Tăcerea ca un crater

„Bătălia se dă între spațiul virtual și terase”. Adică între diferență și indiferență. Între cei care aleg să facă ceva și cei care aleg să se bârfească între două halbe de bere.

*

România se împarte în trei: o parte luptă pentru ea (puțini…și care se constituie în viitorul ei real), o parte fug de ea în altă parte (pentru că nu știu ce să facă aici) și altă parte de Românie așteaptă să fie măturată din istorie pentru că nu vrea să meargă în pași democratici.

*

Imobilismul multora se traduce prin aceea că nu sunt proprii profesionalismului ridicat pe care îl cere clipa de față.

*

Cred că mulți au ajuns la concluzia că libertatea e prea responsabilă și că cere prea multă conștiință. Și asta în detrimentul lor…

*

Iubitorii de comunism au fost deranjați în profunzime de martirizarea unor tineri, puțini, în decembrie 1989. Cu alte cuvinte, le-au stricat „viața bună” a multora prin dorința lor de a-i face pe toți românii oameni liberi și verticali. De aceea, când mulți regretă „binele comunist” regretă faptul că nu au fost lăsați, în continuare, să fie precum niște vaci de tăiere.

*

Libertatea, e adevărat, e pentru oameni care știu ce să facă din ea.

*

Povara libertății îi face pe mulți să dorească biciul. Însă vor să fie minimalizați și înfometați doar cei care nu au conștiința a cine sunt și a ce vor. Dacă ești butuc…e normal să nu fii deranjat că ești considerat ceva de neglijat.

*

Doar foarte puțini înțeleg faptul că scopul tuturor științelor și al cunoștințelor pe care le primim de oriunde e acela de a le unifica în interiorul nostru. Acesta e motivul pentru care, în mulți, cunoștințele, sentimentele, aspirațiile se bat cap în cap, sunt un motiv de isterie și de neliniște și nu de regăsire  și aprofundare de sine.