Un comunism care nu ne lasa in pace

Pentru că ezităm continuu să uităm ce nu ne mai reprezintă…și să ne concentrăm la problemele prezente.

Emisiunile recente despre comunism de la TV mi se par evadări puerile sau neputincioase din prezent…spre un coșmar poleit ca o bomboană, căruia i-am uitat gustul…dar ne place ambalajul în care e prezentat.

Cum să ne pară rău, la modul real, de muncile Egiptului și să ne uităm înapoi…când am blestemat ani întregi, cu toții, caricaturile din fruntea țării?

Iar când vrem să vorbim despre Casa Poporului, canal, metrou, blocuri…trebuie să le punem în balanță cu miile de victime ale acestor orgolii constructiviste și cu toată depersonalizarea pe care munca zilnică, îndobitocitoare și lipsa de religiozitate și cultură a produs-o în români.

Vă pare rău de trecut…sau nu faceți față prezentului?

Și dacă nu facem față prezentului…un prezent tot la fel de anormal, cu rădăcini în comunism, trebuie să ne întoarcem în cloacă?

De ce nu facem emisiuni despre ce înseamnă democrație, civism, muncă în capitalism, drepturi personale, consecințele deresponsabilizării? De ce nu dezbatem genul de capitalism pe care îl avem?

Cu cine facem noi capitalism și de ce?

Cât de principal mai e omul de rând în ziua de azi?

Tot atâtea motive pentru ca să vorbim despre prezentul de care avem nevoie.

Did you like this? Share it: