Scrisoarea nr. 46 (26 septembrie 1946)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

Florica mea,

E joi, azi, când îți scriu. Aș fi scris mai târziu…dar vreau [ca] duminică, cel puțin printr-o scrisoare, să fiu prezent, lângă tine.

De la Turnu [Măgurele] am plecat bine, fără să știe nimeni [de plecarea mea]…și tot așa am și ajuns [la București].

Miron și Mioara erau acasă. Le-am spus totul… Ei sunt de partea mea.

Iar Miron stăruie, ca până în februarie, când îmi voi da licența, să nu ocup niciun serviciu, [tocmai] pentru ca să fiu liber să mă ocup de studii.

Eu sunt însă de altă părere: să îmi iau, totuși, un serviciu.

De asta m-am și interesat…și cineva, un prieten, mi-a promis că are pentru mine, undeva, un loc, la un minister.

Mie mi-ar conveni…Dar știi tu de ce, totuși, nu aș prea vrea.

Voi vedea ce voi face și îți voi scrie.

Iarăși, n-aș vrea să stau pe capul lui Miron, deși el nu vrea să audă de așa ceva[, de plecatul din casa lui].

Tu ce zici să fac?…

Eu mă gândesc la faptul acesta, de a ocupa [un post] aici și a avea un rost cât mai curând, pentru ca să fim împreună cât mai curând.

Cel puțin acum nu mai vreau să mai prelungesc lucrurile[1].

Sunt mulțumit și încrezător fiindcă mi-am găsit aici prieteni (care sunt niște străini în fond) dar care m-au înțeles și vor să îmi fie de ajutor, pe când părinții mei au fost mai răi și mai neînțelegători decât oricine.

Nu am de zis nimic pentru asta, dar am impresia că Dumnezeu îmi ajută prin bunăvoința cu care sunt tratat de către unii.

În privința examenelor iar am avut o bucurie: afară de un examen, la care nu s-au afișat rezultatele, toate celelalte examene, date în iunie, le-am luat.

Așa că acum sunt absolvent. Am terminat, propriu-zis, cu examenele.

Aș fi dat licența acum, în toamnă, dar îmi trebuie două lucrări. În două-trei săptămâni le voi face, aici, la bibliotecă și apoi voi fi mai mereu liber, până în februarie.

O să mă tot pregătesc pentru licență…

De aceea mă gândesc, că aș avea și timpul să ocup și un serviciu.

Să vedem ce va fi, deși eu le provoc[2] și le doresc într-un fel.

Dacă oamenii ne blestemă și ne urăsc, poate Dumnezeu ne va ajuta.  Eu unul trăiesc din această nădejde [în Dumnezeu].

Nu vrei să trăiești și tu ca și mine?

E mai mult decât dragoste ceea ce este între noi. E darul lui Dumnezeu, pe care trebuie să-l primim împreună.

Să fii tare și să crezi! Și să stai alături de mine, așa cum stau și eu alături de tine.

Așa vom câștiga ceea ce e dincolo de dragoste: credința și pe Dumnezeu.

 Al tău Lucică, Lucică, Lucică.


[1] Așteptarea…și să ne căsătorim.

[2] Provoc evenimentele din viața mea…

Did you like this? Share it: