Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere complete [vol. 9] [25]

Scrisoarea nr. 41 (4 iunie 1946)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

(spațiu necompletat)

Florica,

Am o presimțire că ești tristă, îngândurată, supărată. Mă înșel? Așa este?

Bucuria ta de a mă aștepta nu vreau s-o tulbure nicio neliniște.

Nu vreau să suferi. Ție numai bucuria îți șade bine.

Suferințele și amărăciunile vieții ție îți fac rău. Totdeauna o femeie este prea slabă să le îndure.

De aceea mă rog în gândul și sufletul meu: toate suferințele ce ți se cuvin ție să mi le dea mie Dumnezeu!

Tu știi că eu te iubesc. Că nimeni și nimic nu te poate înlocui în inima mea.

Dacă aș putea să iau asupra mea toate supărările și tristețile tale iar tu să rămâi numai bucurie!…

Căci în tine eu recunosc bucuria vieții mele.

Dar tu, dacă mă vezi trist, să știi că în mine sunt toate tristețile tale amestecate cu ale mele, iar eu mă bucur și sunt fericit purtându-le în mine.

Căci din iubire am făcut astfel. Și aceasta îmi dă tărie și înălțare.

Să nu te îndoiești de mine, cum nici eu nu am dreptul să mă îndoiesc de tine. Îndoiala aduce chinul, certurile, ura…Și eu aș dori să nu mai avem parte de asemenea lucruri neplăcute, ce se găsesc la majoritatea celor ce duc o viață împreună.

A plecat Nelu și nu i-am dat nicio scrisoare. Azi, miercuri, trebuia să aștept la mașină și inima nu m-a răbdat să nu-ți scriu, deși, până acuma, m-am reținut intenționat nescriindu-ți nimic.

Trupul mi se umple de o plăcere [rară], când îmi amintesc de tine. Și totuși această plăcere se tulbură, când mă gândesc că tu ai [putea] fi supărată.

Nu, nu se poate! Îmi promiți?…

Îmi promiți că ne vom plimba mult, foarte mult în vacanță? (Să nu uiți [atunci] când voi veni!) Și știi cum vreau să ne plimbăm?

Îți spun eu acuma. Singuri, să nu ne vadă nimeni…și eu să pot să fug înainte și înapoi…să te privesc venind, depărtându-te…să văd cum faci pasul, cum tresari, cum formele trupului tău se dăruie privirilor mele.

Doresc atât [de mult] aceste clipe, încât îmi pare că n-or să mai vină.

Dar tu ce faci, ce faci?…Cum aștepți?…Te pregătești?…

Nu ești tu logodnica mea, în adevăr acum, nu ca altădată, numai cu numele?

Te pregătești? Căci în curând vei fi nevasta mea.

Spune aceste cuvinte fiindcă mi-e drag să-ți spun ție: logodnică și nevastă a mea.

E o copilărie, poate, zici tu. Și eu zic la fel. Dar îmi place această copilărie…și nu-mi pasă de nimic…Dacă așa îmi place să-ți zic ție, [atunci așa îți zic]!

Nevestei mele, Florica…

Lucică.