Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 13 octombrie 2011

Ubuntu 11. 04 pentru download

Ultima variantă de Linux, gratuită…varianta românească.

Versiunea pe 32 biţi

Server: Iaşi

Dimensiune: 685MO
Versiunea pe 32 biţi

Server: Arad

Dimensiune: 685MO
Versiunea pe 32 biţi

Server: Bucureşti

Dimensiune: 685MO

Versiunea pe 64 biţi

Server: Iaşi

Dimensiune: 698MO
Versiunea pe 64 biţi

Server: Arad

Dimensiune: 698MO
Versiunea pe 64 biţi

Server: Bucureşti

Dimensiune: 698MO

Carte românească de învățătură [1646]

Aici găsiți, pentru download, în PDF, ed. critică din 1961, preluată de pe platforma Daco Romanica ro.

Cuvântul ÎPS Dr. Teofan Savu la pomenirea Sfintei Parascheva [2011]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FR0FpCETiZc]

Preluare de aici.

CV-ul ÎPS Dr. Teofan Savu, Mitropolitul Moldovei.

Predică la duminica a 21-a după Rusalii [2011]

Iubiți frați și surori întru Domnul,

în 2010, la această duminică, am vorbit despre predică. Despre rostul și importanța ei.

Pentru că astăzi avem Pilda semănătorului (Lc. 8, 5-15) dar și pomenirea Sfinților Părinți care au participat la Sinodul al VII-lea ecumenic și care au reafirmat închinarea și evlavia față de Sfintele Icoane, de Sfintele Moaște și de toată vizualitatea teologică a podoabei Bisericii, pentru că ele se fundamentează pe iconomia lui Hristos în viața lumii.

Tocmai de aceea, acum, vreau să vorbim despre gesturi…dacă atunci am vorbit despre cuvinte. Pentru că gesturile subliniază cuvintele sau ne trădează cuvintele.

Dacă una spunem din gură și alta spunem din ochi și din mâini și din poziția corpului…înseamnă că suntem duplicitari. Dar dacă gesturile trupului vorbesc despre inima noastră atunci inima noastră este în toate gesturile noastre.

A sta picior peste picior la slujbă sau ca la bar, stând pe spate și cu picioarele larg desfăcute…înseamnă a nu ști că aici se stă cu evlavie: în genunchi sau în picioare, cu ființa aplecată în smerenie, în contemplație.

Gâtul țeapăn și privirea în tavan…vorbesc despre semeția noastră. Gâtul care nu se pleacă niciodată, capul care nu se încovoaie, privirea care nu se pironește în cugetare nu au învățat încă decența ortodoxă.

La Biserică nu e loc de foială, de du-te-vino continuu. Dacă nu ai venit devreme pentru ca să poți să te închini la Sfintele Icoane sau dacă nu e loc pentru asta…ocupă-ți locul care mai există!

A-l da pe altul de pe scaun sau a sta în capul altuia la Biserică înseamnă neatenție și prost gust.

Fiecare are nevoie de spațiu ca să se roage, ca să plângă, ca să privească, ca să respire. Și dacă noi, unii altora, nu ne dăm spațiu…nu are cine să ne dea spațiu/ intimitate în Biserică.

Trebuie să înveți să mergi în Biserică. Pe unde se merge, cum se face închinăciunea, ce părți din trupurile iconizate ale Sfinților poți săruta…ca să dovedești că ești evlavios.

Nu o poți săruta pe Maica Domnului pe față sau pe gură…pentru că asta e indecență maximă. Mâinile și picioarele Sfinților sunt locurile pe care noi trebuie să le sărutăm cu evlavie și cu umilință, ca unor persoane vii, pentru că închinarea e față de Sfinții lui Dumnezeu.

Și când suntem la rând la Sfinte Moaște…nu trebuie să stăm minute întregi ca să ne rugăm în fața lor…dacă mai sunt și alții la rând. Ne rugăm în sinea noastră până ajungem acolo, de acasă până la Biserică și acolo doar sărutăm cu focul inimii noastre Sfintele Moaște și îi lăsăm și pe alții, tot la fel de doritori, ca și noi, să se închine.

Sfinții ne cunosc dacă îi cunoaștem zilnic. Nu trebuie să fim prieteni cu Sfinții doar când vrem…ci în mod continuu.

Dacă facem cu ochiul în mod pervers sau zeflemitor, dacă îmbrăcăm haine transparente ca să ni se vadă sânii la slujbă, dacă vorbim tare și degeaba, dacă stăm cu fundul în sus când stăm în genunchi, iarăși în mod pervers sau nesimțit, dacă uităm să închidem telefonul mobil și stricăm atmosfera de rugăciune…încă nu am învățat ce gesturi trebuie să facem, aici, în Biserica lui Dumnezeu.

Pentru unii, aceste atenționări sunt banale…pentru că sunt înțelese de la sine. Numai că, în viața reală, avem nevoie să vorbim și despre așa ceva…pentru că nu mulți se autoeducă continuu.

Putem să venim murdari la slujbă? Mirosind a usturoi sau a urină? Putem să venim cu noroiul pe covoare? Putem aduce și cățelul la Biserică…sau să băgăm bicicleta cu noi? Nu! Nu se face…

La Biserică vii ca să te regăsești în comuniune, ca să te mărturisești Domnului, ca să asculți cu evlavie slujba, ca să participi la slujbă prin rugăciunea și cântarea ta, ca să înveți să te bucuri, ascultând și împărtășindu-te cu Domnul.

Haina scumpă nu aduce un plus de valoare rugăciunii, după cum nervozitatea, gesturile necontrolate, ticurile de tot felul nu aduc un spor de liniște în inima celor din jurul tău.

Trebuie să înțelegem că indispunem până la refuz pe cei din jur, dacă nu venim cu liniște în suflet și dacă nu sporim liniștea în timpul slujbei.

Trebuie să învățăm să zâmbim ortodox. Nu să ne arătăm toți dinții, așa, americănește și nici să dăm aerul că suntem foarte simțitori, dar, când vine vorba să facem ceva concret…ne retragem vexați…și plecăm indiferenți.

Zâmbetul ortodox îți răsare pe față din pacea și evlavia inimii și nu din manierism ieftin. Nu are nimic de-a face cu politețea seculară ci cu încrederea în Dumnezeu și vederea profundă a sufletului oamenilor.

Învățăm să ne închinăm cu evlavie când ajungem să avem frică de Dumnezeu reală și bucurie pentru întâlnirea cu Sfinții. Până atunci ne închinăm ca și când am cânta la mandolină sau ca și când ne-am feri de muște.

Cum ne alegem hainele, faptul de a ne uita la calitatea și decența lor mai degrabă decât la faptul dacă sunt sau nu la modă, se învață.

Haina trebuie să fie în ton cu noutatea interioară continuă a omului și nu trebuie să se transforme în lucrul pentru care el e remarcat din punct de vedere social.

Nimeni nu spune să vii îmbrăcat doar la negru, maro și vernil. Însă a îmbrăca haine cât toată paleta unui pictor înseamnă a sări în ochi la modul nesănătos.

Trebuie să învățăm măreția simplității vestimentare și că podoaba cea mai de preț e cumințenia minții noastre.

Căci de aici, din cumințenia plină de dorul de Dumnezeu vine decența, vin ochii neperfizi și necurvari, fața luminată, gesturile atente, îngrijite…fără mers de statuie sau de curvă de lux.

La Biserică nu trebuie să fim confundați cu stâlpii de susținere ai Bisericii…pentru că nu asta e evlavia. Dar nici cu niște persoane care fac balet în Biserică.

Și nu vom învăța să zâmbim, să mergem, să ne închinăm, să fim noi înșine, împăcați interior și concentrați în același timp, dacă nu suntem în noi înșine stabili, fermi, calzi, bucuroși de faptul că suntem în Casa Domnului.

A vorbi încet nu e, în mod neapărat, semn de bună creștere…după cum a vorbi cu toată gura și cu gesturi aiuritoare nu înseamnă, în mod neapărat, că suntem mari oratori.

Vorbirea și mersul trebuie să iasă dinăuntrul nostru și trebuie să ne împace pe noi înșine în primul rând. Dacă ne împacă pe noi, la modul adevărat, cu siguranță îi va binedispune și pe alții.

Da, a fi cuviincios în Biserică și în societate…înseamnă a merge cu multă-multă-multă atenție! Atenție interioară la ce iese din tine…pentru că ce iese din tine…e mai grav…decât cuvintele pe care le mai poți spune.

Și, o, adesea, văd ochi plini de drăcism care vorbesc frumos, ochi desfrânați care vorbesc politicos, manierați cu inimi pline de patimi și bădărani cu aceleași patimi, cu aceleași patimi grosiere, ca și ale celor „educați”!

Perversitatea asta care emană dincolo de cuvinte…sau fără cuvinte din oamenii Bisericii îi fac…pe perverșii care nu vin la Biserică să se recunoască în noi…și să spună că suntem ca ei.

Da, în adâncul nostru, suntem plini de aceleași patimi! Însă noi vrem să ne eliberăm de patimi, să luptăm cu ele…pe când cei care zac în ele…se bucură de patimi…și se miră cum de noi nu suntem la fel de înrobiți ca ei acelorași patimi.

Și cum facem atunci, dacă simțim una și spunem alta? Ce facem când suntem hăituiți de patimi spre rău? Trebuie să acceptăm că noi am născut și noi am hrănit acele patimi în noi, că ele nu cresc și nu ne întristează degeaba…și că trebuie să luptăm cu ele duhovnicește, prin post, rugăciune, citire, abținere, pocăință…și nu prin enervare.

A veni la Biserică sau a ieși în societate înseamnă a ne abține de la faptul de a ne crede singuri pe lume.

Trebuie să vezi ce place sau ce nu place din ceea ce faci. Ce nu place la modul serios și nu ca toană.

Gesturile sunt cuvintele noastre nonverbale. Ele sunt tăcerile noastre care vorbesc, exemplul care uimește sau indispune, cartea noastră de vizită.

Dar, mai ales, ele sunt expresia credinței noastre, dacă sunt născute din ascultarea de Dumnezeu.

Gesturile cuvioase, alături de cuvintele înțelepte, dau naștere la comportamentul care naște Sfinte Moaște după adormirea noastră.

De aceea subliniez și acum conștiența/ conștientizarea profundă a ceea ce spunem și facem…pentru că ele sunt cele care ne schimbă duhovnicește.

Nu ajungem Sfinți pentru că nu vrem sau din întâmplare…ci pentru că ne străduim pe fiecare zi să fim alții. O străduință reală…cu efecte reale. Pentru că Sfintele Moaște atestă că Sfântul, în viața sa pământească, a trăit și a crezut în mod conștient, că a fost plin de slava lui Dumnezeu.

Dumnezeu să ne lumineze, pentru a învăța cât, cum și unde se pot face și se pot spune cuvintele inimii noastre. Amin!

Statistici. Concluzii. Sublinieri. Lucruri văzute de-aproape [1]

Prostituția la 1800

La 1800, se „acorda o mare importanţă locului şi rolului fiecăruia în ierarhia ordinelor. Toleranţa nu însemna nici acceptare, nici promovare, nici afişare.

Curva [în spațiul românesc n.n.] primea un loc în comunitate, loc care îi era respectat atîta timp cît şi ea ştia unde trebuie să rămînă şi mai ales să-şi vadă „nimicnicia“.

Evadarea din uliţă şi semeţirea spre zări înalte, dar nepermise, atrăgea inevitabil nemulţumirea tuturor, năştea rumoare, stîrnea criticile şi bîrfele suratelor, dispreţul bărbaţilor însuraţi, mînia familiştilor, sancţiunea puterii”[1].

Ea nu încăpea în situațiile publice, pregnante.

Însă, cu toată această punere la respect a prostituatelor,  prostituţia era la „Bucureşti un fenomen public, vizibil pentru orice călător care trece[a] prin cetate”[2].

Cârciumăresele erau acuzate de prostituție…sau treceau (mirajul banului rapid) de la a vinde băutură…la a-și vinde trupul[3].

Prostituatele erau celebre în mahala[4].

Autoarea (cercetător la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti) ne oferă și nume de prostituate românce: Arghira (rămasă văduvă…și după ce s-a prostituat un timp s-a remăritat)[5], Stanca (din cârciumăreasă devine prostituată; și ea s-a căsătorit), Rada din Ploiești (fugită de la soț), Chița țiganca (matroană, cârciumăreasă și prostituată), Lucsandra (care era soția logofătului Ștefan, și care locuia în mahalaua Brezoianu; aceasta se culca cu bărbați de orice etnie)[6].

*

Tineri români pentru prostituție europeană

Tineri români merg în Europa ca să se prostitueze cu homosexuali. Unde? Milan, Roma, Paris[7]

Parisul e un oraș agitat la miezul nopții. După o zi de alergat prin muzee, turiștii caută acum altfel de distracții.

La cinematografele porno din Place Pigalle, dar și la Sexodrom începe cu adevărat nebunia. Iar în Moulin Rouge, spectacolul tocmai s-a încins.

La marginea de est a Parisului, pădurea se transformă.

În timpul zilei, Bois du Boulogne este un loc de plimbare și picnic. Zeci de oameni aleargă sau se joacă cu copii și câini. E o zonă liniștită.

Doar prezervativele aruncate din loc în loc anunță că liniștea e temporară.

Noaptea, pe trotuarele din fața restaurantelor de lux luminate excesiv sau adânc în padure, își fac apariția travestiți din Brazilia ori Chile, prostituate din Europa de Est care așteaptă clienți generoși[8] și traficanți de droguri algerieni[9].  

Tinerii români se vând la Paris (acolo unde, altădată, se duceau să studieze), pentru 50 de euro pe oră[10], bărbaților cu dorințe homosexuale.

Așteaptă clienții la sensurile giratorii și pe străduțe…dar și în Gara de Nord din Paris[11].

Autorii l-au găsit la Paris pe Bogdan, de 20 de ani, din Craiova, care se prostitua…și care era „disponibil” și pentru 20 de euro pe oră[12].

 *

 Statistici din trecut despre prostituție

Într-un articol nesemnat din Libertatea, din data de  27 septembrie 2009[13], se oferă date istorice și statistice despre prostituția românească.

La București, la 1898, s-a promulgat prima lege a prostituției…și bordelurile erau conduse numai de femei. Cele care se prostituau aveau carte de muncă[14] iar „taxa consiliului comunal pentru această meserie era de 16 lei pe lună pentru prostituatele pe cont propriu şi [de] 8 lei pe lună pentru prostituatele din bordeluri”[15].

„În 1921, legea contribuţiilor directe spune că femeile uşoare trebuie să plătească 10% din venit.

Într-un document din 1927 se arată că în România practicau prostituţia 12.431 femei: 9.610 românce, 8 italience, 17 franţuzoaice, 18 grecoaice, 61 de rusoaice, 25 de turcoaice, 1.404 unguroaice, 170 de poloneze, 171 de cehoaice şi 947 de alte naţionalităţi.

În 1936, prostituţia e scoasă în afara legii, la presiunea celorlalte state europene, dar continuă să funcţioneze sub protecţia tacită a autorităţilor[16].

Bibliografie:

Adrian Majuru,  Prostituţia între cuceritori şi plătitori.

Dragoş Carciga, Problematica prostituţiei în România interbelică.

*

Prostituția de la Crucea de Piatră

Crucea de Piatră a fost un cartier bucureştean de bordeluri, nu prea selecte, situat între Vitan şi Dudeşti.

Se mai numea şi cartierul felinarelor roşii, pentru că felinarul roşu indica tipul de serviciu care se presta în imobilul respectiv.

Numele străzii venea de la o cruce de piatră amplasată în faţa unei biserici medievale de pe acea stradă, ambele distruse în timpul Primului Război Mondial.

La Crucea de Piatră veneau fel de fel de bărbaţi, de la adolescenţi la oameni maturi, de la scriitori la servitori sau hamali.

Legendele urbane ale momentului pomeneau despre Carol al II-lea, care ar fi avut o aventură cu faimoasa prostituată Foamea Neagră, din acel cartier.

La 21 decembrie 1949, de ziua lui I.V. Stalin[17], comuniştii ajunşi la putere au decis desfiinţarea caselor de toleranţă. Atunci au murit ultimele bordeluri din Bucureşti, de la Crucea de Piatră[18].

