Partea întâi, a doua, a 3-a

***

Onestitatea și…lucru rar: „integritatea în afaceri”, p. 318.

 *

Se observă că traducătorul nostru a updatat limbajul Talmudului pentru vremea noastră și că are o cunoaștere a limbajului ortodox românesc…pentru că se exprimă în termenii proprii unui creștin ortodox.

*

E interzisă frauda și înșelăciunea, p. 320.

Despre iertare, p. 320 sq.

Acceptarea scuzelor și neținerea minte a necazului, p. 321.

„o cumpătare înțeleaptă”, p. 323.

Împotriva luxului, p. 324.

Se poate bea vin, p. 324 sq.

Importanța medicului într-o comunitate, p. 336.

*

Curățenia personală, p. 337.

Băile de aburi la baia publică, p. 338.

Curățenia intimă: „cea mai bună măsură de prevenire a bolilor”, p. 339.

Regim alimentar cumpătat, p. 341.

Mâncarea…atunci când ne e foame, p. 341.

Luarea mesei stând așezat, p. 342.

Mersul peste măsură e considerat de Talmud „un rău pentru ochi”, p. 342.

*

Trebuie să avem „o stare de spirit veselă și satisfăcută”, p. 343.

Pâinea trebuie mâncată dimineața, p. 344.

Omul trebuie să își înceapă ziua „cu stomacul satisfăcut”, p. 344.

*

Inima e sediul minții, p. 344, lucru pe care Ortodoxia l-a subliniat foarte mult în întreaga practică isihastă.

*

Pâinea: din făină de grâu curat, p. 344.

Iar pâinea trebuie mâncată rece și nu caldă, p. 344.

Pâinea trebuie să fie făcută cu sare, p. 344.

Sarea îndulcește carnea, spune Talmudul, p. 344.

Cel care bea apă după mâncare nu va suferi de indigestie, p. 344-345.

Carnea era un lux, ca și azi, pentru săraci, p. 345.

Talmudul pledează pentru coacerea legumelor și nu pentru mâncarea lor crudă, p. 346.

Alimente „bune”: bobul, varza, sfecla, usturoiul, ridichea, chimionul negru, peștele, oul, curmala, p. 345-348.

Aliment „rău”: ceapa, p. 346.

*

Ce agravează bolile: carnea de bou, carnea grasă, carnea friptă, carnea de pasăre, ouăle prăjite, bărbieritul, consumul de lapte și brânză, scăldatul, mâncatul alunelor și al castraveților, p. 349.

Regimul alimentar, p. 349.

Dispoziții superstițioase în materie de tratare de boli, p. 351.

Febra ghira, p. 351.

*

Kohen = bărbat descendent din Sfântul Aaron, p. 352.

*

Capitolul de demonologie începe la p. 355.

Talmudul vorbește despre realitatea demonilor și a posesiei satanice, p. 355.

Mazikimii = duhuri răufăcătoare, p. 355.

Demonii sunt creați de Dumnezeu…dar ei s-au răspândit, spune Talmudul în mod aiuritor, pentru că au avut „raporturi sexuale” cu prima pereche de oameni, p. 356.

Talmudul însă crede că oamenii se pot „transforma” în lilieci, vampiri, urzici, șerpi, demoni, p. 356, după cum se vede păgânismul amestecându-se într-un mod tulburător cu prescripțiile Scripturii și cu diverse superstiții.

Dar demonii, continuă Talmudul, pot să aibă „relații sexuale” cu oamenii, tocmai pentru că sunt angelo-umani: au aripi, zboară peste tot și cunosc viitorul precum Îngerii dar mănâncă, beau, procreează și mor precum oamenii, p. 357.

*

În p. 358 ni se dă un exemplu de vrăjitorie talmudică prin care „îi putem vedea” pe demoni:  trebuie să se ia un pisic negru, să se ardă în foc (alo, protecția animalelor?) până se face pulbere și să ne punem peste ochi acea pulbere.

Cum poți să susții „teologic”, toate aceste extravaganțe magice și superstițioase?

*

Demonii preferă apa, clădirile ruinate, veceurile, p. 358-359.

Însă Talmudul „exorcizează” veceurile cu descântece, cf. 359-360.

Șabriri = demonul orbirii, p. 361.

Demonii fug de lumină și caută întunericul, p. 361.

Duhurile atacă și oameni și animale, p. 363.

Lilit e „principalul demon-femelă”, adică demonii au și sex în Talmud, p. 364.

Lilit îl poate „răpi” pe un bărbat care stă singur în casă, p. 364.  În ce scop?

Lilit însă e nenorocită rău de tot…pentru că în afară de faptul că „răpește” bărbați visători…„atacă” lehuzele și „le răpește” copiii, p. 364.

Pe lângă descântece, Talmudul pledează și pentru amulete, p. 364.

*

Și iată cum „exorcizează” Talmudul demonii printr-un descântec aidoma „mamii Omida”: „Crapă, fii blestemat, frânt și alungat, fiu al noroiului, fiu al unui necurat, fiul lutului, asemănător cu Șamgaz, Merigaz și Istemaa”, p. 364.

*

Numerele pare sunt socotite nenorocoase, p. 364.

Un rabin povestește despre „demonul Iosif”, p. 364. Are de-a face cu Sfântul Iosif, logodnicul Prea Curatei Fecioare?

Talmudul susține nerozia că Sfântul Solomon „se folosea” de „incantații pentru combaterea demonilor”, p. 365.

Josephus (Iosif Flaviu) afirmă nebunia că Sfântul Solomon „se folosea” de vrăji pentru „a-i vindeca” pe oamenii bolnavi, p. 365.

Autorul, se pare, nu mai vrea să facă niciun efort ca să „scuze” Talmudul pentru asemenea păgânisme.

*

Despre amulete în inel, p. 365.

Did you like this? Share it: