Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a
***

Mintea Sfinților vede și ascultă cum creația întreagă Îl laudă pe Dumnezeu, p. 112/ prin venirea lui Hristos în lume demonii au părăsit „locurile scandaloase, atelierele înșelăciunii”, p. 113, adică locurile unde ei erau cinstiți și li se aduceau jertfe/ Crucea Domnului i-a surghiunit pe idoli, Ibidem și pe demonii care locuiau în ei.

 *

Idoli sunt, subliniază Sfântul Vasile, și ideile mincinoase despre Dumnezeu sau despre creația Sa, p. 113. Și atâta timp cât „lucrarea și arătarea adevărului nu sunt observate, fiecare se îngrijește de propriile născociri”, Ibidem, de idolii pe care și i-a creat.

 *

Concepțiile false despre Dumnezeu = „o idolatrie a minții” noastre, p. 114.

 *

Liliacul ca simbol al demonilor, p. 114-115. Prezentare lărgită. / „crăpăturile pietrelor sunt pătimirea Lui cea după trup”, p. 115.

 *

Odată cu p. 116 începe cap. al III-lea al comentariului vasilian. Iar traducătorul nostru ne oferă puține comentarii personale la subsol și, cele mai multe note, sunt formate din versetele care trebuia să fie în text.

 *

Sfântul Vasile se roagă ca Biserica să nu se îmbolnăvească de bolile Ierusalimului, adică de rămânerea fără oameni evlavioși și Sfinți: „să nu fie ca Biserica să pătimească de păcatele Ierusalimului, încât să-i fie îndepărtat cel puternic în oricare lucrare bună și în cuvânt pentru adevăr, cel puternic în postiri, cel puternic în rugăciuni, cel puternic în ispitiri, cel puternic în răbdare, în smerenie, în esența poruncilor, [adică în] iubire, p. 117.

 *

„Și dacă, vreodată, Biserica este lipsită de cei care transmit învățăturile tari și ferme și care sunt pline de rațiunea dumnezeiască, este un semn că i s-a îndepărtat puterea pâinii”, p. 117, adică puterea sfințeniei și a teologiei.

*

Cuvântul rațional e hrana sufletului, p. 118. Și această rațiune a cuvintelor produce înălțarea noastră, Ibidem, elevarea noastră/ Adevărata putere a omului e săvârșirea binelui sădit în firea noastră, Ibidem/ „armele Domnului” și „meșteșugurile diavolilor”, Ibidem/ armele Domnului descrise de Sfântul Pavel, Ibidem.

*

Militarul/ soldatul/ războinicul lui Hristos, p. 118, e întotdeauna teologul, omul de mare asceză, misticul/ semeția care se împotrivește cunoașterii lui Dumnezeu, p. 119/  Sfântul Ioan Botezătorul e ultimul Profet al lui Israel, Ibidem/ „în Biserică este darul profetic, prin Cel care a pus în Biserică mai întâi Apostoli, apoi Profeți”, Ibidem.

*

Profetul vorbește despre cele viitoare, pe când tâlcuitorul celor sfinte este cel care „anticipează ceea ce urmează”, p. 119, să se petreacă.

 *

Bătrân = prezbiter = preot, p. 120-121/ Sfântul Profet Daniel era „tânăr la trup, dar cărunt la pricepere”, înțelept, p. 121/ bătrânii învechiți în rele, Ibidem/ „harisma prezbiterului a venit asupra lui/ peste/ în Daniel, care era un copil și un tânăr după vârsta sensibilă, dar avea căruntețe înțelegătoare în pricepere”, Ibidem.

*

Necesitatea și folosul sfătuirii, p. 122/ „omul nesfătuit este o corabie fără cârmaci”, Ibidem/ sfetnicul minunat, sfătuitorul și darurile sale, Ibidem/ El trebuie „să aibă în cer inima”, Ibidem.

*

Sfântul Pavel = „arhitectul înțelept”, p. 123, al Bisericii lui Hristos/ Însă Sfântul Duh, precizează Sfântul Vasile, este, mai întâi de toate, Arhitectul Bisericii universale, Ibidem/ Duhul Sfânt e Cel care ne armonizează și ne face să fim împreună, Ibidem.

 *

„să ne rugăm ca Biserica să aibă ajutorul Duhului, pentru ca să fie ridicați pentru noi arhitecți duhovnicești”, p. 123.

Did you like this? Share it: