Domnilor și doamnelor,
eventual: domnișorilor și domnișoarelor…

deși există expresia „la dracu’ în praznic”, dracul nu are praznice…dar încearcă să le strice pe ale Bisericii.

El își face „praznic”, ca oul de păduche, în mijlocul praznicului.

Pentru că ori strică coliva, ori se frichinesc credincioșii, se sparge o vază, o muscă cade în Potir, preotul nu își mai găsește timpul prin buzunare, unul confundă cârciuma cu Biserica și vine să ceară o halbă, ceva, vreun cutremur sau vreun nor îți intră în ochi tocmai la timpul inoportun…și așa: nimeni nu se scufundă în rugăciune…ci doar în abis

*

Dracul nu are praznice…dar are sugestii despre „sfârșitul lumii”. Sfârșitul lumii vine pe 11 noiembrie 2011. Dacă nu poate atunci, și e „ocupat”, sfârșitul lumii vine în 2012…

Stai și îl aștepți ca pe ăla cu recensământul

Vine?!…

Nu vine?!…

Poate va fi în 2014…sau în prima zi a lui 2015…

Chiar dacă nu vine…tu trebuie să ai o halucinație a ta, mai mult sau mai puțin religioasă, ocultă sau sonată.

Trebuie să stai în transă, să fii asocial, să fii incapabil de un dialog cu munca sau cu liniștea.

Pentru că el, „sfârșitul lumii”, sută în mie, va veni…

*

Omul are liber arbitru. Adică își alege pe cine să dribleze. Cel mai bine e să driblezi…pe dracu…că și așa nu are ce face.

Trebuie să joci bine, ca să fii selecționat în liga mare. Liga mare e pentru profesioniști ai libertății.

Pentru că libertatea nu doar se fumează sau se șomează ci libertatea se și alege. Trebuie să alegi tocmai libertatea care te face să fii liber.

Adică libertatea care nu te sonează…ci te înveșmântă, cu veșmântul înțelepciunii cel întreg, coborât de sus, de la Dumnezeu, din clipa în care alegi libertatea care te eliberează.

*

În „Libertatea”, niște sâni, niște dictatori, niște vedete sunt amalgamați la grămadă. Ziarul se vinde ca…prostia…care se împrăștie…

Ia și tu, ca să nu fie puțini…cei mulți!…

Libertatea de care vă vorbesc eu nu se vede. Nu se aude. Nu se miroase. Nu se pipăie. Dar există. Ea e tot ce faci ca să nu fii „cel mai prost din curtea școlii”, adică să nu fii pătimaș.

Pătimaș…deși rimează cu imaș…nu înseamnă iarbă.

A nu fi pătimaș…înseamnă a nu fi dus la mititica, în lanțuri…de vreo patimă ca: desfrânarea, hoția, minciuna, ateismul, grosimea de inimă…

Pentru că patimile, ca și dracul, își fac „praznice” în zi de praznic.

Și trebuie să știi ce fel de „praznice” vrei să prăznuiești: din cele cu draci sau din cele cu har. Eu rămân la varianta a doua: cu har.

*

Din expresia „pară mălăiață…cade în gura lui nătăfleață”…dacă schimbăm pe pară cu har…toate lucrurile rimează. Pentru că harul lui Dumnezeu e mălăieț, e fruct dulce, prea copt…și îndulcește orice pădureț/ nătăfleț…care recunoaște că e…neglijeț cu viața lui.

Adică a fost până acum…îi pare rău…și își ia alt serviciu: pocăința cea de toate zilele.

*

Pocăința nu e la „pocăiți”…după cum vaca milca…deși te împinge cu botul…de la spate…nu e ea „prea deșteaptă”…dar nici movă nu e.

„Mov” e doar Dan Diaconescu, care a mers 45 de minute, dând mână cu mână, cu toți cei care stăteau la rând la Sfânta Parascheva…și a promis, că va urca și la Sfântul Dimitrie…ca să dea mâna cu ei…ca să le fie viața „tot la fel de bine”.

Pocăința nu e la „pocăiți”…ci la ortodocșii care își văd păcatele.

Numai că ortodocșii, pentru că le intră bretonul în ochi…nu își văd păcatele. Mai nou, unii văd numărul de la pantof al lui Antihrist, alții văd urmele de praf pe care le aduce dialogul, unii caută să inventeze o inimă paralelă cu Ortodoxia…și chiar nervi aistorici, pentru ca să nu te mai enervezi decât în trecut…și nu și în prezent.

*

Pocăința nu e la „pocăiți”. Acolo e doar „văruială”.

Pocăința e acolo unde Sfintele Moaște miros frumos…chiar și peste 3.000 de ani, acolo unde Sfânta Agheasmă e bună de băut peste ani de zile…și unde demonii strigă din oameni…că nu mai vor nici har…nici slujbe…și nici posturi aspre.

*

Un har minunat…care îl inundă pe om…

Nu e undă electromagnetică.

Nu e rază de curcubeu.

Nici măcar năzăreală…sau căpială.

E har, e har dumnezeiesc! E harul lui Dumnezeu în Biserica Ortodoxă…da, în aia care „nu face nimic pentru lume”!

*

Da: Biserica nu face nimic pentru lumea…care „nu vrea nimic de la ea însăși”!

Clopotul bate…tu mai dormi. Liturghia merge…tu mai dormi. Soarele harului te încălzește cu tandrețe…tu mai dormi.

Deci, în concluzie, Biserica nu face nimic pentru tine…pentru că tu dormi de îngheață apele.

Și nu e nicio soluție dacă tu „dormi, și dormi…și nu-ți imaginezi…dormi și dormi…și nu știi ce să crezi”…citat din Iris, refren continuu, a se asculta când vrei…

*

Zi de praznic…har minunat…noi facem conferință de conferință, titlu șocant, aparent într-o doagă de prun…plin de bună dispoziție: Costel, sta într-un cot, așteptând „sfârșitul lumii”…

Da, Părinte, cine e Costel?, scrie pe un bilet, dat din public…de o fată cu urdorile la ochi…și care nu are pe cine lua de bărbat…că, na!, ea a încercat la mai mulți să le spună că e virgină…dar n-a crezut-o nimeni.

– Costel, ortodox extremist convins, fost pușcăriaș, actual blogger, ia știri de la alții și le pune la el pe blog…și așteaptă…„sfârșitul lumii”.

O parte din sală se ridică, mă fluieră…probabil prieteni ai lui Costel…după care conferința mai se întreabă de una sau alta…că d-aia e conferință: să spună nimicuri foarte importante.

Post scriptum: dacă vreți să venim cu conferința și la dumneavoastră, în provincie, dați de mâncare, de băut și luați-ne de acasă cu mașina și aduceți-ne înapoi, că avem toate vorbele la noi.

Vă putem conferenția, cu detalii late: despre Antihrist, sfârșitul lumii din 2012 sau din 2016, despre cum să nu scrii cărți…că banii n-aduc fericirea, jos UE, jos NATO, jos luna de pe cer!, despre făcături și prefăcături, dacă e bine să dai salut cuiva, dacă trebuie sau nu trebuie să pupi pe obraz o fată mare…sau mică…despre ce vor tinerii…și câte vor…și alte strângeri de fonduri.

Vă mulțumim anticipat!

Did you like this? Share it: