Dictatorii au un mod propriu al lor
de a muri.

Mor bine,
definitiv.

Dacă nu li se ia gâtul…atunci
măcar niște gloanțe tot
primesc în ei…
și câteva șuturi
de curtoazie
.

Pentru că trăiesc ca și când nu ar fi
învățat lecția furiei
celor mulți.

Pentru că trăiesc într-o nebunie
stabilă,
netrecătoare.

Și moartea,
brutal de sinceră,
le șterge tot zâmbetul.

E realitate verificată:
dictatorii mor iremediabil.

Did you like this? Share it: