Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere complete [vol. 9] [22]

Scrisoarea nr. 38 (20 mai 1946)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

Blue Eyes,

Vrei tu să fii minunea vieții mele? Sunt făcut și am trăit dintr-o neîncetată sete de puritate și de vis[1], și în tine întrupez toată înălțarea și lumina de care sunt în stare.

De tine leg tot ce e mai frumos în viață. De tine reazem trecutul și viitorul existenței mele, cu atât mai deznădăjduit cu cât vremea trece.

Dar cu toate gândurile amare și neîncrederile sufletului meu, eu îndrăznesc să cred și să te văd așa cum numai pe tine te-am văzut: făptura creată [de Dumnezeu] pentru a reflecta infinitul cerului.

Cum vei răspunde tu copilăriei neasemuit de curate a sufletului meu? Aci e rostul înțelegerii tale pentru îndumnezeirea noastră.

Cât mai mult pură vei reuși să fii, cât mai sus te vei ridica prin cinstea și bunătatea ta, cu atât visul[2] vieții noastre va fi mai frumos și noi ne vom simți mai demni de altă lume[3], pentru care trăim și îndurăm aci, pe pământ.

Tu nu ai aceeași impresie ca și mine, că numai împreună vom câștiga viața fără sfârșit, pe când despărțiți ne vom pierde mântuirea?

Înserările, aceste minuni ale pământului pe care ne găsim, îmi arată lumina lor prin tine.

Îmi vin lacrimi în ochi, și aș plânge, dar nici aceasta nu îmi e îngăduit.

Și te rog, Florica, întrupare a visului meu în această viață prea trecătoare, pentru frumusețea pe care o visez când te privesc…fii așa cum te visez de curată! Aceasta[4] se va constitui în marea mea tărie[5] în viață.

Să nu te înnebunească niciun gând, care [vrea] să ne turbure[6]. [Nici acum și nici atunci], când nu vom fi decât două umbre călătoare printre stele, [spre Dumnezeu].

O credință și o iubire fără pată, ce poate fi mai sublim?

În visul nostru nu are ce căuta alte vise. Privirile străine nu au de ce pătrunde.

Fii curată și sinceră atât cât sunt și eu, ca atunci când vom fi împreună sau în altă lume, să ne bucurăm de curăția aproape dumnezeiască a trupurilor și a sufletelor noastre.

Vom deveni nemuritori încă de pe pământ. Prin limpezimea firii noastre, moartea va fi o bucurie [pentru noi], [atunci] când ne va găsi uniți, așa cum ne-a fost viața de când ne-am cunoscut.

În toată mulțimea [de oameni] de aici mă plictisesc de singurătate și sunt ca într-o închisoare din care nu știu cum să evadez [pentru] ca să vin la tine.

Uneori nu vreau nici să privesc spre alte fete, la care m-aș uita din curiozitate și nu din alt motiv. Și aceasta pentru că gândesc că trebuie să păstrez toată atenția [mea] numai pentru tine.

Nu vreau să se risipească nimic din ceea ce ți se cuvine numai ție. Nu vreau să mai privesc nimic, să fiu orb pentru toată frumusețea din jur, și să te văd decât pe tine.

Așa îmi sap singur groapa în care voi cădea, fără îndoială, în cazul în care te-aș pierde.

Căci dacă toată viața mea o concentrez în tine, trebuie să-ți închipui[7] ce reprezinți și ce vei ajunge pentru mine cu cât va trece vremea.

Sunt tot mai trist că alături de mine nu pot să te ridic tot mai sus din punct de vedere spiritual. Dar aș vrea să fii și în lumea aceasta sus[8].

Cât aș dori să te văd [că ești] bucuroasă de darurile pe care ți le-aș aduce. Să te văd mulțumită că ești alături de mine, [și] nu suferind și privind în viitor fără speranță, ca acum.

De multe ori neajunsurile materiale slăbesc dragostea și credința, deși acestea nu sunt decât încercări pentru cei tari și cu adevărat vrednici.

Îți scriu, îți scriu mereu vorbe și iar vorbe. Mi-e silă și mie de atâta vorbărie, când celelalte[9] sunt atât de puține.

Uneori mă gândesc nici să nu-ți mai scriu, până când nu voi avea ceva precis înspre mai bine. Căci tot binele e când suntem uniți, oricum am fi[10].

Am uitat ceva să-ți spun: ai râs degeaba de mine că am pierdut un examen. Nu e adevărat! Ieri am văzut și eu că m-am păcălit [de unul singur]. Și știi ce bine îmi pare că ai râs degeaba! Sic! Sic! Mai râzi?…

Iubito!…Lucis.

Ps: Iar am uitat. Îți trimit și o fotografie din ziua în care am căutat plicuri și n-am găsit. Unul îmi plăcea…dar m-a găsit pe mine fotograful cum nu-mi plăcea…


[1] De dorul de împlinire interioară.

[2] Împlinirea.

[3] De viața veșnică.

[4] Curăția vieții tale.

[5] Întărire în viața împreună cu tine.

[6]ne tulbure viața.

[7] Să-ți dai seama.

[8] La o treaptă înaltă de creștere duhovnicească.

[9] Faptele.

[10] În viața noastră.

One comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *