întocmi procese-verbale de recepţie parţială sau definitivă. Pentru buna desfăşurare a activităţilor acestei comisii, s-a elaborat proiectul unui nou Regulament al Comisiei de pictură bisericească şi se află în fază avansată de elaborare un Îndrumar de pictură bisericească.

Sectorul Ateliere şi-a desfăşurat activitatea în scopul confecţionării obiectelor de cult necesare bisericilor din ţară şi din străinătate. În acest an s-a demarat un amplu proces de investiţii în utilaje de producţie, menite să îmbunătăţească atât cantitativ, cât şi calitativ producţia atelierelor Institutului Biblic. În acest sens, s-au achiziţionat o serie de utilaje de fabricaţie germană şi italiană, iar altele sunt în curs de fabricaţie, deoarece se realizează doar pe bază de comandă la parametrii solicitaţi de clienţi.

Sectorul Social-filantropic a continuat derularea celor două programe sociale, ‘Ajutor de la distanţă’ şi ‘Masa Bucuriei’, şi s-a implicat, ca partener, în şase proiecte finanţate din fondurile structurale europene prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU). Împreună cu Federaţia Filantropia, Sectorul Social-filantropic s-a implicat activ şi în sprijinirea persoanelor afectate de inundaţiile din anul 2010, furnizând sprijin logistic, financiar şi material eparhiilor din zonele respective.

De asemenea, în colaborare cu Ambasada Elveţiei la Bucureşti, derulează proiectul Creşterea eficienţei energetice, reabilitarea şi extinderea centrului de îngrijire paliativă pentru pacienţii adulţi bolnavi aflaţi în stadiu terminal, modernizarea şi dotarea Centrului de îngrijiri paliative ‘Sfântul Nectarie’.

Acest proiect, în valoare de aproximativ 682.000 de euro, presupune amenajarea vechiului Centru de îngrijiri paliative ‘Sfântul Nectarie’ şi construirea unui centru nou, cu 30 de paturi. Pentru ilustrarea activităţilor sale specifice, a iniţiat proiectul Album al furnizorilor de servicii sociale ai Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căruia se vor realiza următoarele materiale de prezentare: album, DVD, postare pe site. În prezent se derulează procesul de realizare a fotografiilor şi culegere date prin intermediul formularului online.

Centrul de Conferinţe – Palatul Patriarhiei s-a îngrijit de buna desfăşurare a tuturor activităţilor şi evenimentelor organizate în această monumentală clădire, precum şi de întreţinerea acesteia. Cea mai importantă izbândă a sa o constituie intrarea Palatului Patriarhiei în proprietatea Patriarhiei Române, în ziua de 6 decembrie 2010, conform H.G. nr. 1229/ 2010, şi semnarea actului de proprietate în data de 11 ianuarie 2011.

În perioada amintită, la Centrul de Conferinţe – Palatul Patriarhiei, au avut loc 281 de acţiuni (conferinţe, congrese, seminarii, simpozioane, concerte, spectacole, lansări de carte etc.) ale Bisericii Ortodoxe Române, dar şi ale unor instituţii sau firme care au închiriat aceste spaţii. Trebuie, de asemenea, menţionat că, în viitorul apropiat, vor fi demarate lucrările de restaurare, consolidare şi protecţie a Palatului Patriarhiei.

Centrul social cultural ‘Sfântul Apostol Andrei’ a găzduit în ultimul an mai multe evenimente naţionale sau internaţionale, organizate atât de sectoare ale Administraţiei Patriarhale, cât şi de alte organisme. Echipa de construcţii ‘Arcada’ a Patriarhiei a efectuat numeroase lucrări de reabilitare, renovare şi igienizare a unor apartamente, spaţii sau clădiri ale Patriarhiei Române.

Prin Sectorul Monumente şi construcţii bisericeşti, în ultimele 12 luni, s-au derulat ample lucrări de consolidare şi amenajare a unor imobile, de restaurare a unor biserici, precum şi ridicarea de noi clădiri.

Însă, cea mai importantă activitate a acestui sector este cea legată de construirea Catedralei Mântuirii Neamului.

În noiembrie 2010, s-au semnat contractele de execuţie lucrări la organizarea de şantier, de execuţie lucrări pentru pereţii mulaţi, ancoraje, epuismente şi piloni foraţi pentru fundaţiile macaralelor, precum şi cel de prestări servicii dirigenţie de şantier. În luna martie a anului 2011, s-a semnat contractul de execuţie lucrări excavaţii generale, iar în luna iunie a acestui an s-au semnat contractele de prestări servicii securitate şi sănătate în muncă, precum şi cel de execuţie lucrări radiere şi infrastructură. De asemenea, s-au coordonat şi înregistrat toate documentele aferente Colectei Naţionale pentru Catedrala Mântuirii Neamului.

Sectorul Economic al Patriarhiei Române a administrat cu chibzuinţă resursele financiare şi materiale şi a plătit fără întârziere toate impozitele şi contribuţiile la Stat, reuşind astfel să obţină certificatele fiscale necesare pentru obţinerea de fonduri europene. De asemenea, a gestionat mijloacele financiare provenite din donaţiile credincioşilor şi din contribuţiile unităţilor publice pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Totodată, prin Sectorul Economic, s-au finanţat lucrări de renovare şi amenajare, precum şi de achiziţionare a unor spaţii pentru eparhiile ortodoxe române din afara graniţelor (Bruxelles, Christchurch – Noua Zeelandă), apoi s-a modernizat şi extins parcul auto prin achiziţionarea unui autocar şi a două microbuze.

Sectorul Pelerinaje, prin Centrul de Pelerinaj ‘Sfântul Apostol Pavel’ şi S.C. ‘Basilica Travel’ srl, a desfăşurat, în cursul acestui an, activităţi misionare cu destinaţii în ţară (peste 135 de pelerinaje) şi în afara graniţelor ţării (peste 115 pelerinaje), în Israel, Iordania, Macedonia, Ucraina, Turcia, Grecia, Bulgaria, Italia, la care au participat peste 6.550 de pelerini. În plus, Sectorul Pelerinaje a oferit sprijin financiar altor sectoare ale Administraţiei Patriarhale.

Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române şi-a desfăşurat activitatea în cooperare cu toate sectoarele Administraţiei Patriarhale şi cu sectoarele culturale şi comunicaţii media de la centrele eparhiale şi a mediatizat viaţa bisericească din ţară şi din diaspora. Strategia editorială a tuturor componentelor Centrului de Presă Basilica a avut ca dimensiuni permanente programele din ‘Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii – 2011’ şi evoluţia lucrărilor la Ansamblul arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului.

Radio Trinitas şi-a îmbunătăţit recepţia în municipiul Bucureşti prin obţinerea unei licenţe audiovizuale pentru frecvenţa 88,5 MHz în Capitală. De asemenea, a continuat extinderea ariei de emisie în ţară prin achiziţionarea a şase noi frecvenţe proprii.

La Televiziunea Trinitas TV, cea mai importantă realizare a ultimului an o constituie achiziţionarea unui car de transmisiuni prin satelit. Acest lucru a fost posibil datorită cooperării mai multor eparhii cu Patriarhia Română, prin implicarea directă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. De asemenea, la sfârşitul anului 2010, Trinitas TV a început să emită pe satelit, prin mijloace proprii, prin echipamentul specific instalat la Patriarhia Română.

Au fost continuate demersurile de extindere a ariei de emisie prin cablu, iar generalizarea distribuirii Televiziunii Trinitas în reţeaua analogică UPC este cea mai notabilă reuşită în acest sens.

În prezent, Trinitas TV ajunge în casele a peste 90% dintre români. Echipa redacţională a fost înnoită, au fost introduse unele programe noi, aşa cum este emisiunea Patrimoniu naţional bisericesc sau programul săptămânal Ziarul Lumina. Actualităţi. Eforturi mari se fac pentru diversificarea producţiei de film documentar, iar multe dintre aceste filme sunt editate ulterior pe suport DVD, fiind astfel disponibile celor interesaţi.

Publicaţiile Lumina ale Patriarhiei Române (cotidianul Ziarul Lumina, săptămânalul Lumina de Duminică şi revista lunară Vestitorul Ortodoxiei) au mediatizat evenimentele şi iniţiativele desfăşurate în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional, prin cele patru subredacţii şi ediţii corespunzătoare de la Iaşi, Sibiu, Craiova şi Timişoara. Totodată, s-au stabilit termenii unei noi strategii în ceea ce priveşte tipărirea ediţiei naţionale la Tipografia ‘Pharos’ a Patriarhiei Române, precum şi în ceea ce priveşte distribuirea publicaţiilor Lumina către abonaţii din toată ţara.

Activitatea Agenţiei de ştiri Basilica s-a axat în principal pe mediatizarea evenimentelor religioase din viaţa Patriarhiei Române de la nivelul Administraţiei Patriarhale, la nivelul eparhial şi chiar mănăstiresc sau parohial. Pentru o mai bună reflectare a activităţii Bisericii Ortodoxe Române, începând cu data de 30 septembrie 2010, a fost lansată noua interfaţă a site-ului Agenţiei de ştiri cu o grafică îmbunătăţită, axată şi pe informaţia vizuală adusă prin intermediul fotografiilor. În această perioadă, pe site-ul www.basilica.ro au fost postate peste 9.000 de ştiri, care au fost accesate din 4.847 de oraşe, din 149 de ţări de pe 6 continente.

Biroul de presă şi relaţii publice al Patriarhiei Române a continuat să informeze opinia publică prin mass-media asupra activităţii Patriarhiei Române în diferite domenii de activitate (pastoral-misionar, social-filantropic, învăţământ, cultură, relaţii cu alte culte din România, relaţii interbisericeşti şi interreligioase etc.) prin redactarea a peste 170 de comunicate de presă, ştiri şi documentare postate cu prioritate pe site-ul Agenţiei de ştiri BASILICA.

Au mai fost redactate peste 40 de drepturi la replică şi precizări în cazul unor prezentări tendenţioase sau a atacurilor la adresa Bisericii, a unor erori de informare în legătură cu probleme bisericeşti sau aflate în dezbatere publică.

O atenţie specială a fost acordată susţinerii mediatice a Construirii Catedralei Mântuirii Neamului.

În acest sens, Biroul de presă administrează pagina de internet www.catedralaneamului.ro, care cuprinde toate informaţiile referitoare la construirea viitoarei Catedrale patriarhale, arhivă foto şi video.

Serviciul IT s-a ocupat, în principal, cu întreţinerea reţelelor de calculatoare ale Patriarhiei Române, care totalizează peste 100 de echipamente IT. Conectivitatea la Internet şi găzduirea site-urilor Patriarhiei Române sunt asigurate de un Data Center propriu, realizat de Serviciul IT, compus din mai multe servere şi echipamente de reţea performante.

Site-ul oficial al Patriarhiei Române www.patriarhia.ro a fost accesat în această perioadă de 521.792 de vizitatori, care au vizualizat 1.528.329 de pagini. Aproximativ 80% dintre vizitatori au fost din România, urmaţi de cei din SUA, Germania, Italia, Franţa, Republica Moldova etc.

Unul dintre cele mai importante proiecte dezvoltate de Serviciul IT a fost realizarea site-ului www.construimcatedrala.ro, destinat colectării online de fonduri pentru construirea noii Catedrale patriarhale.

Această succintă şi sintetică prezentare a activităţilor Administraţiei Patriarhale arată cu elocvenţă dinamismul şi angajarea deplină a Patriarhului României în procesul de înnoire a Bisericii noastre, de sporire a demnităţii ei în societatea secolului al XXI-lea, în identificarea de noi şi eficiente mijloace de răspuns la nevoile spirituale, dar şi materiale ale fiilor ei din ţară şi din afara graniţelor.

Pentru toate acestea, la popas aniversar, ostenitorii Administraţiei Patriarhale îşi exprimă recunoştinţa profundă pentru munca intensă şi eforturile depuse de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rugându-ne Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Arhiereul Veşnic, să reverse asupra Sa mulţumirea şi bucuria roadelor, sănătate deplină şi puteri înnoite, viaţă îndelungată şi inspirată de Duhul Sfânt, spre slava lui Dumnezeu, spre creşterea prestigiului Bisericii Ortodoxe străbune şi spre mântuirea fiilor ei.

***

Cuvântul Preasfinţitului Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, rostit cu ocazia aniversării a patru ani de slujire în treapta de Patriarh a Preafericitului Părinte Daniel

Preafericite Părinte Patriarh,

Înalt Preasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,

Distinşi şi Onoraţi participanţi,

Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi Consilieri ai Administraţiei Patriarhale şi ai Arhiepiscopiei Bucureştilor,

La împlinirea a patru ani de slujire a Bisericii Ortodoxe Române din treapta de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh, ne revine aleasa bucurie ca, în numele întregului cler, cinului monahal şi al dreptmăritorilor creştini din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor, să prezentăm un rezumat al bogatei activităţi a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, desfăşurată în perioada 30 septembrie 2010 şi până în prezent, care reflectă hotărârea de a trece peste toate încercările, precum şi dragostea plină de râvnă pentru Biserica lui Hristos manifestată de arhipăstorul nostru.

Din punct de vedere administrativ-bisericesc şi edilitar, Arhiepiscopia Bucureştilor cuprinde unităţile bisericeşti din Bucureşti, judeţul Ilfov şi judeţul Prahova, organizate în 9 protoierii, 688 de parohii, 46 de filii, 34 mănăstiri, 6 schituri şi două catedrale.

Activitatea neobosită a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel ca Arhiepiscop al Bucureştilor s-a concretizat în intervalul de timp cuprins între septembrie 2010 şi septembrie anul curent prin înfiinţarea a 5 parohii, sfinţirea a 11 biserici şi paraclise, resfinţirea a 16 biserici şi punerea pietrei de temelie pentru 9 noi lăcaşuri de cult. Amintim aici că, după sfinţirea bisericii Parohiei Fefelei, Protopopiatul Urlaţi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a primit, în cadru solemn, titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Mizil (29 mai 2011).

Din punct de vedere edilitar, au fost binecuvântate lucrările de construire pentru 21 de noi lăcaşuri de cult şi au fost aprobate 133 de lucrări de consolidare-restaurare la biserici parohiale, mănăstireşti, filii şi capele, precum şi 92 de documentaţii tehnico-economice privind alte edificii eclesiale aflate în curs de construire; s-au înaintat 123 de dosare reprezentând solicitări de dotaţii către SSC şi către alte instituţii ale Statului.

Ca Arhiepiscop al Bucureştilor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel conlucrează din punct de vedere administrativ, în cadrul Arhiepscopiei, cu un număr de 1.284 de clerici şi 1.805 mireni, angajaţi ai unităţilor de cult din cuprinsul eparhiei noastre, înfiinţându-se în perioada amintită 112 posturi (dintre care 71 clericale şi 41 neclericale). Gradul de ocupare a posturilor clericale şi neclericale aflate în evidenţele Arhiepiscopiei Bucureştilor este de 89,95% (faţă de un procent de 92,5% la data de 30 septembrie 2010).

În ceea ce priveşte perfecţionarea personalului clerical, au fost organizate mai multe sesiuni ale Examenului de duhovnicie în sesiunile: – noiembrie 2010 în care au fost hirotesiţi 22 de clerici; – februarie 2011 în care au fost hirotesiţi 16 clerici; – iunie 2011 la care s-au hirotesiţi 15 clerici.

De asemenea, a fost realizată notarea administrativă a preoţilor din Arhiepiscopia Bucureştilor pe anul 2010, a fost organizat Examenul de selecţionare pentru capitală şi oraşe, sesiunea octombrie 2010 şi septembrie 2011, precum şi Examenul de capacitate preoţească, în două sesiuni (martie şi septembrie 2011).

În sesiunea martie 2011 s-au prezentat 94 candidaţi, absolvenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă – 85 teologi şi 9 vieţuitori ai mănăstirilor din cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor. Dintre cei înscrişi au promovat ambele probe – scris şi oral – 43 teologi şi 4 vieţuitori ai mănăstirilor, 10 candidaţi absentând.

În sesiunea septembrie 2011 s-au înscris 65 candidaţi – absolvenţi ai facultăţilor de teologie ortodoxă – 64 de teologi şi 6 vieţuitori ai mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor. Dintre aceştia au absentat 4 candidaţi şi au absolvit examenul 39 de teologi şi 5 monahi. Au fost organizate Cursurile pastoral-misionare pentru obţinerea gradelor profesionale la personalul clerical, în conformitate cu noua Metodologie aprobată prin hotărârea Sfântului Sinod, nr. 1199 / 2008, în sesiunile octombrie 2010 şi septembrie 2011.

În ceea ce priveşte gestionarea problemelor de personal, anul acesta a fost implementat Registrul electronic de evidenţă a salariaţilor – REVISAL şi au fost întocmite noile Scheme de funcţii şi personal ale Centrului eparhial şi ale protoieriilor, în conformitate cu hotărârile Permanenţei Consiliului eparhial, care au intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2011.

În ceea ce priveşte cele 40 de unităţi monahale (34 de mănăstiri şi 6 schituri), în perioada 2010 – 2011, au fost închinoviaţi un număr de 14 vieţuitori, au fost săvârşite 8 rasoforii, 11 tunderi în monahism, o hirotonie întru ierodiacon şi trei întru ieromonah.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a îngrijit îndeaproape de lucrările de construcţie, renovare şi restaurare la următoarele unităţi monahale: Paraclisul Reşedinţei patriarhale (restaurare pictură, catapeteasmă si mobilier), Caraiman (Centru cultural-pastoral), Sinaia (restaurare biserica veche, amenajare casă de oaspeţi), Cernica (Biserica ‘Sfântul Nicolae’ din Ostrov), Schitul Darvari (corp chili, restaurare gropniţa), Radu Vodă (gard incintă, diferite amenajări interioare), Ghighiu (noua stăreţie, biserica din cimitir), Cheia (chiliile din latura de sud-est), Christiana (finalizarea corpului de chilii şi continuarea lucrărilor de construcţie la noua biserică), Parepa (finalizarea unui corp de chilii), Ţigăneşti (acoperirea bisericii cu tablă de cupru şi renovarea exteriorului), Zamfira (trapeza şi casa de oaspeţi). Ca evenimente deosebite din viaţa mănăstirilor, în perioada 30 septembrie 2010 – prezent, amintim: inaugurarea pasarelei pietonale de la Mănăstirea Snagov (20 noiembrie 2010), resfinţirea paraclisului cu hramul Acoperământul Maicii Domnului de la Mănăstirea Suzana (6 decembrie 2010), sfinţirea bisericii de lemn de la Mănăstirea Sfânta Treime din Buşteni (13 iunie 2011) şi resfinţirea paraclisului cu hramurile Sfântul Gheorghe, Sfântul Prooroc Daniel şi Sfânta Parascheva din Reşedinţa patriarhală (22 iulie 2011).

Din punct de vedere economic-gospodăresc, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a coordonat şi supravegheat cu responsabilitate activitatea specifică a Sectorului Economic al Arhiepiscopiei Bucureştilor, precum şi a Sectorului Agricol, viticol şi silvic. Astfel au fost deschise, prin Serviciul Colportaj, 6 noi magazine şi puncte de lucru în Bucureşti şi Ploieşti: ‘Depozitul de colportaj 2’ – Ploieşti, ‘Odoare sfinte’ – Ploieşti, ‘Ornate bisericeşti’, ‘Potirul de Aur’, ‘Artă sacră’ şi ‘Lumânări şi iconiţe’.

În ceea ce priveşte reducerea costurilor, renegocierea contractelor cu furnizorii de telefonie mobilă şi fixă ai Centrului Eparhial, renegociere care, coroborată cu aplicarea plafoanelor lunare pentru convorbiri, a condus la scăderea cu mai mult de 50%/lună a costurilor cu telefonia fixă şi mobilă.

Tot anul acesta a fost începută, la nivelul Arhiepiscopiei Bucureştilor, Colecta Naţională pentru edificarea Catedralei Mântuirii Neamului, cu rezultate bune până în prezent.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a binecuvântat extinderea activităţii noii fabrici de lumânări a Arhiepiscopiei Bucureştilor, ‘Făclia Sfinţilor Români’, din incinta Mănăstirii Duminica Sfinţilor Români (Popeşti-Leordeni), prin achiziţionarea a două noi linii de producţie candele şi lumânări. fabrica de lumânări produce, începând de anul acesta, şi candela ‘Ajutorul tău pentru Catedrala Mântuirii Neamului’. De asemenea, fabrica de lumânări a încheiat contracte de furnizare lumânări către: Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei.

În ceea ce priveşte activitatea gospodărească, în luna iunie au început lucrările de construire a Secţiei de vinificaţie prin fonduri europene (50% nerambursabile) şi dotarea ei cu utilaje şi echipamente de vinificaţie performante. În momentul de faţă, lucrările sunt finalizate în proporţie de 70%, termenul de finalizare a lucrărilor fiind luna noiembrie 2011.

La Gospodăria anexă de la Mănăstirea Ceptura au început lucrările de implementare a proiectului de reconversie a viţei-de-vie îmbătrânite pentru o suprafaţă de 20,37 ha printr-un program de finanţare europeană. La Gospodăria anexă de la Mănăstirea ‘Sfântul Nicolae’ – Chiţorani, în primăvara acestui an, a fost înfiinţată o livadă de pomi fructiferi în suprafaţă de un hectar, cu soiuri diferite de măr cu o plajă mare de coacere, urmând a se extinde livada în această toamnă şi în primăvara anului 2012. Pentru a se mări capacitatea de îmbuteliere şi etichetare a sticlelor de vin din producţia proprie, precum şi pentru reducerea pierderilor, din octombrie 2010 a fost pusă în funcţiune linia de îmbuteliere automată a vinului la Gospodăria anexă de la Mănăstirea ‘Sfânta Maria’ – Urlaţi.

În cadrul Gospodăriei anexe a Centrului Eparhial din Popeşti-Leordeni a fost înfiinţată o cultură cu arbuşti fructiferi (zmeur, mur şi coacăz) care va lărgi plaja de fructe. Începând cu acest an a intrat pe rod plantaţia de viţă-de-vie, în vârstă de 3 ani, cu soiurile de masă Perlă de Chsaba, Sultanină, Muscat de Hamburg, Victoria şi Italia, din care au fost recoltaţi struguri de foarte bună calitate.

În ceea ce priveşte situaţia legumicolă, au fost cultivate atât spaţiile protejate (seră, solar) în suprafaţă de 1.400 mp, cât şi terenul liber. Sortimentul de legume care a fost cultivat în spaţiile protejate şi teren liber este compus din: tomate, tomate cherry, ardei gras, ardei kapia, ardei iute, vinete, castraveţi, morcovi, ţelină, ceapă verde, salată, ridichi de lună, varză, verdeţuri.

O parte din legumele menţionate au fost cultivate în două cicluri de cultură, altele în culturi succesive sau în culturi intercalate, asigurând în acest fel o recoltare a produselor în tot sezonul de vegetaţie şi o exploatare intensivă a terenului.

Sub atenta îndrumare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, sectoarele Juridic şi Bunuri imobile bisericeşti ale Centrului Eparhial au reuşit intabularea dreptului de proprietate/folosinţă asupra bunurilor imobile aparţinând mai multor unităţi locale de cult, dintre care amintim: Biserica ‘Sfânta Ecaterina’ – Protoieria III Capitală, Mănăstirea Chiajna – Giuleşti, Protoieria I Capitală, Casa de Odihnă Olăneşti – Vâlcea, Parohia Fântânele – Protoieria Urlaţi, Complexul de clădiri ce alcătuiesc Facultatea de Teologie ‘Justinian Patriarhul’ şi Centrul social-cultural ‘Justin Patriarhul ‘ şi au continuat măsurătorile topografice şi cadastrale, în vederea înscrierii dreptului de proprietate, folosinţă etc. în Cartea Funciară pentru 39 unităţi locale de cult. De asemenea, au fost întocmite 9 contracte de închiriere, 9 ordine de repartiţie, 1 contract de vânzare-cumpărare, 3 contracte de comodat şi 1 contract de donaţie. Contractele de închiriere şi de comodat, precum şi ordinele de repartiţie privesc imobile aparţinând Centrului Eparhial şi unităţilor de cult din subordine. De asemenea, a fost oferită asistenţă de specialitate pentru 38 unităţi de cult, angajaţii Oficiului canonico-juridic prezentându-se, în perioada septembrie 2010 – prezent, la instanţă de judecată în 47 de dosare, reprezentând fie Centrul Eparhial, fie unităţi locale de cult aflate în diferite faze procesuale. Sectorul Bunuri imobile bisericeşti a contribuit şi la procesul de edificare a Catedralei Mântuirii Neamului prin diverse lucrări topografice, efectuate la faţa locului.

Sub supravegherea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la Cancelaria Centrului Eparhial s-au primit 13.756 de lucrări (în medie 57 de lucrări/zi), care au fost distribuite către sectoarele Centrului Eparhial.

De asemenea, au fost întocmite 47 de procese-verbale de şedinţă pentru Permanenţa Consiliului Eparhial, 3 procese-verbale de şedinţă pentru Sinodul Mitropolitan şi 1 proces-verbal de şedinţă pentru Adunarea Eparhială. Au fost eliberate, de asemenea, 879 de adeverinţe la solicitarea salariaţilor Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Prin îndrumarea Preafericirii Sale, activitatea cultural-misionară a Arhiepiscopiei Bucureştilor s-a concretizat prin mai multe activităţi, dintre care amintim: tipărirea prin intermediul editurii Cuvântul Vieţii a următoarelor lucrări: Aducerea la Bucureşti a Cinstitului Lemn al Sfintei Cruci (22-29 octombrie 2010) – pliant; Calendarul Creştin-Ortodox 2011 (foaie, agendă şi de birou); Viaţa, Acatistul şi Paraclisul Sfântului Dimitrie cel Nou (reeditare); Simbolul de Credinţă creştin-ortodoxă – album închinat Anului Omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti; 2010 – Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti – Conferinţa pastoral-misionară semestrială; Bucuria nunţii binecuvântate; Intrarea Domnului în Ierusalim – Pelerinajul închinat Intrării Domnului în Ierusalim – broşură; pliantul de prezentare al magazinului de obiecte bisericeşti Lumini de sărbători; pliantul de prezentare al Catedralei patriarhale, precum şi diverse iconiţe, diplome şi mape de prezentare.

De asemenea, au fost organizate conferinţele pastoral-misionare semestriale de toamnă (3-4 noiembrie 2010 – cu tema: Misiunea social-filantropică a Bisericii – vocaţie spirituală şi necesitate pastorală) şi de primăvară (8-9 iunie 2011 – cu tema: 2011 – Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii), a fost realizat site-ul: www.arhiepiscopiabucurestilor.ro şi au fost coordonate cele 9 formaţii de muzică bisericească din cadrul protoieriilor Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Grija pentru patrimoniul artistic şi cultural bisericesc s-a manifestat prin transferarea depozitului de conservare a obiectelor de patrimoniu de la Palatul Patriarhiei în clădirea Seminarului Teologic Ortodox ‘Nifon Mitropolitul’ din Bucureşti, într-un spaţiu dotat şi amenajat conform cerinţelor în domeniu.

A fost începută constituirea unei baze de date care să cuprindă imagini cu cele mai importante şi reprezentative picturi realizate în frescă, dar şi în alte tehnici, existente în bisericile din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor şi au fost executate lucrări de conservare-restaurare şi integrare cromatică la iconostasul din paraclisul cu hramurile Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Sfântul Prooroc Daniel din Reşedinţa patriarhală.

La nivelul Arhiepiscopiei Bucureştilor sunt în desfăşurare 194 de şantiere de pictură sau restaurare a picturii. În această perioadă au fost întocmite şi aprobate 34 de proiecte noi de pictură sau restaurare a picturii şi au fost recepţionate 23 de lucrări de pictură sau restaurare a picturii.

Referitor la educaţia religioasă creştin-ortodoxă, prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, au fost realizate: implementarea programelor catehetice Hristos împărtăşit copiilor şi Alege şcoala! şi cea a noului program catehetic pentru adulţi The way (Calea mântuirii); dezvoltarea şi desfăşurarea programului Serile catehetice (la Catedrala mitropolitană ‘Sfântul Spiridon’ Nou şi Biserica ‘Sfânta Ecaterina’); organizarea şi desfăşurarea Olimpiadei de Religie; organizarea cursurilor preoţeşti pentru obţinerea gradelor profesionale în preoţie; participarea la diverse concursuri şcolare, simpozioane şi congrese; organizarea şi desfăşurarea la nivel mitropolitan a Concursului naţional de creaţie creştină ‘Copilul în familie – Botezul meu’; organizarea consfătuirilor metodice cu profesorii de religie, organizarea Concursului naţional Lăudaţi pe Domnul, etapa mitropolitană; organizarea spectacolului Sfântul Nicolae în mijlocul copiilor, în Aula Mare ‘Teoctist Patriarhul’ a Palatului patriarhal.

Grija faţă de lucrarea social-filantropică a fost una din activităţile Preafericirii Sale, susţinută cu multă trudă, mai ales în perioada dificilă din punct de vedere financiar prin care trece România. Astfel a fost obţinută calitatea de furnizor de servicii sociale acreditat de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pentru următoarele unităţi de asistenţă socială: Centrul de Informare şi Consiliere, Centrul de Îngrijiri Paliative ‘Sfântul Nectarie’ şi Cantina socială ‘Casa Barnabas’.

De asemenea, a fost acreditată ca furnizor de servicii sociale şi Fundaţia ‘Bucuria Ajutorului’. Arhiepiscopia Bucureştilor, prin Sectorul Social-filantropic şi misionar, s-a implicat în perioada 2010 – 2011 în 20 de acţiuni sociale pentru 1.040 de beneficiari, 42 de acţiuni de sponsorizare în valoare de 96.500 lei, 43 de acţiuni de donaţie în produse alimentare, medicamente, obiecte de uz caznic, îmbrăcăminte, încălţăminte etc., în cuantum de 113.000 lei, precum şi în desfăşurarea celor 13 programe sociale cu caracter permanent.

Pe lângă acestea, Sectorul Social-filantropic şi misionar a mai fost implicat în implementarea Programului Reţea Teritorială de Furnizori Creştini de Servicii Sociale, proiect desfăşurat de federaţia Filantropia şi IOCC România, având ca scop elaborarea unei strategii a activităţii social-filantropice la nivel eparhial; a luat parte la elaborarea Strategiei Servicii Sociale la nivelul municipiului Bucureşti în cadrul programului desfăşurat de FDSC, DGASMB, ‘Salvaţi Copiii’ şi alţi actori ai societăţii civile în cursul lunii martie 2011 şi a încheiat 6 noi parteneriate, acorduri şi convenţii.

Sub îndrumarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în cadrul Sectorului Social-filantropic şi misionar îşi desfăşoară activitatea un număr de 137 de preoţi de caritate (56 în spitale, 11 în şcoli, 8 în aziluri, 9 în orfelinate, 7 în aşezăminte, 19 în armată, 5 în penitenciare, 9 în cadrul Ministerului de Interne, 13 în cimitire) care slujesc în 101 paraclise, din care 32 sunt biserici şi 69 sunt capele. Pentru coordonarea activităţii preoţilor de caritate din Arhiepiscopia Bucureştilor s-au organizat şi desfăşurat 19 sesiuni ale Cercului pastoral Comunicare şi comuniune şi 2 sesiuni ale Cercului pastoral <Rugăciune şi frăţietate>.

Preafericite Părinte Patriarh,

Toate realizările prezentate mai sus au fost posibile datorită slujirii ‘cu timp şi fără timp’ pe care Preafericirea Voastră a înţeles să şi-o asume încă de la preluarea responsabilităţii de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Această muncă neobosită a Preafericirii Voastre are darul de a insufla colaboratorilor din Arhiepiscopia Bucureştilor sentimentul strădaniei pentru ducerea la bun sfârşit a lucrărilor începute în perioada 2010 – 2011 şi pentru continuarea şi îmbunătăţirea activităţilor specifice în direcţiile: administrativ-gospodărească şi edilitară, cultural-misionară şi educaţională şi social-filantropică.

Îi suntem recunoscători Preasfintei Treimi pentru darul pe care ni l-a făcut prin chemarea Preafericirii Voastre la această slujire sfântă. Vă aducem, pe această cale, şi noi prinosul recunoştinţei şi al dragostei noastre, rugând pe Bunul Dumnezeu să dăruiască Arhipăstorului nostru sănătate deplină, ani mulţi de slujire şi dăruire jertfelnică, spre slava Preasfintei Treimi şi spre mântuirea noastră.

† Varsanufie Prahoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

The Sight of God in the Theology of Saint Symeon the New Theologian [25]

Here, parts 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24.

Our greek font.

***

2. 3. 3. Ascension of Christ in the Personal Experience

A very realistic and plastic expression in the same time of the experience of the Christ’s ascension in our being, we find in the Ethical Discours 4.

Here, Saint Symeon speaks about his relation with God, more precisely about his ecstatic relation with God, as about the fact to be to. th/j do,xhj evkkre,masqai tou/ Qeou/ (hanged/ pendent of the God’s glory)[1].

He that is hanged by the divine light is, in the same time, and who wants God always (tau,thn avena,wj evpizhtei/n)[2].

To be with the God that you see Him means to desire Him always, seeking to see Him always. The finding of God does not mean nothing but the continual increasing of the desire to want more Him, to be with Him.

The communion with God, in the frame of a life in which is present the divine light, is an escalation of any term of comparison.

In the Ethical Discours 3, the ascension is presented as rapture (a`rpagh/n)[3].

Commenting II Cor. 12, 2, Symeon says that Paul speaking about „rapture, showed first of [all] the [ecstatic] sight (th/j a`rpagh/j th.n qewri,an prw/ton evdh,lwse)”[4].

The divine sight is a rapture, a total stealing of the mind by what shows you the Holy Ghost.

The ecstasy is presented here not as a dislocation of the mind from the human being, but as a total perplexedness of the human mind. The mind is stolen, is captured, is caught entirely in the contemplation of light.

There’s nothing more important than the sight of God’s glory means, in definitively, the rapture of mind by what God reveals us.

But the texts in which Symeon speaks explicitly about our ascension together with Christ in the frame of the ecstasy, we found, for example, in the Hymn 15 and Catechesis 36.

In the Hymn 15, 97-108, Symeon speaks about the descent of Christ to us, a real descent, for to lift us, together with Him, at the Father:

„But since You, as said, You are out of all that exists, and those that enlighten them, make them to be outside (e;xwqen) from those seen, and as how You, as the One who are above, together with Your Father, You are inseparable from us, as the One who are integer together with us, and, although You are in the world, though You are incomprehensible to the world – because You being in all things there, You are as the One above all – whole thus, to us, Thy servants, we are in the midst of those felt and seen, take us out (evxa,geij) from all things there and take us up on the entirely, together with You, enlightened byYour light, and You make us be immortals from mortals. For to remain what we are [You make us] Your sons by grace, alike You [I Jn. 3, 2], gods who see God”[5].

Is observed how Symeon speaks about the sight of the Christ’s glory as about an ascension with Him to heavens.

We can not, with other words, tells us Symeon, lift us to the sight of the Christ’s glory than together with Him, Who comes to us, but Who is beyond all that exists and rises us, with Him, at His sight.

In Catechesis 36, speaking about the act of our ascension with Christ, Symeon denominates it right „shattering/ tremendous mystery” (frikto.n musth,rion) [6].

This mystery consists in the fact that: „taking me (labo,menoj) and ascending You (avnelqw,n) to heaven, You take me together (sunanh,gagej) with You, whether in the body, I do not know, whether outside the body, You alone know, Who did that”[7].

Is observed how Symeon combines the historic plan of the Christ’s oeconomy with the world with the personal plan of the Christ’s oeconomy in the salvation of everyone of us.

He speaks, also, about the Ascension of the Lord with the body into heaven but and the ascension of the Lord, together with Him, into heaven, as an entry in ecstasy.

If You taking me and You ascending to heaven is an expression of assumption and of ascension of the human nature by Christ on the throne of the Trinity, the next part of the phrase quoted, indicates the fact that the ecstatic sight is a together ascension with Christ or the living of the Christ’s ascension by our person.

Symeon, like as Paul, do not know how is going the ecstasy, how does take place in his being. But he is sure that Christ is the One who knows how to get to the sight of the light, for that together with Him we ascended at the sight of the Trinity’s  light.

Simeon lives the inexpressible astonishment of the divine glory, that „unmeasure height”(tw/| avmetrh,tw| u[yei)[8], which made ​​him tremble in his whole being and to mourn his own wickedness[9].

*

Our ascension with Christ is thus true and not purely rhetorical. The sight of the light is a sight of the Christ’s glory and, in the same time, an ascension with Christ to the unmeasured glory of the Trinity.

Any human endeavour, that wants to reach the divine light is a failure, says Simon, as long as Christ Himself is not born, is not suffering, does not die and does not rise in us, and, not in the last line, if does not ascend in us and not lift us in the glory of the Trinity.


[1] SC 129, The Ethical Discourses, IV, 76-77, p. 14 / Ică jr. 1, p. 221.

[2] Idem, The Ethical Discourses, IV, p. 77, p. 14 / Ibidem.

[3] To see the verb a`rpa,zw and in Acts 8, 39, I Thess. 4, 17, Rev. 12, 5, where rapture has the evident meaning of ascension, taking, lifting by the Ghost.

[4] SC 122, The Ethical Discourses, III, 247-248, p. 408 / Ică jr. 1, p. 204.

[5] SC 156, Hymns, XV, 97-108, p. 284-286 / Ică jr. 3, p. 92-93.

[6] SC 113, The Catechesises, XXXVI, 167, p. 344 / Ică jr. 2, p. 374.

[7] Idem, The Catechesises, XXXVI, 167-170, p. 344 / Ibidem.

[8] Idem, The Catechesises, XXXVI, 172, p. 344 / Ibidem.

[9] Idem, The Catechesises, XXXVI, 172-175, p. 344 / Ibidem.

Icoana ca prezență teologică

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii
de
Teologie Dogmatică
Ortodoxă

(vol. 2)

***

1. Icoana ca prezență teologică

Pentru Leonid Uspensky, iconografia ortodoxă este o creație a Bisericii și ea reprezintă „imaginea nouă”[1] a omului nou, a omului duhovnicesc, îndumnezeit în relația de mare intimitate cu Dumnezeul nostru treimic.

Imaginea iconică „este redusă la un minimum de detalii și la un maximum de expresivitate[2], pentru că urmează întru totul vorbirea laconică și sobră a Sfintei Scripturi[3].

Ea ne oferă esențialul[4] teologic, văzut în chipurile Sfinților, care ne privesc din icoane și ne comunică „starea lor lăuntrică de rugăciune. [Căci] ceea ce contează este nu atât acțiunea reprezentată [iconic] cât mai ales această comuniune cu privitorul[5].

Intuirea sensurilor teologice ale icoanelor însă ne conduce la rugăciune. Starea în fața lor e contemplație și rugăciune, e mărturisire, e regăsire de sine, e ancorare în iubirea și rugăciunea Sfinților pentru noi.

Și de aici nevoia noastră profundă de vedere iconică, de vedere teologică, prin care să înțelegem teologia și experiența îndumnezeitoare pe care ne-o mărturisesc la nivel vizual Sfintele Icoane.

De aceea autorul nu e de acord cu ideea (cu totul ineptă și din punctul nostru de vedere) că iconografia ortodoxă reprezintă o păgânizare a creștinismului ci afirmă, dimpotrivă, că Biserica a încreștinat arta păgână[6].

Prin încreștinarea Imperiului Roman[7], „statul  a fost depăgânizat, iar arta lui oficială a încetat să mai fie idolatră[8]. Pentru că iconografia ortodoxă ne face să vedem chipul lui Hristos, al Celui care S-a întrupat pentru noi, umanitatea Sa transfigurată și nu creații ale fanteziei umane, idoli.

Iar Sfinții sunt persoane reale, îndumnezeite în Hristos, cu harul lui Hristos și în relație cu El și nu sunt persoane mitologice.

Tocmai de aceea e cu totul ineptă afirmația că iconografia ortodoxă e o cădere în păgânism.

Prof. Uspensky subliniază importanța canonului al 82-lea de la Sinodul Quinisext[9], pentru că în textul său se regăsește prima „decizie sinodală [care] stabilește legătura dinte icoană și dogma Întrupării, înțeleasă ca <viață a lui Hristos în trup>”[10].

Însă, deși canonul proclamă „realismul imaginii”[11] iconice, totuși imaginea aceasta este „reprezentată…într-un anumit mod, cu ajutorul unui limbaj simbolic care aparține realității spirituale, singura capabilă să transmită învățătura ortodoxă”[12].

„Dar acest simbolism iconografic își are locul său subaltern și nu înlocuie imaginea personală și directă” a Domnului, a Maicii Domnului, a Sfinților sau a Îngerilor în iconografie[13].

Iconografia ortodoxă e una ascetică[14], fiindcă este personalistă, pentru că ea vizualizează persoana omului îndumnezeit, a celui care s-a umplut de har prin nevoințe aspre și chinuri.

Iconoclaștii din vechime însă nu au înțeles acest lucru, după cum nu îl înțeleg nici cei actuali.

Pentru că „în ochii lor, arta era incapabilă să reflecte slava lui Dumnezeu și a Sfinților, adică lumea spirituală. Arta apărea ca o adevărată blasfemie, iar prezența ei în Biserică părea a fi o concesie făcută păgânismului”[15].

Pentru Biserică în schimb, icoana era „un garant al realității deloc iluzorii a întrupării [lui Hristos]…De aceea, în ochii Bisericii, negarea icoanei lui Hristos echivalează cu negarea întrupării Sale, cu negarea întregii iconomii a mântuirii noastre”[16].

Iar apărarea Sfintelor Icoane înseamnă apărarea a „însăși temelia credinței creștine”[17], pentru că „icoana conține și proclamă același adevăr ca și Evanghelia”[18].

Și autorul nostru pune semnul de egalitate între conținutul icoanei, al Scripturii și al textelor liturgice: „icoana corespunde Scripturii exact așa cum îi corespund textele liturgice”[19].

Pentru că „prin Liturghie și icoană, Scriptura trăiește în Biserică și în fiecare dintre mădularele ei. De aceea unitatea dintre imaginea liturgică și cuvântul liturgic are o importanță capitală, dat fiind că aceste două moduri de expresie se controlează reciproc: ele trăiesc aceeași existență și au, în cult, o acțiune ziditoare comună[20].

Prof. Uspensky se bucură să sublinieze faptul că icoana ortodoxă este un răspuns apologetic împotriva antropologiilor și hristologiilor eretice[21].

Împotriva tuturor acelora care contestă ba umanitatea, ba divinitatea lui Hristos întrupat, icoana ortodoxă este „o imagine tăcută și senină[22], esențială, iluminatoare și îndumnezeitoare a persoanei lui Hristos.

Iconoclasmul, în loc să fie considerat o dezbrăcare a Bisericii de păgânism, e catalogat de autorul nostru drept un curent filosofico-religios de esență elenistică[23].

Victoria Ortodoxiei împotriva iconoclasmului însă este victoria sfințeniei[24], a antropologiei ortodoxe, a omului îndumnezeit împotriva omului plin de patimi.

Pentru că cel iconizat este omul plin de slava lui Dumnezeu, ale cărui trăsături transfigurate de har ni se impun ca exemplu de viață umană autentică.

Când vorbește despre atributele icoanei, Prof. Uspensky enumeră hieratismul, simplitatea, maiestuozitatea, calmul icoanei[25], „ritmul liniilor și bucuria culorilor sale”[26]. Și prin toate acestea „în ea se răsfrâng efortul ascezei și bucuria izbânzii”[27], fapt pentru care harul lui Dumnezeu se revarsă, prin contemplarea ei cu credință, în viața noastră.

Icoana e pentru toți credincioșii ortodocși, subliniază Prof. Uspensky, împotriva acelora care consideră că cei simplii au nevoie de o iconografie pictată realist și nu de una teologică, ascetică, trasfiguratoare[28].

Realismul pictural în Biserică e un simptom al decadenței spirituale[29], de care trebuie să ne debarasăm, întorcându-ne la o pictură teologică conformă cu „canonul iconografic”[30] al Bisericii.

Pentru că acesta exprimă „adevărul, unitatea, autenticitatea”[31] învățăturii despre om și vocația lui, care e îndumnezeirea personală[32].

O rămânere în prizonieratul realismului pictural al ultimelor secole înseamnă o desființare a transcendenței relației omului cu Dumnezeu[33], a îndumnezeirii sale, adică o minimalizare inconștientă sau iconoclastă a teologiei transfigurării.

Iar „renașterea contemporană a icoanei”, subliniază autorul nostru în finalul pledoariei sale teologice pentru adevărul și teologia icoanei, înseamnă „o întoarcere la transmiterea autentică”[34], prin iconografie, a Revelației creștine[35].


[1] Leonid Uspensky, Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă, studiu introd. și trad. de Teodor Baconsky, Ed. Anastasia, București, 2009, p. 53.

[2] Idem, p. 65.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem.

[5] Idem, p. 66.

[6] Idem, p. 76.

[8] Leonid Uspensky, Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă, ed. cit., p. 79.

[10] Leonid Uspensky, Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă, ed. cit., p. 86.

[11] Idem, p. 88.

[12] Ibidem.

[13] Idem, p. 89.

[14] Idem, p. 90.

[15] Idem, p. 97.

[16] Idem, p. 114.

[17] Ibidem.

[18] Idem, p. 135.

[19] Idem, p. 136.

[20] Ibidem.

[21] Idem, p. 145.

[22] Idem, p. 146.

[23] Ibidem.

[24] Idem, p. 163.

[25] Idem, p. 189.

[26] Ibidem.

[27] Ibidem.

[28] Idem, p. 277-278.

[29] Idem, p. 280.

[30] Idem, p. 282.

[31] Idem, p. 285.

[32] Idem, p. 305.

[33] Idem, p. 310.

[34] Idem, p. 318.

[35] Ibidem.

Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere complete [vol. 9] [24]

Scrisoarea nr. 40 (1 iulie 1946)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

Florica,

Ne vom întâlni iarăși! Ar trebui să fie totul ca din poveste. Căci viața noastră împreună n-a început aici, pe pământ, și nici nu se termină aici.

Îmi pare că de la o vreme am uitat basmul în care trăim. De ce?

Tu mă chemi?

Eu nu vreau să mai ascult decât glăsuirile cele mai înalte[1] ale sufletelor noastre.

Nu voi mai asculta nimic altceva în afară de visul meu.

Tu vei fi [după] cum vei dori, și nu-ți voi mai reproșa nimic de acum înainte. Căci voi sta cu ochii țintă[2] la aceea care erai și care vei rămâne în visul meu.

Îmi vor străluci ochii de bucurie când te vei apropia de prototipul sufletului tău etern[3] și voi suferi în tăcere când te vei îndepărta de el.

Eu sunt un om ce nu poate trăi fără iubire. Fără iubirea aceea care consumă trupul și face să ardă spiritul.

Acum sunt liniștit și clar ca seninul cerului. Și am impresia că mă tem că poate nu te mai iubesc.

Dar îmi dau seama că e numai o părere falsă.

Pentru că azi am văzut pe cineva, care, de departe, îmi părea că ești tu…Și am simțit un început de cutremur [în ființa mea].

M-am întrebat atunci ce va fi în sufletul meu când te voi revedea.

Și mi-am dat seama că toată povestea noastră [de dragoste] e vie și nu așteaptă decât să ne vedem, [pentru] ca să se arate tot așa de frumoasă ca oricând.

Nu știu cum vei fi tu…Dar știu ce vreau să-ți aduc eu. Și eu îți voi aduce, iarăși, sufletul acela pur, dornic de copilării și vise.

Te vei mulțumi tu [oare] cu atât? Pentru viața spre care tind eu, aceasta[4] e tot ce am mai scump.

Toate piedicile din calea unirii noastre nu sunt decât deșertăciunile acestei lumi. De aceea nu le dau nicio importanță.

Cu toate că sunt numai un om, ce nu are dreptul să creadă mai mult decât are posibilitatea să-și închipuie că este cu putință, totuși prezența ta îmi dă puterea să cred și să văd ca posibil ceea ce numai visul îmi îngăduie că aș putea trăi.

Poți să râzi sau să-ți pară o glumă ceea ce spun [acum]. Însă eu pun mai mare preț pe viața noastră din veșnicie.

Umbrele noastre vor ajunge odată să străbată norii și căile înviorate de stelele cerului.

Iată de ce trebuie să ne bucurăm de orice, aici, pe pământ.

Nenorociri și mizerii, oricâte vom întâmpina, [trebuie] să zâmbim binevoitor către ele.

Bucuria noastră, [aceea] că vom fi împreună, fericiți după moarte o veșnicie, trebuie să ne dea tăria să mergem înainte, încrezători și mândri[5] în credința noastră că nimic n-a putut să ne despartă, nici să ne abată din calea înălțării [duhovnicești].

Dar ca să ajungem la această bucurie sfântă trebuie să îndepărtăm gelozia, adică neîncrederea în noi înșine[6].

Să credem, chiar de ar fi să pierim în fiecare clipă.

Credința, dacă e sinceră, ne va învia de fiecare dată [și ne va face] mai frumoși, mai aproape de Dumnezeu.

Lucis.


[1] Aspirațiile cele mai sfinte ale noastre…

[2] Uimit, bucuros, privindu-te cu dragoste…

[3] De sfințenie.

[4] Curăția sufletului, a vieții…

[5] Aici cu sensul de: demni.

[6] Neîncrederea reciprocă a unuia în altul.

Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere complete [vol. 9] [23]

Scrisoarea nr. 39 (27 mai 1946)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

 *

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

 Florica,

Am primit scrisoarea de la tine, [tocmai] când nu mai speram [să îmi scrii]. Te-am visat în ultima vreme cam rău și de aceea sunt atât de neliniștit uneori, [ca] să aflu vești de la tine.

Te rog, de aceea, să-mi scrii la două sau trei săptămâni măcar odată, pentru a ști cel puțin atât: că nu ți s-a întâmplat nimic [rău], că ești sănătoasă, că mă aștepți.

Căci de la o vreme nu este numai curiozitatea care mă îndeamnă să știu ce faci, ci este mai mult: o grijă ce mă tulbură pentru liniștea și sănătatea ta.

Vezi, la mine mă gândesc prea puțin, ca întotdeauna, și nu mă frământă deloc destinul meu viitor. Iar dacă astăzi doresc o situație și un rost în societate este numai pentru că tu ești lângă mine.

De altfel spiritul meu neliniștit și mândru m-ar arunca în lupte noi, care, până la urmă, m-ar costa viața. Sau, poate atras de succesele tinereții, mi-aș risipi viața fără rost, în plăceri trecătoare, care până la urmă m-ar dezgusta, m-ar lăsa gol și pustiu, fără reazăm pe acest pământ.

Dar eu [pe] toate acestea le știu [foarte bine]. [De aceea vreau] să le știi și tu, căci aceeași valoarea [o] au și pentru tine.

Am devenit iarăși rece. Și este bine într-un fel [anume], căci acum pot învăța liniștit. Când voi veni însă la vară, mă voi îndrăgosti de tine iară.

Va fi totul nou atunci.

Vom fi cuminți, nu ne vom supăra, vom alerga privindu-ne și glumind, ne vom spiona și ne vom încerca unul pe altul ca să vedem dacă am pierdut ceva din dragostea noastră.

Și lacrămile vor sta gata să cadă din ochii noștri, care vor constata că iubirea noastră a crescut, și învie iarăși la viață cu o putere mereu mai mare.

Vom râde. Vom cere unul altuia repetarea unui gest făcut și care ne-a plăcut. Ne va face plăcere să ne auzim vorbind, să ne simțim trăind unul alături de altul, visând veșnicia, dorind o moarte care să ne găsească împreună.

Tu vei zice: „Dacă vrei tu, așa să fie!”…Ce voi răspunde eu, tu [deja] știi.

Azi[1] e duminică după-amiază. E spre înserate. Sunt acasă. De fapt, în toate sărbătorile stau acasă. Sunt destul în restul săptămânii în oraș.

Nu știu [ce se petrece cu mine]…dar de la un timp am tot mai multă încredere în tine.

Uneori mă gândesc, ce ar putea să te răpească de lângă mine?! Oricât de frumos și de promițător ar fi altul, totuși nu poate fi pus în cumpănă cu devotamentul și credința.

Mă întreb singur, de ce nu ai fi și tu la fel ca mine?! Adică o ființă din acelea al căror caracter nu se pleacă ci vrea să arate puterea ei în credință și sinceritatea [pe care o are].

Eu însumi sunt tare. Și nu îngădui niciunei persoane să se atingă de iubirea și simțirea mea curată.

De ce mi-aș întina această limpezime a sufletului și a trupului? Ca să mă disprețuiesc apoi o viață întreagă? Ca să-mi fie rușine de mine însumi? Ca să fug de mine, de singurătatea cu mine?

Dar mie îmi place singurătatea. Pentru că în ea mă găsesc pe mine cel curat, adevărat. Singurătatea mă întărește și îmi dă credință.

Fiindcă nu am greșit cu nimic în fața iubirii mele, în fața lui Dumnezeu. Nicio sărutare, nicio mângâiere străină nu m-a atins din clipa în care ți-am dăruit dragostea mea.

Deși nepătat eram și mai înainte, cum poate tu nu crezi.

Și tu ești la fel ca mine. Așa cred eu!…

În niciun caz, sărutarea pe care o vei fi dat, din clipa în care ai știut că te iubesc iar tu ai mărturisit la fel, cred că te-a cutremurat mai mult cu otrava trădării ei decât cu voluptatea bucuriei.

Poate, în curând, se va schimba ceva spre mai bine [viața noastră]. Atunci îți voi scrie. Și va fi bine să-mi răspunzi la timp.

Examenele noastre se țin între 20 iunie și 20 iulie. Așa că îți închipui cât timp se va duce.

Așa că eu m-am hotărât să facem ceva. Ce mai așteptăm? Mi-a spus și un prieten acest lucru.

De Înălțare, în cimitir, poate te vei gândi la mine. Eu mă voi gândi și îți voi scrie o scrisoare cu tot ce am gândit în acea zi.

Copilul meu drag…


[1] Acum.

1 2 3 22