Facerea (cap. 5)
Facerea
*
Traducere și note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
*
Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Württembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 7.
***
Capitolul 5
1. Aceasta este cartea facerii oamenilor [i biblos gheneseos antropon]. [Întru] care zi, Dumnezeu a făcut pe Adam. După chipul lui Dumnezeu [icona Teu] l-a făcut pe el.
2. Bărbat şi femeie i-a făcut pe ei şi i-a binecuvântat pe ei şi a chemat numele lor Adam [Adam][1], [întru] care zi i-a făcut pe ei.
3. Şi Adam a trăit 230 de ani şi a născut după înfățișarea [tin idean] lui şi după chipul [icona] lui şi a chemat numele lui Sit.
4. Şi zilele lui Adam s-au făcut, după ce a născut el pe Sit, 700 de ani şi a născut fii şi fiice.
5. Şi s-au făcut[2] toate zilele lui Adam, care a trăit 930 de ani şi a murit.
6. Şi a trăit Sit 205 ani şi l-a născut pe Enos.
7. Şi Sit a trăit, după naşterea lui Enos, 707 ani şi a născut fii şi fiice[3].
8. Şi s-au făcut toate zilele lui Sit 912 ani şi a murit.
9. Şi Enos a trăit 190 de ani şi l-a născut pe Cainan [Cainan].
10. Şi Enos a trăit, după naşterea lui Cainan, 715 ani şi a născut fii şi fiice.
11. Şi s-au făcut toate zilele lui Enos 905 ani şi a murit.
12. Şi Cainan a trăit 117 ani şi l-a născut pe Maleleil [Maleleil].
13. Şi Cainan a trăit, după naşterea lui Maleleil, 740 de ani şi a născut fii şi fiice.
14. Şi s-au făcut toate zilele lui Cainan 910 ani şi a murit.
15. Şi Maleleil a trăit 165 de ani şi l-a născut pe Iared [Iared].
16. Şi Maleleil a trăit, după naşterea lui Iared, 730 de ani şi a născut fii şi fiice.
17. Şi s-a făcut toate zilele lui Maleleil 895 de ani şi a murit.
18. Şi Iared a trăit 162 de ani şi l-a născut pe Enoh [Enoh].
19. Şi Iared a trăit, după naşterea lui Enoh, 800 de ani şi a născut fii şi fiice.
20. Şi s-au făcut toate zilele lui Iared 962 de ani şi a murit.
21. Şi Enoh a trăit 165 de ani şi l-a născut pe Matusala [Matusala[4]].
22. Iar Enoh a bineplăcut [efirestisen] lui Dumnezeu. După naşterea lui Matusala [a trăit] 200 de ani şi a născut fii şi fiice.
23. Şi s-au făcut toate zilele lui Enoh 365 de ani.
24. Şi Enoh a bineplăcut lui Dumnezeu. Și nu s-a mai aflat [pe pământ], căci el a fost luat/ mutat [metetichen] de Dumnezeu.
25. Şi Matusala a trăit 167 de ani [ecaton che exiconta epta eti][5] şi l-a născut pe Lameh [Lameh].
26. Şi Matusala a trăit, după naşterea lui Lameh, 802 ani [optacosia dio eti][6] şi a născut fii şi fiice.
27. Şi s-au făcut[7] toate zilele lui Matusala, care a trăit 969[8] de ani şi a murit.
28. Şi Lameh a trăit 188 de ani şi a născut fiu
29. și a chemat numele lui Noe [Noe], zicând: „Acesta ne va odihni [dianapafsi][9] pe noi de faptele noastre şi din durerile/ necazurile mâinilor noastre şi de pământul pe care Domnul Dumnezeu l-a blestemat [catirasato][10]”.
30. Şi Lameh a trăit, după naşterea lui Noe, 565 de ani şi a născut fii şi fiice.
31. Şi s-au făcut toate zilele lui Lameh 753 de ani şi a murit.
32. Şi Noe era[11] de 500 de ani. Și Noe a născut trei fii: Sim [Sim], Ham [Ham] [şi] Iafet [Iafet].
[1] În ed. Biblia 1688 și BOR 1914 avem Adam. În ed. BOR 1939 și 1989: Om. În ed. BOR 2001: om. Și aceasta, pentru că în limba ebraică Adam are și sensul de om sau umanitate, cf. WTT.
[2] Cu sensul de: s-au împlinit.
[3] În tot acest capitol sunt anunţaţi mai întâi băieţii şi apoi fetele.
[4] În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: Matusalem.
[5] În ed. Biblia 1688 și BOR 1914, 1939, 1988 și 2001: 187 de ani, cf. WTT. În ed. LXX-Polirom: 167 de ani, cf. LXX.
[6] În ed. Biblia 1688 și BOR 1914, 1939, 1988 și 2001: 782 de ani, cf. WTT. În ed. LXX-Polirom: 802 ani, cf. LXX.
[7] Cu sensul de: s-au împlinit.
[8] Toate edițiile românești citate anterior sunt de acord cu 969, și atât 187+ 782, cât și 167+ 802 = 969.
[9] Un cuvânt profetic. Sfântul Noe e cel care va odihni neamul său.
[10] Singura apariție a acestei forme verbale în Facerea.
[11] Avea/ era în vârstă de…

Pingback: Facerea (cap. 7) | Teologie pentru azi
Pingback: Facerea (cap. 8) | Teologie pentru azi