Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör kayseri escort

Zi: 10 octombrie 2011 Page 1 of 2

Din glas

Astăzi am ascultat, pe sărite, fragmente din mai multe predici ale pastorului Vladimir Pustan (penticostal)…și am reînțeles, cu bucurie, că Ortodoxia are resurse din plin, pe care oricine le poate plagia după bunul plac.

Numai că atunci când ești penticostal…și furi/ te împărtășești din teologia Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe…denigrând-o pe aceasta…uneori îi preiei….după cum „prelua” Nicolae Ceaușescu în celebrele sale discursuri „urechiste”.

O impetuozitate cu accente ranchiunoase.

Un glas care nu te liniștește…dar te irită.

Te irită și te aprinde, în același timp, spre a fi incisiv cu adversarii, cu ăia care nu sunt „pocăiți”.

Stăpânește logica repetiției. Mesaje scurte, percutante…Numai că morala e excedentară…și teologia defectuoasă.

Însă pe cine mai interesează teologia defectuoasă, râvna duhnoasă și glasul ascendent, și teatralizat deopotrivă, al improvizatorului pastor Vladimir (O, ce nume de Sfinți ortodocși au penticostalii români!), dacă și așa „Biserica doarme”?

În concluzie: știe să fure/ preia/ contextualizeze fără să indice sursa și, mai ales, știe să imprime, foarte bine, răutatea lui, câinoșenia inimii lui, în cuvinte cu priză la public.

Pentru că și ura interconfesională trebuie să fie făcută de profesioniști…pentru amatori.

Flacără

În inima mea ard
toate vaietele
pe care alții nu știu să le
numească.

În paranteze de inimă

Cu siguranță,
tăcerile sunt ca niște batiste albe, puse în buzunar,
pe care le folosești doar când nu te văd tot felul de
mașini decapotabile că le folosești.

Ele sunt lungi…ca-n cuvinte,
ele sunt aspre…ca-n orice situație ce pare
fără ieșire.

Și când ai paranteze la inimă,
iei tăcerile și ți le trimiți,
în plic, lui Dumnezeu.

Mai păstrezi una, maxim o mie, și pentru tine,
ca să ai ce spăla,
alături de toate emoțiile ce nu vor
să te mai lase.

De verde-n clipă

Era bun, bun de nebun, prea frumos de bun,
poate nebun ca un taifun,
în noapte-a lăstun,
cine vrea să-i spun,
foarte bun, cel mai bun, poate bun.

Și rămânea, tăcea, îl durea,
și rămânea, tăcea, o cafea,
și rămânea, ceva, în urma ta…

Căci el tot spera…
mânca câte-o stea,
în urma ta,
cel mai lung poem pe care-l trăia.

Cine tot ești
peste zglobii,
doi, trei copii,
de monodii?

El nu-ntreba,
tăcerea e rea,
el nu-ntreba,
de lacrima ta.

Pentru că-i viu,
ca un pustiu,
ca un toiag,
tăcere…și smag.

El era bun ca un nebun,
ca o plăcintă și un bătrân,
pe care-i mănâncă
parcă un tun.

Ce fel de tun…ca un cântec să-ți spun?

Nu înțeleg

dezertarea lui Dorin Tudoran. Dacă nu mai crezi în ce poți să faci pentru alții…nu e un motiv să renunți la scrisul online.

Ce urmează, sinuciderea? Însă nici ea nu are sens…ca și această neînțeleasă plecare/ renunțare/ neîncredere în cuvânt.

Când pleacă unul, care cu adevărat știe să scrie, vin în urma lui 100, care abia au o idee la 3 luni.

Dorin Tudoran a plecat…pentru ca, în urma lui, să crească știrul mai înalt…

Post scriptum: Nu acum mi-am dat seama că acesta…e ultimul articol. Acum m-a durut inima pentru că acesta…e ultimul articol.

Sfântul Proroc Iona ieșind din chit

Lc. 1, 41 în icoană

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

konya escort eskişehir escort izmit escort bursa escort halkalı escort
ücretsiz porno