Cititorii mei nu sunt ca alți cititori:
ei beau lapte din nori.
Cititorii mei au ochi orbitori
te citesc până mori.
Cititorii mei au mintea ca lama unei ascuțitori
sunt molipsitori.
Cititorii mei sunt adormitori
și îmbujorători.

Că dacă vrei să bei apă din mori,
trebuie să ai cititori.
Că dacă vrei să ai orbitori, dinți strălucitori,
trebuie să ai cititori.
Că dacă simți că ești ca lama unei ascuțitori,
atunci ai cititori.
Că ai mei cititori sunt visători,
călători, șarmant de priveghetori.

Cititorii mei sunt cuminți
te scot din minți.
Cititorii mei sunt focoși
și chiar duhnoși.
Cititorii mei sunt oglinzi,
parbrize și-omizi,
schele și grinzi,
în multe te prinzi…

Pentru că cititorii lor nu au capul atât de mare ca cititorii mei.
Pentru că cititorii mei au fruntea lată până-n cer.
Pentru că cititorii mei, atât de unici și inexistenți, sunt permanenți.

Ei stau pitiți.
Ei stau primiți.
Ei sunt aici.
Ei sunt colea…ca nimenea…

Pentru că cititorii mei nu au nici ochi…dar au mâini
Pentru că cititorii mei nu au mâini…ci au aripi
Pentru că cititorii mei…
Pentru că…
Pentru…

Într-o ploaie udă, de octombrie,
cititorii mei cădeau în toate lacrimile mele
ca în niște lacuri fără întoarcere.

Did you like this? Share it: