Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

A vedea şi a fi văzut

De la privirea contextuală şi fixaţia vizuală
la contemplarea şi vederea lui Dumnezeu

Vol. 2

*

17. 2. 5. Înălţarea Domnului

Wilhelm Nyssen ne oferă o reprezentare iconică a Înălţării Domnului[1] din sec. al VI-lea d. Hr. [2].

 [imagine]

Întreaga reprezentare a evenimentului Înălţării Domnului e pictată pe un fond galben, fără să existe semne ale vieţii terestre. Adică avem o iconizare a Înălţării Domnului din punctul de vedere al veşniciei şi nu al istoriei.

În partea de sus a icoanei este reprezentat Domnul Hristos, Care Se înalţă cu trupul la cer, într-o mandorlă de culoare albastru închis şi fiind susţinută de patru Îngeri.

Îngerilor din partea de sus nu li se văd trupurile, care sunt intrate în spatele mandorlei, pe când Îngerii din partea de jos a icoanei sunt îmbrăcaţi în veşminte de culoare roşie.

Avem astfel o împărţire a icoanei în două părți:

1. Domnul şi Îngerii, în partea de sus şi

2. Maica Domnului şi cei 12 Sfinţi Apostoli, în partea de jos.

Maica Domnului e îmbrăcată în haine de culoare purpurie [3], are aureolă roşie ca şi cei 4 Îngeri şi prezenţa sa separă planul de jos în două, pentru că stă în mijlocul Sfinţilor Apostoli, care sunt împărţiţi în două grupuri de câte 6 persoane, aflate la dreapta şi la stânga Sa.

Toţi cei iconizaţi sunt reprezentaţi în veşminte lungi, în veşminte cuvioase iar Prea Curata Stăpână este pe aceeaşi linie verticală cu Domnul, Care Se înalţă la cer.

Maica Domnului priveşte spre noi şi are mâinile ridicate spre cer ca semn de rugăciune şi de mijlocire pentru noi iar Sfinţii Apostoli privesc spre ea şi nu spre cer.

Nyssen spune despre acest detaliu: „Într-un mod ciudat, Apostolii într-o mişcare vie, reprezentată în icoană de expresia privirii, sunt întorşi nu spre evenimentul de sus al Înălţării Domnului, ci spre Maica Domnului, ca şi cum ar ţâşni acum în mijlocul pământului o fântână a Înţelepciunii şi un chip pecetluit care păstrează toată moştenirea Cuvântului”[4].

Domnul priveşte spre noi, pe când Sfinţii Îngeri sunt concentraţi spre Sine, sunt captaţi cu totul de persoana Sa.

„Capul Său e înconjurat de o aureolă mare, care în albastrul cosmosului pare asemănătoare cerului. Mâna [Sa] dreaptă este ridicată ca un semn al puterii şi stăpânirii dumnezeieşti[5].

Nu aceeaşi reprezentare iconică găsim redată în cartea lui Jim Forest[6].

Spune el: „Icoana Înălţării are două capete, cerul şi pământul. De obicei diviziunea e marcată de vârful unor munţi şi de măslini ale căror ramuri sunt trase în sus de Stăpânul creaţiei”[7].

În icoana pe care el o redă apar 5 măslini, mult mai mari decât vârful munţilor pictaţi în spatele lor, toţi verzi, parcă în afară de unul, de ultimul din partea dreaptă.

Cerul este de culoare neagră, la fel şi mandorla Domnului, ca să arate incomprehensibilitatea evenimentului descris.

Aici avem numai doi Îngeri care susţin mandorla Domnului, care este triconcentrică, cu trei niveluri de culoare, de la negru închis la negru deschis, Îngerul din dreapta având veşmânt de culoare galbenă, pe când cel din stânga are un veşmânt de culoare violet deschis, ambii având pe sub veşmintele descrise un alt veşmânt de culoare verde.

Şi Domnul are două veşminte, ambele de culoare maro, cel de deasupra având o nuanţă mai închisă decât cel de dedesubt.

Descriind icoana la care ne-am referit până acum, autorul nostru descrie persoana Domnului, care Se înalţă la cer, în următorii termeni:

„În partea de sus, Hristos cel slăvit, în centrul unei mandorle de putere cosmică, este ridicat la cer de cei doi Îngeri ai Întrupării.

În mâna stângă [El] ţine manuscrisul Scripturii în timp ce dreapta Sa e întinsă să binecuvinteze pe cei pe care i-a adunat. Aici Îl vedem înălţându-Se dar Icoana Judecăţii de apoi Îl va arăta în acelaşi fel. În ambele cazuri Îl vedem ca fiind în eternitate, conducând istoria şi judecând-o”[8].

Suntem de acord cu autorul că icoana descrie planul veşniciei în partea de sus a ei, însă nu suntem de acord în ceea ce priveşte faptul că Domnul e ridicat de cei doi Îngeri.

Susţinerea mandorlei de către Îngeri arată că ei Îl însoţesc şi nu că Îl ajută să Se înalţe.

Iniţialele IS CR apar în cel de al doilea cerc al mandorlei fiind pictate puţin mai sus de cei doi umeri ai Domnului, la nivelul gâtului Său.

Domnul, ca şi Îngerii, privesc către noi, privesc  frontal.

În partea de jos, la fel ca în icoana descrisă anterior, Maica Domnului este în centrul compoziţiei terestre, fiind zugrăviţi 5 Apostoli la dreapta Maicii Domnului iar 6 de-a stânga Sa iar în spatele Său se află doi Îngeri cu veşminte galbene şi albe, având mâinile ridicate spre cer.

Atât Îngerii, cât şi Maica Domnului, privesc spre noi, la dreapta ei este Sfântul Pavel, care priveşte uimit spre cer, iar la stânga ei este Sfântul Petru, care priveşte spre chipul Prea Sfintei Stăpâne.

Jim Forest comentează aspectul acesta al atenţiei Apostolilor:

„În timp ce atenţia Apostolilor este împărţită, unii privind la Hristos ce Se înalţă, alţii la Maica Domnului, ea e prezentată ca uitându-se spre noi. Mâinile sale sunt, în unele icoane, ridicate la rugăciune, iar în altele sunt legate de gestica mărturisirii de credinţă [ca în icoana de faţă n.n.]. Între Apostoli, ea singură este calmă, liniştită şi tăcută[9].

În afara Sfântului Petru toţi ceilalţi Apostoli privesc spre Domnul. Sfântul Apostol Pavel, care, bineînţeles, nu a participat la evenimentul Înălţării Domnului e prezent aici aflat în uimire, arătând  prin aceasta iconarul nostru că el, împreună cu  Petru, sunt mărturisitorii principali ai Evangheliei Domnului.

Sfântul Apostol Ioan e în partea unde se află şi Sfântul Pavel, este imberb, şi ei doi au veşmântul de deasupra de culoare violet deschis ca şi Îngerul din stânga mandorlei.

Veşmântul de deasupra al lui Petru este de culoare galben intens ca şi veșmântul de deasupra al Îngerilor din spatele Maicii Prea Curate.

Veşmântul de deasupra al Maicii Domnului este de culoare roşie, cu cele trei stele clasice de pe frunte şi umeri şi are franjuri galbene pe poale, veşmântul de dedesubt este de culoare neagră cu reflexe albe, iar în picioare are o încălţăminte de culoare roşie.

Deşi Apostolii par a fi desculţi, semnul că au sandale în picioare e redat prin liniile fine, care formează unghiuri deschise, abia perceptibile, de culoare neagră.

Vegetaţia de la picioarele lor e foarte redusă, dând sentimentul de asceză a întregii naturi redată în icoană.

Vorbind despre tehnica pictării icoanei Înălţării Domnului, autorul remarcă următoarele: „În compoziţie sunt două triunghiuri cu baza formată din mâinile ridicate ale celor doi Îngeri. Vârful unuia este capul lui Hristos, iar al doilea vârf este la picioarele Mariei. În acest fel foloseşte geometria [ca] să intensifice legătura dintre figurile principale[10], adică Domnul şi Maica Sa.

Icoana ne arată că Domnul nu a părăsit lumea, pentru că El priveşte mereu spre noi, împreună cu îngerii Săi iar, în acelaşi timp, că Maica Sa e pururea rugătoare pentru noi, alături de Sfinţii Apostoli şi că Stăpâna noastră ne păzeşte şi ne ocroteşte întru toate.

De fapt, Îl avem în faţa noastră pe Domnul, Care, deşi înălţat la cer, nu ne-a lăsat singuri şi pe Maica Sa, care întru adormirea sa nu ne-a părăsit pe noi.


[1] Wilhelm Nyssen, Începuturile picturii bizantine, ed. cit., p. 131.

[2] Idem, p. 121.

[3] Însă în fotografia pe care autorul o redă în cartea sa, și pe care noi o prezentăm supra, Maica Domnului e îmbrăcată într-un veşmânt de culoare albastră, după cum se vede, la fel cu mandorla Domnului. Nu ne explicăm cum de nu apare purpura ci apare un veşmânt de culoare albastră în reproducerea din ediţia românească.

[4] Idem, p. 122.

[5] Idem, p. 121-122.

[6] Cf. Jim Forest, Icoana în rugăciune, ed. cit., Icoana a 11-a de la sfârşitul cărţii.

[7] Idem, p. 101.

[8] Ibidem.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem.

Did you like this? Share it: