Sfântul Vasile cel Mare contemplând cartea Sfântului Profet Isaia [10]

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a… 
***

Tristețea de a nu avea oameni care să asculte cuvintele lui Dumnezeu cu „urechile sufletului”, p. 124/ „tinerețea este ușuratică și ușor de mișcat către cele josnice”, Ibidem/ „nervi animalici”, Ibidem/ vârsta nu e un obstacol însă pentru virtute, p. 125, pentru a trăi virtuos, sfânt.

 *

„Dacă vezi că Biserica este condusă de cei care înrobesc cu viclenie cuvântul și de mincinoși cu fățărnicie, să știi că batjocoritorii domnesc [o conduc temporar n.n.] peste ea, care îi înșală pe cei mai nevinovați cu vorbe frumoase și convingătoare [care pare convingătoare n.n.]”, p. 126.

 *

Cucerirea Ierusalimului, p. 126/ „propriu răzvrătirii este să nu se mai facă deosebire [între oameni n.n.], ci copilul să nu-l mai sufere pe bătrân și să se ridice împotriva învățăturilor acestuia, iar cel fără onoare răzvrătindu-se în patima necinstei, să dorească să fie socotit mai nobil decât cel cu cinste”, p. 127.

 *

Și Sfântul Vasile spune că profeția Sfântului Isaia e de domeniul prezentului, pentru că și în vremea sa existau „copii tineri la vârstă, mai tineri (imaturi) în comportament”, care se ridicau „împotriva prezbiterilor (preoților) Bisericii, neadmițând nici slujbele lor, nepăstrând nici buna rânduială cuvenită a Bisericii”, p. 127.

*

Și pe atunci, pe vremea Sfântului Vasile cel Mare, sec. al IV-lea după Hr., beția, îmbuibarea, bordelul erau la modă, p. 127.

*

Conducătorul robit de patimi, p. 127/ „decăderea extremă a poporului”, p. 128/ trebuie să avem în inima noastră „pâine adevărată și vie”, adică cunoașterea adevărurilor dumnezeiești, Ibidem/ „îmbrăcați în Hristos”, Ibidem/ sodomiții păcătuiau în mod explicit, în văzul tuturor, Ibidem.

*

„claritatea profeției”, p. 130/ evreii „au legat mâinile binefăcătoare”, Ibidem, ale Domnului, cele care lucraseră mult bine în mijlocul poporului lui Israel.

*

Odată cu deicidul, evreii au pierdut „îndrăzneala [bună] de dinainte, nemaiavând Profeți, nici cult; [căci] legând Cuvântul, legând adevărul, legând lumina, legând dreptatea, legându-L pe Mântuitorul, legând Doctorul, legând Izbăvitorul…au fost lipsiți de lumină, au fost lipsiți de cuvânt, au fost lipsiți de adevăr”, p. 131.

 *

„este un rău deplin să păcătuiești în conștiință și în faptă,  dar o jumătate de rău când păcatul stă [doar] în pornirea cugetului”, p. 131.

 *

Pocăința fără roade, p. 132/ cu acuzatorul nostru pe cale, p. 132-133, în viață, adică cu diavolul/ „să săvârșim fapte [bune] pentru eliberarea de vrăjmaș”, p. 133, de diavol/ despre păcatul lingușirii, Ibidem.

*

„necazurile îndeamnă la umilință, iar fericirea aduce îngâmfare”, p. 134.

 *

Despre fericirile evanghelice, p. 134/ cine laudă întregul popor îl înșală, Ibidem/ „patima laudelor, din cauza iubirii de sine fiecare fiind supus cu ușurință vicleșugurilor lingușirilor”, Ibidem/ „simțirea întristării”, p. 135.

 *

Domnul „va sta la judecată, desfășurând cuvintele judecății Sale, după care va da pentru faptele înseși răsplata dreaptă a unor asemenea pedepse, încât și cei condamnați vor asculta judecata rostită împotriva lor ca fiind cea mai dreaptă”, p. 135.

 *

Israelul va fi judecat prin Lege, p. 135/ „fiecare va fi înconjurat de sfaturile sale”, potrivit Sfântului Osea (Os. 7, 2), p. 136/ La judecata Lui „vom vedea, deodată, prin amintire, toate faptele ca și cum ar sta înaintea noastră și arătate față în față în mintea noastră cu chipurile proprii”, Ibidem/ Pentru că la „tribunalul dumnezeiesc [al Judecății universale], mintea, printr-o putere de negrăit, își va plăsmui [cu sensul de: își va aminti] într-o clipită, își va zugrăvi toate și va vedea, ca într-o oglindă, în partea conducătoare [în rațiunea sa] chipurile celor săvârșite” de noi în viața pământească, p. 136.