Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör

Zi: 2 septembrie 2011

Sony Tablet P sau tableta carte

A apărut ieri, e mai ieftină și cântărește mai puțin decât iPad 2. Mie îmi place pentru faptul că o poți folosi ca pe carte.

The Sight of God in the Theology of Saint Symeon the New Theologian [6]

Here, parts 1, 2, 3, 4, 5

Our greek font.

***

Therefore, the taking in discussion of avnable,pw, and of other symeonian ecstatic verbs, must be joined with the reality of the sight as a gift from God or as worthy of light[1].

The sight of the light is at Symeon and evnoi,khsij, that is the dwelling in us of the Trinity[2].

The lowering[3] of the light in our being is while climbing towards the light and in the light of God. The ecstatic ascension is expressed by Symeon in paradoxical terms because the light down to us is, at the same time, our ascent to God.

At him we find, most often, the divine condescension as the ray (avkti,j) of light[4], as brightness (ai;glh|)[5] or as bright lightning[6], dazzling, that comes soon in man.

We find in the symeonian writing and the coming of light as arrow (be,loj)[7] or the entering light in heart as wound [8].

In Hymns, 11, 71, the ecstatic sight is as an ovph/j mikra/j (small hole) in heaven[9], while in Hymns, 12, 63, the ecstasy is described as a mikra.n auvgh.n (small brightness)[10] in the spiritual life of the orthodox believer.

In Hymns, 17, 326, the ecstasy is described as a covering of him by a fwto.j nefe,lh (cloud of the light)[11] and in Hymns, 18, 63 we find the sight as an e;kstasij (ecstasy/ wonder/ the change of the status)[12].

We can observe from Symeon and the recurrence of qewri,a[13]. The sight as contemplation that is required by qewri,a, expresses also the spiritual understanding of the world and the sight of the realities of the ecstatic light.

The contemplation as sight produces a spiritual knowledge in man. Therefore, Symeon speaks of the divine light as about „to. nohto.n fw/j” („a light thought with the mind”)[14].


[1] See SC 51, Chapters, I, 4, p. 41; I, 40, p. 51; SC 156, Hymns, V, 22, p. 202; SC 174, Hymns, XXV, 66, p. 260; XXV, 90, p. 262; XXX, 388, p. 366.

[2] See SC 51, Chapters, I, 7, p. 42/ Ică jr. 3, p. 366.

In SC 51, Chapters, I, 79, p. 64, Symeon called the seer of light as „home of the Trinity” (oi-koj th/j Tria,doj).

For the indwelling Trinity in us to see also SC 51, Chapters, III, 72, 102; SC 174, Hymns, XIX, 54, p. 98; XX, 201, p. 126; XXVII, 1-2, p. 278 (the soul is the dwelling of Christ); XXVIII, 61, p. 298 (Christ dwells in us); XXVIII, 176, p. 308; XXX, 392, p. 366; XXIX, 165, p. 326 (Holy Trinity in us and in all); XXIX, 166-167, p. 326 (God dwells in His Saints in especially); SC 196, Hymns, XLIV, 153, p. 82 (The Holy Ghost lives in us); XLVIII, 140, p. 142, LI, 134, p. 194.

[3] SC 156, Hymns, XIII, 71, p. 262.

[4] We find in SC 51, Chapters, I, 35, p. 50 the expression „fw/j mikro.n” („small light”). This expression does not designate that divine light is tiny, but that his spiritual power, the his power to receive the light is low (see Chapters, II, 11, p. 74). The detail that we point out here is very important to Saint Symeon, because through it our author speaks of the sight as a divine reality, we receive in the measure of the personal cleansing.

About the rays of the divine light to see and SC 174, Hymns, XXIII, 233, 246, 252, 255, 256, p. 204; XXIII, 260, p. 206; XXIII, 362,  368, 370, 373, p. 212; XXIII, 385, 397, p. 214; XXVII, 99, p. 286; XXIX, 224, p. 330; XXXII, 19, p. 402 (the divine rays of Your deity); XXXV, 52, 59 (the deity rays) p. 444.

[5] See SC 51, Chapters, I, 86, p. 66; II, 8, p. 73; SC 156, Hymns, VII, 5, p. 208; SC 174, Hymns, XVII, 325, p. 36; XVII, 334, p. 36 (the light bearing brightness: ai;glh fwtofo,roj); XVII, 344, p. 38; XVII, 354, p. 38; XVII, 358; p. 38; XIX, 17, p. 96; XX, 29,  p. 112 (brightness of immortality: ai;glh| avqanasi,aj); XXII, 8, p. 170 (small brightness: ai;glh mikra.); XXII, 19, 33,  p. 172; XXII, 157, p. 182; XXII, 171, p. 184; XXVIII, 175, p. 308; XXVIII, 217, p. 312; XXIX, 7, p. 314; XXIX, 173, p. 326 (shines in the heart); XXIX, 179, p. 326; XXIX, 193, p. 328; XXX, 160, p. 352; XXX, 243, 245, 247, p. 356; XXX, 267, p. 358 (the divine spark); XXXII, 15, 19, p. 402; XXXIV, 59, p. 432; XXXIX, 62, p. 480; SC 196, Hymns, XLIV, 14, p. 78; XLIV, 155, p. 82; XLV, 5, p. 102; XLV, 29, p. 104; XLIX, 26, p. 148; L, 238, p. 174.

[6] See SC 51, Chapters, III, 54, p. 96; III, 59, p. 98; SC 156, Hymns, II, 5, p. 176; II, 130, p. 186; VIII, 64, p. 218; XV, 55, p. 280; SC 174, Hymns, XVI, 24, p. 12; XVII, 35, p. 16 (the flashing light: to. fw/j to. avpastra,pton); XXXIV, 79, p. 434; XXXV, 76, p. 446 (flash); SC 196, Hymns, XLI, 104, p. 18 (flash of glory); XLVII, 18, p. 122.

[7] SC 156, Hymns, V, 23, p. 202.

[8] Idem, Hymns, VI, 15-16, p. 204.

[9] Idem, Hymns, XI, 71, p. 238.

[10] Idem, Hymns, XII, 63, p. 246; SC 174, Hymns, XVIII, 62, p. 78 (the thin and very small brightness: lepth. ai;glh kai. mikrota,th).

[11] SC 174, Hymns, XVII, 326, p. 36.

[12] Idem, Hymns, XVIII, 63, p. 78.

[13] See SC 51, Chapters, I, 34, p. 49; II, 10, p. 74;  II, 11, p. 74; II, 14, p. 75; II, 15, p. 75; II, 18, p. 76; III, 23, p. 87; III, 61, p. 99; SC 156, Hymns, I, 150, p. 168; XI, 53, p. 236; XII, 15, p. 244; XIII, 67, p. 262; SC 174, Hymns, XXV, 2, p. 254; XXVIII, 8, p. 294; XXVIII, 60, p. 298; XXXIV, 26, p. 428 (the real vision: avlhqou/j qewri,aj); SC 196, Hymns, XLIII, 73, p. 62 (the mystical contemplations: qewriw/n tw/n mustikw/n); L, 58, p. 160; L, 161, p. 168 (the mystical contemplation); L, 234, p. 174 (contemplation of the mind); LV, 14, p. 254.

[14] SC 51, Chapters, I, 38, p. 51/ Ică jr. 3, p. 374. We find the expression and in SC 174, Hymns, XVI, 2, p. 10; XXIII, 222-223, p. 202; XXIII, 464, p. 218.

Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere complete [vol. 9] [17]

Scrisoarea nr. 32 (1 martie 1946)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

Florica,

Este ceva trist în clipele acestea în mine. E ca și cum tu te-ai înstrăina prin ceva de mine. Dar la ce bun? Are, poate, prea puțină importanță lucrul acesta.

Numai dacă ai vrea să îți amintești, în clipa când vei citi această scrisoare, de ceea ce făceai în seara de întâi martie.

E vineri. O zi care poartă unele amintiri. Și este chiar timpul în care îți scriu.

Dar poate nu ai să-mi scrii!

Eu am creat destule motive care să te fi provocat și să-ți fi dat prilejul de a discuta pe această cale cu mine.

Eu, deși mă găsesc în situația de a mă întreține singur în discuție[1], totuși o fac fără vreo părere [de rău] sau scop [neprincipial].

Numai un singur lucru [nu-mi place]: situația [aceasta] este puțin neplăcută pentru mine!

Nu pentru alte motive ci fiindcă e nedrept și jenant să fii prea insistent și persistent atunci când cealaltă persoană se arată rece, distantă.

Sunt însă [și] alte considerente care micșorează amărăciunea acestor neliniștite gânduri reci.

Acum aproape o lună, un prieten, care este căsătorit aici, auzind că m-am hotărât să-ți scriu o scrisoare la două săptămâni, s-a mirat. S-a uitat lung la mine și mi-a spus: „E posibil să scrii atât de rar?!”…„Nu te înțeleg! Ce este cu tine?”.

Îi vorbisem numai de mine și el, care trăise o iubire într-o vreme, îmi mărturisește că el coresponda cu soția lui mult mai des.

I-am spus că eu nu fac decât ceea ce îmi pare natural să fac. „[Dacă] nu simt nevoia să scriu mai des, nu voi scrie”, i-am răspuns.

Totuși, începând de atunci nu a trecut o săptămână în care să nu-ți fi scris. Pentru mine, poate, ar fi[2] o justificare să-ți scriu chiar mai rar decât îmi scrii tu. [Am primit de la tine] o singură scrisoare într-o lună și jumătate.

Am atâtea de făcut pe aici încât aș fi putut neglija să-ți scriu cu foarte mare ușurință. Totuși am socotit altfel. Pentru că a-ți scrie era o plăcere pentru mine.

Îmi închipui că ești prea mult ocupată. Sau gândurile, din cine știe ce motive, îți sunt așa de risipite și îndepărtate de mine încât îți este foarte ușor să renunți la această mică plăcere pe care ți-o provoacă, poate, o scrisoare.

Ar fi neplăcut pentru mine, prin cele exprimate, să-ți determin o atitudine sau alta.

Însă întotdeauna mi-a plăcut să fim bine înțeleși chiar cu riscul de a deveni cicălitor prin această și să pierd oarecum în fața ta.

Dar o fac cu inimă curată, fără să ascund vreun gând chiar mie însumi. Căci ceea ce ascund față de tine am impresia, și cred, că ascund și față de mine.

Am întâlnit astăzi [pe] un coleg al meu, profesor de Franceză, care s-a căsătorit aici. Și el mi-a dat unele relații interesante. Am fost foarte bucuros și…poate îți închipui despre ce am discutat[3].

Te urăsc și nu vreau să te văd[4].

Lucică.


[1] În lipsa scrisorilor tale.

[2]Ar exista.

[3] Despre demersurile legale pe care trebuia să le facă pentru a se căsători civil.

[4] A scris în glumă ultima frază și a tăiat-o.

În fiecare zi

In fiecare zi

Viața lui

Adorm în mine cu griji,
cu rugăciuni care nu se mai termină
și mă trezesc cu frici vii și cu așteptări
preafrumoase
.

În fiecare zi adorm și trezesc
o lume care
nu poate fi ascunsă sub obroc.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno