Nonasistențializat = perfect
Statul perfect e statul care se bucură că au mai murit…50.000 de oameni…de foame.
Vai, ce frumos! Cât mă bucur!
Ce e domne, 50. 000 de oameni?! Un mizilic! Chiar și 10. 000. 000 de oameni nu e mult…dacă noi suntem tot la putere.
…Înseamnă că nu le-a mai dat Dumnezeu viață…și de aceea au murit iar nouă ne-a dat mult bun simț…și de aceea o ducem bine. Înseamnă că Dumnezeu e de gașcă cu noi!
Au mai murit, după cum vă spuneam…niște oameni…
Adică au ieșit în mod natural din scripte…și, dacă nu îi mai asistențializăm, adică dacă nu le mai dăm pensii, ajutoare sociale, medicale sau de demnitate cu atât mai bine.
Pentru că statul nonasistențial e o junglă: care pe care! Iar dacă noi suntem sănătoși, dacă avem bani…nu-i așa că o să avem veșnic? Bineînțeles…
Cei care trăiesc în statul super bun, de gașcă…care nu face nimic…și doar lasă jungla să se destăinuie în voie…trebuie să plătească impozite. Să își dea toate dările. Pentru că guvernanții știu cum să îi risipească…
Pentru că nu contează să ai străzi, nici spitale, nici Biserici, nici școli, nici civilizație…căci în statul nonasistențial, unde prada e pe apucate, trăiește cine omoară pe altul.
Însă statul care nu face nimic pentru cetățenii lui dar cere totul de la ei…e perfect. Pentru că e biciul lui Dumnezeu în istorie.
Adică o țară, like Romania, de ce să o ducă bine când ar putea să o ducă și mai prost decât niciodată?
Tocmai de aceea avem nevoie, ca de aer, de statul care nu asistă pe nimeni…dar garantează familia, educația, pluralitatea religioasă, civilitatea.
Ce, nu vă plac violurile la TV?! Nu vă plac manelele, dansurile fine, din buric, sentimentul peren al plictiselii din telenovele, proștii cu diplome cumpărate rapid? Nu vă plac filmele bune, cu criminali, și curve, cu gangsteri care te lasă cu fundul în praf…pentru că îți fură toți banii din cont?
O, mie îmi plac la culme! Stau toată ziua și mă uit…până când îmi trece foamea și până când parcă, devin mai bun, chiar mai sensibil, pentru că simt că aroganța îmi face bine, prostia mă fortifică, inteligența mă face să mă dezgust de ea.
Cum să îmi placă mie ca statul să ajute tinerele mame să simtă că sunt mame, adică că sunt susținute/ încurajate/ protejate de stat pentru acest lucru?
Cum să îmi placă mie o justiție dreaptă? Cum să mă duc eu la Biserică când adorm acolo? Ce să fac cu ajutorul pentru încălzire sau cu un loc de muncă…când mai bine mor și mai tac din gură? Mai îmi trebuie mie pensie, dacă sunt cea mai nenorocită povară?
O, de aceea moartea e atât de plăcută…și e simbolul, de fapt, al statului nonasistențial, care desființează școală, casă, masă, speranță, ecuație, x și 0, democrație!
Dar nouă ne place…
Ne place să fim proști, să înghițim, să răbdăm, să ne tragem cușma pe urechi.
Pentru că de fapt nu se întâmplă nimic măreț…ci doar mai mor 2.000.000 de prunci nenăscuți, mai sunt violate 50 de bătrâne pe săptămână de infractori neprinși, mai ard vreo trei păduri pe lună, mai se inundă vreo 200 de case, așa, pe puțin, niște fete mai se prostituează, aceiași ne mai fură, mai se fac câteva sute de întâlniri TV și noi, din răsputeri, mai scriem un articol la un mileniu.
Și asta, pentru că statul care nu face nimic pentru cetățeni…dar vrea adorația lor…e perfect. Să trăiască deci, până moare!