Cele care se prostituau își luau pseudonime erotice percutante: Cur de Fier, Lia Magazia, Napoleon[19].

*

Poziția Patriarhiei Române față de dorința de legalizare a prostituției

Poziția a fost exprimată[20] în momentul când deputatul PDL Silviu Prigoană[21] a dorit să adopte în Parlament o nouă lege a prostituției.

Prostituția e imorală și motivațiile ei sunt false. Produce degradare morală și o astfel de lege e iresponsabilă din punct de vedere politic.

Proliferează boli cu transmitere sexuală, profesionalizarea ei contaminează tot mai mult cetățenii, bordelurile devin locuri unde se petrec fapte ilegale, dezvoltă violența conjugală, traficul de persoane se va mări, prostituția nu poate fi „o meserie”[22].

Experimentele sexuale la care sunt supuse fetele care se prostituează le afectează iremediabil sănătatea psihică și somatică, le desocializează și, prin stigmatul societății, le fac incapabile de a intra într-o viață normală, o viață de familie pe care și-o dorește orice om.

Prin legiferarea prostituției ca profesiune se generează ideea că femeia reprezintă un instrument de satisfacere a plăcerii bărbatului. Se contribuie la crearea unei mentalități masculine dominate de ideea de posesiune, de valorizare a raporturilor cu femeia numai prin prisma sexului.

Legalizarea prostituției nu vine în sprijinul familiei, ci, dimpotrivă, este cel mai grav atentat la adresa unității acesteia, fapt confirmat de situația din țările occidentale în care rata divorțurilor a ajuns la 70 %[23].

*

Bolnavi de SIDA în România (2000-2001)

„În România, la sfârșitul anului 2000 se înregistrau 6.720 de cazuri, respectiv 1.091 adulți și 5.629 copii bolnavi de SIDA.

Anul 2001 înregistrează o ușoară creștere, semnalându-ne 7.820 de cazuri SIDA, dintre care 1.375 adulți și 6.445 copii.

[…] Din aceste date rezultă că ponderea bolnavilor de SIDA din România este de 0,033%”[24].

*

Campioană?!

Andrei Udișteanu, pe 19 ianuarie 2010, afirma în articolul România, campioană la prostituție că ocupăm „primul loc în topul ţărilor de origine a prostituatelor imigrante din 25 de state”[25], între 2006-2008, potrivit TAMPEP[26].

„Per total, 12% dintre prostituatele chestionate în toate ţările au mărturisit că provin din România. În top urmeză cele care au declarat că provin din Rusia, în procent de 9%.

Pe locul trei, în 8% dintre cazuri, persoanele chestionate au menţionat Bulgaria ca fiind ţara de origine. Urmează, cu 7%, Ucraina şi Nigeria”[27].

*

Din nou…file de istorie promiscuă

„Prostituţia se asocia adeseori cu pervertirea sexuală, aşa cum este cazul descoperit de Poliţia Capitalei abia în 1921, al lui George Antonescu, travestit în femeie, sub numele de Antonia Georgescu, având etatea de 21 de ani.

Dacă în zilele de acum nu ai succes la fete de n-ai belciug în nas, şi nu eşti şmecher de cartier dacă n-ai tatuaj, pe atunci, la femei, tatuajul era practicat, ,,de preferinţă, de către prostituate”, iar la bărbaţi, de către pederaşti şi puşcăriaşi (Revista Paza, nr.1/1935).

De asemenea, ca şi acum, existau şi atunci dezaxaţi care abuzau de copii.

În 1923, o patrulă a poliţiei surprinde într-o dimineaţă în Parcul Cişmigiu pe gălăţeanul Constantin Popescu, în etate de 50 de ani, absolvent a două clase liceale, ,,de profesiune agent sanitar”, pe când ,,atenta la pudoarea unui băiat de 15 ani, anume Vasile Nedelcu, de fel din Fălticeni, ucenic la fabrica de bere Bragadiru””[28].

„Dacă în 1875 existau 243 prostituate înregistrate, în 1898 erau 354, iar după 30 de ani numărul lor a crescut de zece ori.

La o razie în august 1921, din 108 femei duse la arestul de la Poliţia Capitalei, 73 erau prostituate cu condicuţă, iar restul, clandestine, dintre care opt, urmărite pentru diferite infracţiuni. Dintre toate, 41 au fost duse la Secţia specială de la Colentina pentru ,,boli lumeşti”.

Congresul Internaţional de Poliţie de la Viena, desfăşurat în septembrie 1923, la care au participat şi delegaţi români, îşi propunea pe agenda de lucru, printre altele, combaterea fenomenului prostituţiei şi a criminalităţii internaţionale.

Potrivit Brigăzii de Moravuri a Prefecturii Poliţiei Capitalei, la nivelul anului 1938 existau: 1.272 curve înregistrate, la care se adăugau 1.050 clandestine. Era un număr foarte mare.

Dintre toate, au fost găsite bolnave nu mai puţin de 944 dintre cele înregistrate şi 630 clandestine; totalul celor supuse vizitei medicale la cele cinci dispensare era de 2.212 înregistrate şi 1.670 clandestine”[29].

 *

Prostituată de lux în 1944

„În august 1944, o prostituată de lux îşi declara tarifele: „500 de lei fiecare client, cu două, trei rapoarte sexuale şi dormit cu el”.

Asta, în condiţiile în care salariul vremii oscila între 200 şi 800 de lei.

Spre exemplu, un mecanic de locomotivă, una dintre cele mai bine plătite meserii, avea în jur de 850 de lei şi o pâine de 2,5 kg raţie pe zi”[30].

*

Propunere legislativă respinsă

Camera Deputaților, decizională, a respins definitiv, în data de 21 iunie [2011], propunerea legislativă a dep. Silviu Prigoană de reglementare a activităților cu caracter sexual autorizate.

Rezultatul votului: 225 voturi contra, 30 pentru și 28 de abțineri. Anterior, propunerea fusese respinsă și de Senat (89 voturi împotriva, 6 pentru şi 5 abţineri).

Următorii deputați au votat PENTRU legalizarea prostituției, alături de iniţiatorul Prigoană Vasile-Silviu:

Tabără Valeriu (PD-L), Rizea Cristian (PSD), Popeangă Vasile (PSD), Orban Ludovic (PNL), Olosz Gergely (UDMR), Giurgiu Mircia (indep.), Adomniţei Cristian Mihai (PNL), Martin Eduard-Stelian (PSD), Vasilică Radu Costin (PSD), Croitoru Cătălin (PD-L), Negoiţă Robert Sorin (PSD), Novac Cornelia Brînduşa (PD-L), Leşe Doru Braşoan (PD-L), Pálfi Mózes Zoltán (UDMR), Spînu Teodor-Marius (PD-L), Zamfirescu Sorin Ştefan (PD-L), Damian Ioan (PSD), Stan Nicolae (Indep.), Vîlcu Samoil (PD-L), Béres Ştefan Vasile (UDMR), Olar Corneliu (PD-L), Lupu Mihai (PNL), Dascălu Constantin (PD-L), Petrescu Petre (PSD), Tiţa-Nicolescu Gabriel (Indep.), Buta Sorin Gheorghe (PD-L), Gherasim Vasile (PD-L), Edler András György (UDMR), Popescu Adrian (PD-L).

Nume notabile dintre cei care s-au abţinut de la vot: Axenie Carmen (PD-L), Voinescu-Cotoi Sever (PD-L), Axenie Carmen (PD-L), Şandru Mihaela Ioana (PD-L), Paleologu Theodor (PD-L), Ciuhodaru Tudor (PNL)”[31].

*

Bordeluri bucureștene…de azi 

Alina Andrei și Dan Duca discută harta bordelurilor bucureștene actuale[32] alcătuită de  SNSPA[33].

„Conform studiului, amatorii de plăceri sexuale şi le pot procura din zona centrală de pe Bulevardul Magheru sau Calea Moşilor.

Cele două artere sunt indicate de locuitorii Bucureştiului ca fiind zone în care se pot găsi uşor prostituate sau bordeluri. De pe listă, nu lipseşte Bulevardul Catargiu sau strada Maria Rosetti, dar acestea sunt amintite mai rar.

În zona Gării de Nord, cele mai frecventate zone sunt intrarea Ştefan Furtună, str. Buzeşti sau Calea Griviţei, ceva mai „moderată” fiind Calea Griviţei.

În zona Mihai Bravu, cea mai renumită stradă este Mătăsari, dar amintite sunt şi bulevardele Mihai Bravu şi Ferdinand.

Cele mai importante bordeluri, aşa cum sunt definite ele de intervievaţi se află pe str. Ştefan Furtună, str. Mătăsari, Calea Moşilor, str. Mircea Vulcănescu, Calea Griviţei, Calea Plevnei, Zona IDM, Calea Călăraşilor, Calea Dorobanţi, str. Grigore Cobălcescu, Bulevardul Decebal, Bd. Magheru, Bd. Mărăşeşti, Bd. Mircea Vodă, Piaţa Muncii, Piaţa Alba Iulia, Piaţa Romană, str. Popa Tatu, Bd. Regina Elisabeta, Bd. Regina Maria, Calea Văcăreşti, Zona Tineretului.

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 1487 de persoane şi are o marjă de eroare de +- 2,59%”[34].

Însă cum de rezistă aceste bordeluri, dacă statul știe despre ele și le combate…cu lux de amănunte?

*

În lume și la noi

„Pornografia este o afacere de 97 miliarde de dolari anual la nivel mondial.

În fiecare secundă, 3.075,64 $ sunt cheltuiți pe pornografie.

13. 588 de filme pornografice explicite au fost produse doar în anul 2005.

În prezent, la fiecare 39 de minute, un nou material video pornografic este produs doar în Statele Unite.

În fiecare zi, există 68 de milioane de accesări ale unor site-uri pornografice.

35 % din toate descărcările de materiale de pe internet sunt materiale pornografice.

Industria pornografiei are venituri mai mari decât veniturile combinate ale companiilor de tehnologie IT de vârf: Microsoft, Google, Amazon, eBay, Yahoo!, Apple, Netflix si EarthLink.

În fiecare secundă 28.258 utilizatori de internet vizualizează pornografie.

În ultimii cinci ani, pornografia a înregistrat o creștere cu peste 1800%.

Există 4.2 milioane de site-uri pornografice.

25 % din cererile motoarelor de căutare solicită materiale pornografice – 68 de milioane pe zi.

Website-uri oferind pornografie cu copii, ilegală – 100.000.

Potrivit declarațiilor dr. Mark Laaser (SUA), vârsta medie de expunere la pornografie este vârsta de 5 ani. […]

70% din accesările site-urilor web cu conținut sexual au loc între 9 dimineața și 5 după amiază de pe calculatoare de serviciu. […]

40% dintre dependenții de sex își pierd partenerul de căsnicie iar 58% suferă pierderi financiare grave. […]

Persoanele care vizualizează pornografie sunt mai predispuse să întrețină relații cu persoane care se prostituează și să fie implicate în violența domestică, viol al unui necunoscut, viol al partenerului și incest.

Persoanele care vizualizează pornografie tind să aibă probleme de disfuncții sexuale.

80 % dintre închirierile de filme din hoteluri sunt pornografice. […]

România ocupă primul loc în lume în „clasamentul“ pornografiei infantile pe internet, cu 86 de site-uri.

Alte ţări care apar în baza de date sunt Statele Unite, cu 43 de domenii, Rusia cu 40, China cu 23.

Peste 50% din copiii care utilizează internetul în România, au accesat voit sau întâmplător un site pornografic iar peste 45% au intrat pe un site cu conținut violent.

85% dintre copiii care intră pe net iniţiază discuţii cu străinii, iar 20% fac publice datele personale, inclusiv fotografia lor.

În România, în anul 2008 existau 12 milioane de utilizatori de internet, spre deosebire de 2007, când numărul de persoane care navigau pe internet era de 5 milioane.

Într-un clasament mondial, ţara noastră ocupă locul cinci la numărul de utilizatori de internet care sunt copii.

În 2006, Romania s-a situat pe locul 3 în topul mondial al căutărilor pe internet după cuvântul „XXX”, după Chile si Bolivia”[35].


[1] Constanța Vintilă-Ghițulescu, „Curvia de față”: toleranță sau model de promovat?, http://www.dilemaveche.ro/sectiune/ieri-vedere-azi/articol/curvia-fa-toleran-model-promovat.

[2] Constanța Vintilă-Ghițulescu, Curvele Bucureștiului la 1800, http://www.dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/curvele-bucurestiului-1800.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem.

[5] Constanța Vintilă-Ghițulescu, „Curvia de față”: toleranță sau model de promovat?, http://www.dilemaveche.ro/sectiune/ieri-vedere-azi/articol/curvia-fa-toleran-model-promovat.

[6] Constanța Vintilă-Ghițulescu, Curvele Bucureștiului la 1800, http://www.dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/curvele-bucurestiului-1800.

[7] Răzvan Chiruță și Petre Răchită, „Micuții români”, vedetele prostituției masculine în Occident, http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/micutii-romani-vedetele-prostitutiei-masculine-in-occident-144527.html.

[8] Eufemismul generos, despre care am mai vorbit în altă parte, pus în relație cu sânii (sâni generoși) sau cu decolteul (decolteu generos) nu are nimic de-a face cu generozitatea ci cu indecența și promiscuitatea. Aici, în cadrul prostituției, cu promiscuitatea. Adică e bun să dea bani pentru a curvi…lucru care, bineînțeles, nu e generozitate ci e plată pentru sex.

[9] Răzvan Chiruță și Petre Răchită, „Micuții români”, vedetele prostituției masculine în Occident, http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/micutii-romani-vedetele-prostitutiei-masculine-in-occident-144527.html.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

[16] Ibidem. Cele două imagini sunt din articolul de față.

[20] Fața nevăzută a prostituției legalizate,

http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/12537069741108278342.pdf.

[21] Antena 3 discuta proiectul lui Silviu Prigoană în data de 7 septembrie 2010, cf. http://www.antena3.ro/romania/prigoana-a-depus-un-proiect-privind-legalizarea-prostitutiei-e-vizibila-e-intre-noi-video-106567.html.

Deputatul PDL dorea în proiectul său de lege să se stabilească, „tarife la vedere, o limită de vârstă de 20 de ani pentru prostituate şi una de 16 ani, pentru clienţi”, fiind excluși din calcul homosexualii, cf.

http://www.antena3.ro/romania/prigoana-a-depus-un-proiect-privind-legalizarea-prostitutiei-e-vizibila-e-intre-noi-video-106567.html.

[22] Fața nevăzută a prostituției legalizate,

http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/12537069741108278342.pdf.

[23] Ibidem.

[24] Ibidem.

[25] Andrei Udișteanu, România, campioană la prostituție,

http://www.evz.ro/detalii/stiri/romania-campioana-la-prostitutie-883232.html.

[26] A se vedea: http://tampep.eu/.

[27] Andrei Udișteanu, România, campioană la prostituție,

http://www.evz.ro/detalii/stiri/romania-campioana-la-prostitutie-883232.html.

[29] Ibidem.

[30] Ibidem.

[31] Propunerea de legiferare a prostituției, respinsă definitiv,

http://www.antiprostitutie.ro/2011/07/03/propunerea-de-legiferare-a-prostitutiei-respinsa-definitiv/. Lista de nume e conform votului electronic din acea zi:

http://www.cdep.ro/pls/steno/evot.nominal?idv=8124&ord=3.

[32] Alina Andrei și Dan Duca, Harta prostituției din București,

http://www.realitatea.net/foto_1084500_harta-prostitutiei-din-bucuresti_715736.html. Articol din 27 mai 2010…iar studiul a fost realizat între 18 aprilie – 3 mai 2010.

[33] A se vedea: http://www.snspa.ro/.

[34] Alina Andrei și Dan Duca, Harta prostituției din București,

http://www.realitatea.net/foto_1084500_harta-prostitutiei-din-bucuresti_715736.html.

[35] Sumar statistică pornografie – ilustrând efectele dăunătoare ale pornografiei la nivel mondial și în România, http://cetatenipentruromania.wordpress.com/statistica/.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno