Scrisoarea nr. 39 (27 mai 1946)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

 *

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

 Florica,

Am primit scrisoarea de la tine, [tocmai] când nu mai speram [să îmi scrii]. Te-am visat în ultima vreme cam rău și de aceea sunt atât de neliniștit uneori, [ca] să aflu vești de la tine.

Te rog, de aceea, să-mi scrii la două sau trei săptămâni măcar odată, pentru a ști cel puțin atât: că nu ți s-a întâmplat nimic [rău], că ești sănătoasă, că mă aștepți.

Căci de la o vreme nu este numai curiozitatea care mă îndeamnă să știu ce faci, ci este mai mult: o grijă ce mă tulbură pentru liniștea și sănătatea ta.

Vezi, la mine mă gândesc prea puțin, ca întotdeauna, și nu mă frământă deloc destinul meu viitor. Iar dacă astăzi doresc o situație și un rost în societate este numai pentru că tu ești lângă mine.

De altfel spiritul meu neliniștit și mândru m-ar arunca în lupte noi, care, până la urmă, m-ar costa viața. Sau, poate atras de succesele tinereții, mi-aș risipi viața fără rost, în plăceri trecătoare, care până la urmă m-ar dezgusta, m-ar lăsa gol și pustiu, fără reazăm pe acest pământ.

Dar eu [pe] toate acestea le știu [foarte bine]. [De aceea vreau] să le știi și tu, căci aceeași valoarea [o] au și pentru tine.

Am devenit iarăși rece. Și este bine într-un fel [anume], căci acum pot învăța liniștit. Când voi veni însă la vară, mă voi îndrăgosti de tine iară.

Va fi totul nou atunci.

Vom fi cuminți, nu ne vom supăra, vom alerga privindu-ne și glumind, ne vom spiona și ne vom încerca unul pe altul ca să vedem dacă am pierdut ceva din dragostea noastră.

Și lacrămile vor sta gata să cadă din ochii noștri, care vor constata că iubirea noastră a crescut, și învie iarăși la viață cu o putere mereu mai mare.

Vom râde. Vom cere unul altuia repetarea unui gest făcut și care ne-a plăcut. Ne va face plăcere să ne auzim vorbind, să ne simțim trăind unul alături de altul, visând veșnicia, dorind o moarte care să ne găsească împreună.

Tu vei zice: „Dacă vrei tu, așa să fie!”…Ce voi răspunde eu, tu [deja] știi.

Azi[1] e duminică după-amiază. E spre înserate. Sunt acasă. De fapt, în toate sărbătorile stau acasă. Sunt destul în restul săptămânii în oraș.

Nu știu [ce se petrece cu mine]…dar de la un timp am tot mai multă încredere în tine.

Uneori mă gândesc, ce ar putea să te răpească de lângă mine?! Oricât de frumos și de promițător ar fi altul, totuși nu poate fi pus în cumpănă cu devotamentul și credința.

Mă întreb singur, de ce nu ai fi și tu la fel ca mine?! Adică o ființă din acelea al căror caracter nu se pleacă ci vrea să arate puterea ei în credință și sinceritatea [pe care o are].

Eu însumi sunt tare. Și nu îngădui niciunei persoane să se atingă de iubirea și simțirea mea curată.

De ce mi-aș întina această limpezime a sufletului și a trupului? Ca să mă disprețuiesc apoi o viață întreagă? Ca să-mi fie rușine de mine însumi? Ca să fug de mine, de singurătatea cu mine?

Dar mie îmi place singurătatea. Pentru că în ea mă găsesc pe mine cel curat, adevărat. Singurătatea mă întărește și îmi dă credință.

Fiindcă nu am greșit cu nimic în fața iubirii mele, în fața lui Dumnezeu. Nicio sărutare, nicio mângâiere străină nu m-a atins din clipa în care ți-am dăruit dragostea mea.

Deși nepătat eram și mai înainte, cum poate tu nu crezi.

Și tu ești la fel ca mine. Așa cred eu!…

În niciun caz, sărutarea pe care o vei fi dat, din clipa în care ai știut că te iubesc iar tu ai mărturisit la fel, cred că te-a cutremurat mai mult cu otrava trădării ei decât cu voluptatea bucuriei.

Poate, în curând, se va schimba ceva spre mai bine [viața noastră]. Atunci îți voi scrie. Și va fi bine să-mi răspunzi la timp.

Examenele noastre se țin între 20 iunie și 20 iulie. Așa că îți închipui cât timp se va duce.

Așa că eu m-am hotărât să facem ceva. Ce mai așteptăm? Mi-a spus și un prieten acest lucru.

De Înălțare, în cimitir, poate te vei gândi la mine. Eu mă voi gândi și îți voi scrie o scrisoare cu tot ce am gândit în acea zi.

Copilul meu drag…


[1] Acum.

Did you like this? Share it: