În Si bemol
El da cu capul în nori,
șut!…au!…auto-gol,
pentru că…mâncase în Si bemol.
El era mare poet de prăvălie
se vindea chiar și pe-o mie.
El ura tot ce ura ea
și toate-l plăceau, îl plăceau, da, da…(fapt pentru care se legase la bocanci în acea zi…)
Propunerea indecentă nu mai avusese loc…pentru că nu se găsise un soroc, un obroc, un stafilococ…
El era un mare ziarist…
pentru că mâncase umbra unui pianist.
Ea era mare domnișoară…
pentru că îi plăcea apa din gară…
El era impozant, persecutant, șarmant, apetisant
căci făcea solfegii la gât de elefant.
După ce a căzut cortina…toți spectatorii, care îl priviseră o viață întreagă…degeaba…și-au dat seama, brusc, că nu înțeleseseră nimic din el…ci arseseră doar gazul de pomană…sau de pomină…
Ea este o intelectuală…
cântă la coarde într-o mare sală.
Și îi cade pe jos o șuviță…
poate că e aspră…ca o garofiță…
Căci tatăl ei mult o iubește,
i-a cumpărat pește, mult pește,
ca să îl prindă chiar cu cinci dește…
Un domn, bineînțeles, cu o bucată de cotoi în gură…uitându-se la întregul spectacol…nu înțelesese nici cine…nici de ce…nici unde…nici până când…nici de unde până unde…Să-i fie…de sănătate!
Când, printre aplauze și suflat în batiste,
cei doi din spate, care erau mari șobolani/ melomani…ațipiră…
două viori săriră, la unison…cu toba…
de le treziră simțurile.
Ea este mică ca o fanfară,
ea este mare cam cât o țară,
el este mic ca un arici,
el este mare că are lipici.
Vă rugăm frumos, din onestitate de bădărani, nu mai puneți virgulă, virgule, semne ale reclamării și alte consoane, între subiect și predicat. Dacă nu…și așa nu contează…
El e amator…și vrea să se bată cu Antihrist în zbor.
Tocmai de aceea se pregătește…ca pe 666 să îl deteste.
Căci el este un legionar,
taie și spânzură apa din pahar,
și pentru că este mult prea ortodox…
te drăcuie tare…pe-un si bemol nervos…
Aprinși de râvna de-a bate pe cineva…se ridicară, tăcuți, precum cactusul…și porniră să înnoade ceva minciuni, dacă nu pe ață, cel puțin pe online, că, săracul online, suportă toți siamezii. Dacă cineva găsește sinonimul la siamezi…atunci e bine…
Niciun personaj nu are nimic de-a face cu realitatea. Poate cu nonșalanța…
Spălați-vă pe mâini înainte de a-mi citi textele!
Dacă nu se înțelege că tot ce scriu e bun scris…atunci tot ce scriu…e recitibil. La fiecare recitire orizontul dumneavoastră de așteptare crește cu încă o sută de grame pe secundă.
Ea scrie în neștire
pentru că o doare o despărțire.
El mănâncă încă o salată…
căci îl doare ochii ei de fată.
Ea era o fată creponată,
fardată,
puțin manierată,
care avea o mamă și-un tată,
amândoi iresponsabili,
amândoi pasibili de inclemență,
tocmai de aceea trec,
acum,
din pasivitate în demență.
Și pentru că nu văd niciodată Biserica-n cale,
fata lor mică…nu mai e mare,
acum e tare,
mult se droghează,
cade pe stradă,
bunul simț evadează,
ce contează,
fac ce îmi place,
în ea are perfuzii și ace,
ce îmi place?,
nimic nu contează,
o lovește în cap câte-o rază…
Teatrele se închid: spectatorii sunt prea deștepți ca să vină la teatru.
Facultățile se închid: studenții sunt prea deștepți ca să mai facă o facultate.
Bisericile se închid: credincioșii au credință prea multă încât să o mai risipească și în public. Fiecare se închină în gândul lui, la dumnezeul lui…că și așa „fiecare avem Dumnezeul nostru”…
Semințele se închid pentru că și așa fotonii n-au ce face.
Staminele sar pe geam, vocabulele se isterizează,
o amețeală cumplită îl prinde pe ultimul neuron, din ultimul cap, care încearcă să facă ultima eschivă,
înainte de ultima aliterație/ imitație/ malformație.
Domnu’, vă rugăm noi,
nu ne mai stresa,
creația ta…ne face…razna…
o, te rugăm…lasă-ne așa!
o, te rugăm, tra-la-li-la-la.
În Si bemol se lăsase și ultimul fulg de zăpadă încă nenins.
În Si bemol contrabasul căzuse agonic.
În Si bemol o vacă deveni epigonică.
În Si bemol, tot ce știa până și ultimul bărbat necontaminat,
visă un vis de proporții.
Căzu cortina cu zgomot…indiferent…
După aceea spectatorii plecară la un hot-dog…și regizorul începu să se spele pe mâini…pentru ca să le uite chipurile…
Da, până și ele, îl puteau bântui…înainte de spălarea pe mâini…