Multe dintre „certitudinile” noastre se dovedesc a fi false. Sperăm să fie mai bun, mai deștept, mai cu bun simț omul pe care îl credităm într-un anume fel…și ne arată, cu vârf și îndesat, că ne-am înșelat.

Și ne împinge la faptul de a ne câini față de oameni…

Discuții înșelătoare. Cel mai adesea discuții de complezență…sau adevărate tiruri perfide de întrebări fără conștiință.

Nimic mai ușor decât a dărâma, a ucide, a pieri prostește. O, dar cât de greu e să clădești pas cu pas o idee, un proiect, un om! Cât de greu e să fii om…într-o lume a neomeniei.

*

Vor să te vadă dezamăgit, trist, fără viitor…Vor să te simtă, mereu, dependent de ei. Asta le dă sentimentul că te stăpânesc…când nimeni nu stăpânește pe nimeni.

Toți suntem stăpâniți de mult mai de sus, din mai presus de orice, Dumnezeu privindu-ne cu milă…de fiecare dată…

*

Un șofer printre iluzii. Te accidentează ideile prea mari despre tine însuți. Te sugrumă neputința. Te scot din sărite indiferența și lenea din jurul tău.

Tragi pe dreapta? Îți iei o plăcintă…ca să uiți? Mai vrei încă ceva din…bazarul cu neputință?

*

Păcatul a introdus în om stări de spirit, sentimente, boli pe care omul nu trebuia să le cunoască. De aceea când avem sentimentul că multe sunt în neordine în noi…avem dreptate: așa și este!

Stările confuze, pătimașe, lipsite de bucurie și de tărie sufletească sunt stări inumane de existență. Sunt…ce nu ar trebui să fie omul.

*

Decupajul scoate ce nu convine. Decuparea esențialului dintr-un text…înseamnă omorârea textului. Citarea colateralului înseamnă ridicarea, pe noi culmi „de civilizație”, a banalului insuportabil.

Dacă suferim enorm de mult din cauza a ceva, atunci suferim din cauza banalului. De banalul care nu ne bucură, pentru că nu ne regăsim niciodată în monotonia lui.

*

A fura idei de la altul ca să creezi sau ca să îți duci existența…e ca și cum ai fura niște aer din curte de la altul…neștiind că și la tine în curte e aer.

*

E penibil tot ce lezează normalul. Normalitatea conștiinței…Însă cum nu mulți sunt normali la conștiință…anormalul e fericirea penibilă a celor groși la conștiință.

*

Conștiința șuncoasă = peste care s-a pus un strat gros de nesimțire monumentală.

*

Cum să scrii cărți la…normă? Ar putea să mă convingă cineva, că un astfel de scriitor, a scris „cu plăcere nebună”, pentru a umple „niște goluri” istorice ale literaturii române?

*

Gratuitatea onlineului e una de conștiință. Cine mai are conștiință, ceva conștiință…scrie online.

*

Minimalizăm lucrurile mari pentru că încercăm să ne suportăm minimalismul. Însă cum egolatrii sunt avizi de imensitatea altoraminimalismul valoric e cea mai mare palmă dată celui care urăște măreția altora.

*

Numai două țațe ajung să se păruie. Femeile când se răzbună…nu dau niciun semnal dramaturgic.

*

Chiar în ultima clipă…Desigur: aglomerație. Însă aglomerația e, mai întâi de toate: mentală. Dacă ești aglomerat cu mărunțișuri…nu ajungi niciodată la timp.

Did you like this? Share it: