Apodictică

Dictatorii au un mod propriu al lor
de a muri.

Mor bine,
definitiv.

Dacă nu li se ia gâtul…atunci
măcar niște gloanțe tot
primesc în ei…
și câteva șuturi
de curtoazie.

Pentru că trăiesc ca și când nu ar fi
învățat lecția furiei
celor mulți.

Pentru că trăiesc într-o nebunie
stabilă,
netrecătoare.

Și moartea,
brutal de sinceră,
le șterge tot zâmbetul.

E realitate verificată:
dictatorii mor iremediabil.