Ultimul interviu al lui Johnny Răducanu

One comment

• Otilia Kloos

  22 septembrie, 2011 21:11

  

  Fraza incheind prima parte e definire a dis-locatiei voinde si apucande a sfarselii pe acest pamant a unui suflet ce s-a desclestat si se re-gaseste doar in Mainile creatoare si mantuitoare.

  Continuand pe nota spunerii de sine, se dez-doaie o vointa, se nesfarseste un chip de om ce traieste nuantele, arderea ca bucurie de a fi si a pune temei acestui inceput de spunere.

  Ca la spovedanie…

  Duhovnicul pricepe, cu duhul, imediat ceea ce ii marturisesti, si, imediat, primeste gandul vindecator de la Cel ce voieste revenirea noastra pe fagas.

  E de neclintit aceasta taina!

  Am trecut pe la cimitirul Bellu (pt. prima oara in viata mea), in Bucuresti, vara asta ce-a trecut, si mirosea totul a a-mintire a ce-a fost si ce-o mai fi cu natia asta a noastra si cu toti.

  Asa si cu Johnny; asa si cu ce nu-i maimuta din noi (v. Darwin si gandul lui ca ne starpim mai toti de pe undeva din Africa…);

  asa si cu clipa din noi ce stranuta a sacralitate in chiar miezul timpului(v. Eliade si Sacrul si profanul);

  asa si cu sotia-si iubita netarmurit;

  asa si cu noi ce-i sorbim din curgerea ochilor pe care si-i inchide inaintea Facatorului tututor.

  Multumim pentru gestul aducerii domniei-sale pe TPA!

  Răspunde