Scrisoarea nr. 33 (3 martie 1946)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

Florica,

Florica, tu ce mai faci? Azi ți-am strigat numele în gând de mai multe ori. Aveam așa impresia că te chem…și [că] tu îmi răspunzi și vii

Eu nu sunt supărat dacă nu-mi scrii, dacă pentru tine faptul acesta este un motiv care îți aduce plăcere.

În scrisoarea trecută am uitat să te întreb ce Babă ți-ai ales[1]. Acum e prea târziu…

Dar, în orice caz, să-mi scrii care a fost [ziua] și cum a fost acea zi în care ai ales să fii Babă.  Eu îți spun că am ales ziua de 7

Mi-e dor să mă cert cu tine.

Să ne certăm și să ne împăcăm!

Oricât de răi am fi unul față de altul, tot e mai bine așa, împreună, decât departe unul de altul. Și liniștiți, și bine

Dar…nu e așa că noi nu ne certăm?…Noi suntem cuminți!…

Doar câteodată, așa, ca să nu ne plictisim și să nu uităm că ne este frică, și unuia și altuia, că nu mai ținem unul la altul. Sau că unul ține mai mult și altul mai puțin

Și niciodată n-o să ajungem să ne iubim îndeajuns [de mult].

Eu niciodată n-o să ajung să te iubesc atât de mult [pe] cât mă iubești tu. Dar nici tu n-o să ajungi să mă iubești atât de mult [pe] cât te iubesc eu.

Vezi, ăsta e un motiv foarte serios de necaz și ceartă pentru noi, chiar de ură câteodată!…

Eu cred că ai înțeles fraza ultimă, din scrisoarea trecută, așa cum trebuie[2]

Florica, tu mai mă visezi? Eu nu te-am mai visat de multă vreme. Ce zici? Asta înseamnă că nu te gândești la mine.

Dar ce Dumnezeului faci acolo? Sunt curios să știu!… Ba nu sunt curios deloc…De ce să zici tu că ești mai tare și ai izbutit, nescriindu-mi, să mă faci curios și nerăbdător?!

Sau poate tu mă încerci

Ei bine, dacă este așa[3], atunci trebuie să afli că, chiar scriindu-ți numai eu și tu nescriindu-mi deloc, tot eu sunt mai tare, fiindcă așa vreau.

Ilie.

***

Scrisoarea nr. 34 (11 martie 1946)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

Florica…

Dacă prin faptul că nu[-mi] scrii scontezi anumite lucruri și păreri, nu mă interesează. Dar mă doare faptul că acest sistem l-ai întrebuințat față de alții iar acum îl folosești [și] față de mine. Adică, cu alte cuvinte, mă treci și pe mine în rândul celorlalți.

E drept că uneori eu spun anumite lucruri ce n-ar trebui spuse, așa [după] cum faci tu. Află însă că eu vreau să apar[4] așa [după] cum sunt.

Puțin mă interesează dacă e bine sau rău, dacă mă scad sau mă înalț prin aceasta.

Mie nu mi-e teamă să mă arăt în lumină, fiindcă nu am nimic de ascuns.

Dacă tu te ascunzi sau ai ceva de ascuns eu nu îți pot cere nimic.

Însă [vreau să știi] un singur lucru: niciodată nu am cerșit ceva cuiva. Niciodată, mai ales, nu am insistat prea mult [față de cineva].

Cum am simțit că cineva se plictisește cu[5] prezența mea, m-am retras onorabil.

De aceea, iată, e ultima scrisoare pe care ți-o trimit!

Dacă de acum înainte îmi vei scrie, eu îți voi răspunde.

Și numărul scrisorilor mele va fi egal cu al celor trimise de tine.

Nimic nu se va schimba în sufletul meu. Dar atitudinea aceasta e necesară pentru ținuta înaltă ce trebuie să o dăm sentimentelor noastre.

Cât îmi vei dărui atât vei primi în schimb.

Cred că e just [așa] și nu ai de ce să te superi.

Deci, începutul scrisorilor ce se vor mai schimba între noi ai datoria să îl faci tu. Ai datoria [aceasta], dacă un sentiment adevărat îți mai înmiresmează visul și trupul [tău] frumos.

Puterea dragostei mele aci încetează[6].

Nici Dumnezeu din ceruri nu[-l] poate salva pe un om, dacă el însuși, în toată libertatea, nu tinde spre Dumnezeu.

De asemenea[7], mai puțin poate un om. Și nu am puterea să te chem sau să te țin lângă mine, dacă tu însăți nu dorește, în mod liber[8], acest lucru.

Îmi pare de prisos tot ceea ce scriu. Însă am datoria morală să o fac chiar umilindu-mă [în acest fel].

Când iubești nu există umilință. Și aceasta e scuza în fața conștiinței mele.

Eu te las să alegi, deși din felul în care ai început [să te comporți față de mine] nu pot înțelege unde vom putea ajunge.

Trebuie să termin. De altfel aș fi putut rămâne indiferent la toate și ți-aș fi [putut] arăta în acest fel ceea ce îmi arăți tu.

Dar eu nu vreau să trec în rândul celor care, depărtându-se [de tine] te-au uitat ci, dimpotrivă, procedând [așa] cum procedez, vei intra tu în rândul lor, rămânându-mi mie sinceritatea.

Să-ți amintești [aceste lucruri] și, poate[9], adio!

Lucică.


[1] E vorba de o tradiție populară în care se alege o zi între 1 și 9 martie și se observă schimbările atmosferice și sufletești din acea zi. Și după cum e acea zi așa este și firea omului sau așa va fi anul în curs pentru el.

[2] Ca pe o glumădin dragoste.

[3] Dacă așa stau lucrurile…

[4] Să fiu perceput de tine…

[5] De…

[6] Nu pot, din dragoste, să îți cer lucruri pe care nu vrei să le faci.

[7] De aceea.

[8] În mod voit.

[9] Dacă nu îmi vei scrie…

Did you like this? Share it: