Bucuria tristă a reducerilor de prețuri

Cu 10 lei, de la librăria Humanitas, am luat tratatele dogmatice și apologetice ale lui Tertulian…pentru că au apărut în 2007, la Polirom…iar cu 5 lei, de la librăria Sofia, revista românească de studii teologice și religioase Inter…pentru că e vorba de vol. II, nr. 1-2/ 2008.

Dacă pe Tertulian românesc l-am luat pentru că avea 629 de pagini (latino-român)…deși nu îmi place traducerea largă și „deparazitată” de accentele dure ale lui Tertulian…revista Inter, în mai multe limbi, am luat-o pentru două articole din ea…și pentru că are 573 pagini.

Sătul de fițuicile zilei…când văd o carte mare, muncită și la un preț accesibil mie…mă îndrăgostesc subit de ea, chiar dacă nu îmi place deplin, numai din „snobismul” muncii multe.

Da, sunt snobul cărții, care cântărește multe pagini și multă experiență!

Însă, dacă mie îmi place situația, pentru că le pot cumpăra…privind lucrurile din perspectiva vânzătorului…înțeleg că nu dă doi bani pe cât e de mare…dar, dacă i-a trecut termenul de garanție…o mărită ca pe domnișoara violată.

Ce să mai zică traducătorul sau scriitorul cărții, când își vede ditamai munca costând cât…300 de grame de carne de vițel?

E fericit, nu? Exultă? Dă bairamuri de fericire?

Pe scurt: de râsul lumii e scriitorul…traducătorul…omul care mai face ceva serios în România asta…Bucuria prețului mic…nu e și un stimulent pentru cel care o scrie și o produce.