Conferința publică a Prof. Dr. Adolf Martin Ritter, în format audio [1. 48. 24 minute], susținută în amfiteatrul „Dumitru Stăniloae”, al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București, traducerea fiind asigurată de moderatorul întâlnirii: Pr. Conf. Dr. Daniel Benga.
Poate fi downloadată de aici.
74.4 MB
***
Conferința însă trebuie ascultată din perspectiva teologiei luterane…și a criticii istorico-textuale vizavi de Simbolul apostolic și de cel atanasian [autorul a uitat să specifice acest lucru…lucru pe care un ortodox, în Germania, nu cred că l-ar fi uitat vreodată], care face abstracție de Tradiția în care s-au alcătuit textele teologice luate în discuție și de exegeza patristică.
Dumnealui a ales doar textele, le-a privit în sine, din perspectiva unui luteran și a conchis unele lucruri…în afara mentalității tradiționale care a păstrat, de-a lungul veacurilor, aceste surse teologice.
Adică e un punct de vedere teologic subiectiv, impropriu Tradiției Ortodoxe, cu premise și consecințe care se autoanulează din start.
Pentru că, din punctul de vedere al Tradiției Ortodoxe, Simbolul apostolic, Simbolul atanasian, operele Sfântului Dionisie Areopagitul sau ale Sfântului Macarie cel Mare nu sunt tratate niciodată sub specia „pseudo” ci cu credibilitatea pe care le-o indică însăși titlul.
Metoda critico-istorică pe care o adoptă profesorul nostru e un mod de discutare [și de discreditare în același timp] a Tradiției Ortodoxe împotriva sensului ei, primând textul sau mărturia istorică înțelese subiectiv…în fața consensului tradițional asupra lor.
Așa stând lucrurile, Simbolul apostolic are conținut „naiv” evanghelic…dar apare, din perspectiva sa, în secolul al IV-lea. Nici cel atanasian nu e al Sfântului Atanasie cel Mare ci e un text medieval…tot din perspectiva sa.
De ce? Pentru că în momentul când a început să discute textele sursă…l-au interesat textele și nu și contextul lor eclesial, nu și ce cred ortodocșii despre ele…
Ca și când textele astea ar fi apărut din pământ, precum iarba…și ar fi fost păstrate de Biserică tocmai pentru că sunt niște „falsuri”, pe care, când se vor naște niște „teologi”, străini cu totul de Tradiția Bisericii…să aibă ce să discute.
Niște texte decontextualizate, după cum știm cu toții, sunt falsificabile. Sau tocmai de aceea li se neagă paternitatea, istoricitatea sau eclesialitatea: pentru ca să fie eliminate din circuitul textelor recepte.
Dacă negi istoricitatea lor, apartenența lor apostolică și atanasiană (ca în cazul nostru, al Simbolului apostolic și al celui atanasian) nu mai are sens să le discuți conținutul.
Un pseudo-text e un non-text.
Numai că teologia critică-istorică moare de plăcere să discute astfel de texte pseudotizate tot de ea…și care pentru Tradiția Ortodoxă nu sunt „pseudo” și nu au fost niciodată, căci tocmai de aceea au fost păstrate cu grijă…o grijă care nouă ne cam lipsește…tocmai pentru că focusează atenția noastră istorică pe „presupuse falsuri”.
Așa s-a ajuns la hilara situație…ca noi, teologii ortodocși, în loc să afirmăm teologia noastră, să fim puși în situația de „a disculpa” surse teologice și niște Sfinți Părinți ai Bisericii, tocmai în fața celor care le falsifică continuu existența istorică.
Teologii eterodocși neagă tot…din afara Tradiției Bisericii, bineînțeles, iar unii dintre noi se simt „timorați” și parcă vor să își ceară scuze…că „n-am greșit cu nimic” în această chestiune.
În concluzie, am editat online conferința sa de azi-dimineață…ca să cunoașteți perspectiva denigratoare asupra Tradiției ortodoxe vizavi de Simbolul apostolic și cel atanasian.
E adevărat: ne trebuie teologi cu coloană verticală și cu multă frică de Dumnezeu, pentru a cerceta istoria Bisericii și a vorbi despre ea din punctul de vedere al Tradiției ortodoxe și nu speculativ.
Până atunci însă…până când teologii ortodocși or să vorbească profund, onest, iubitor…despre sursele Tradiției Bisericii și nu depreciativ…apelăm la speculațiile eterodoxe cu „generozitate”, la cele care, cu pasiune rară dar nu neînțeleasă, ne destructurează interior și constant Tradiția.
