De 5 ani

Dacă în 2006 mi-ar fi spus cineva, că vor veni la nivel online, în mod majoritar, ca să creeze, doar ortodocși care se rușinează să-și spună până și numele dar în spatele anonimatului toți să se creadă „sfinți”…nu știu dacă aș mai fi creat un blog public.

Aș fi preferat unul privat, cu câțiva cititori, decât să încurajez prezența unor extremiști, unor mucoși, care sunt „cei mai ortodocși” dintre toți…ei nefăcând altceva toată ziua decât să fure texte de la alții, să le roșească și să le albăstrească, și să le prezinte altor proști ca și ei, spunându-le că sunt „cele mai importante”.

La ce bun să încurajezi asemenea specimene de oameni, care în public nu au curajul să vină cu nume și prenume, cu viață și competențe, cu opere și proiecte în derulare?

În spatele anonimatului fiecare este „cel mai mare teolog dintre toți”. Însă cine sunt, unde au învățat, ce au scris până acum, cât de întregi sunt la minte…ca să fie prezențe publice?

Ce să înțeleagă un om echilibrat, deschis la minte, care vrea să se intereseze despre viața ortodoxă la nivel online, când ortodocșii români care scriu online sunt, în marea lor majoritate, anonimi, grosolani, fără studii, fără bun simț, promotori a tot felul de frici, obsesii, demențe, extremisme?

Despre ce să scrie…dacă ei nu pot gândi echilibrat, bineînțeles: pentru că nu au un bagaj enorm de experiență?

Și cum să înjuri teologii și profesorii de teologie…dacă le folosești cărțile? De ce nu traduc acești oameni cărți fundamentale, de ce nu scriu aidoma?

Arătați-mi blogul ortodox românesc, neiscălit și neasumat, care are creație proprie serioasă! Eu nu știu unul…

Dați-mi lista cu texte echilibrate și muncite, pe care ați scris-o de când sunteți online!

Sunt oripilat continuu de gradul de obscurantism și de penibil pe care îl emană blogurile ortodoxe românești în general.

În lipsa oamenilor dotați, evlavioși, energici la nivel online, avansează, într-un mod groaznic, buruiana prostiei noastre ortodoxe.

Parcă ortodocșii noștri online, într-adins, vor să își bată joc de ei în stil mare, la fel cum există și alți găgăuți, în alte spații religioase, care și ei sunt experți la dat cu capul în zid…și nu la marcat în poartă.

Pe scurt: am transformat o oportunitate atât de imensă și de facilă, posibilitatea de a fi prezenți  online, într-o mascaradă de proporții, unde tot ageamiul, cu ifose pe el, dă drumul la „un blog ortodox”, unde nu are habar ce să scrie.

Ce să faci cu bloguri ortodoxe doar cu icoane, vieți de Sfinți, cărți și acatiste, dacă tu nu ești în stare să vorbești despre ele? Și, mai ales, dacă tot nu te duce capul, de ce intri în discuții, polemici, presupuneri ce necesită multă finețe și ani întregi de cercetare, pentru ca să te pronunți vizavi de ele?

După 5 ani de online, după atâta scris, să văd că se caută la noi, în mod insistent, doar cursul cutare, cartea cutare, icoana cutare și despre părintele cutare…ai senzația că lumea a stat pe loc, că nu s-a schimbat nimic…și că totul a fost un efort mult prea mare…pentru „varza” românească.

Ne-au urmat exemplul online, nu teologii, din nefericire, ci extremiștii și suntem o sursă de  șmanglereală pentru elevi și studenți, care nu știu cum arată coatele tocite la masa de scris.

Cei cu doaga stricată…vor să ne pună în umbră, cu nimicuri înșirate pe ață…iar cei cu mucii la nas…doar să ia pă gratis.

De aceea am insatisfacția imensă că teologi și profesori ortodocși nu vor să vină online, nu vor să vină oameni străluciți, nevoitori cu străvedere, oameni care știu o meserie foarte bine, și, ortodocși fiind, pot fi de folos multora…ci îi lasă să vină doar pe ortodoxu’ anonimu‘, care confundă Ortodoxia cu extremismul legionar, cu bau-baul lui 666 și cu actele de huliganism și de ipocrizie.

Așa că, dacă politic am lăsat țara…pe „mâini bune”, tot la fel lăsăm și onlineul „pe mâini bune”, mâini care ne sapă mormântul „cu dragă inimă”.

După 5 ani…o paranteză aproape…goală…

Adică suntem mulți…dar foarte puțini de-o doftă…