România (arcul carpatic): unicul peisaj medieval din lume care a supraviețuit

Aceasta este fraza cheie pe care am dedus-o eu din trailer-ul difuzat în avanpremiera filmului despre România produs la inițiativa moștenitorului tronului Marii Britanii.

Mă întreb ce a înțeles sau a intuit prințul Charles, când s-a decis să facă o astfel de prezentare, în acești termeni, României, între alte sintagme bine cântărite: o lume de mit/ de legendă, un ținut care-ți taie respirația, ultima „sălbăticie” (în sensul de locuri naturale, nu de primitivism) a Europei.

Despre medievalitate se poate gândi prin prisma expresiei lui Petrarca, ev întunecat, sau prin lentilele romanticilor, pentru care era epoca de aur a umanității.

Filmulețul vorbește și despre trecutul atât de întunecat și îndepărtat al României. Îl putem numi un trecut medieval care, paradoxal, supraviețuiește în satele medievale despre care pomenește filmul, dar și într-un peisaj natural nealterat, unic, care taie respirația altora, când românii au uitat să își mai caute și să-și cunoască trecutul, cei mai mulți dintre ei, iar cei care o mai fac încă sunt astupați de zbierătele exaltate și triumfaliste ale celor care nu știu decât să preia steagul și să și-l asume, după ce n-au făcut nimic pentru a-l redescoperi.

Cei care acoperă cu vacarmul lor naționalist-extremist munca adevărată de revitalizare a spiritului și a trecutului românesc.

Constatările prințului Charles îmi ridică însă mingea la plasă, pentru că ultimul an mi l-am petrecut în cea mai mare parte scriind o carte despre cum trecutul atât de întunecat și îndepărtat a fost apropiat nouă de epoca romantică și mai ales de către Eminescu și cum o lume pe care mulți o consideră epuizată și pierdută și-a găsit resursele regenerării, în culori și lumini neașteptate, în ochii modernității…

Nici eu nu m-am gândit însă la România ca la ultima redută a Evului Miez (cum numește Eminescu Evul Mediu), ca la ultimul mohican care trebuie prezervat și nu ucis.

Statistici. Concluzii. Sublinieri. Lucruri văzute de-aproape [3]

Partea întâi și a doua

***

Dacă e „să facem război”…atunci „să coste mult”!

„…războiul împotriva terorismului, inclusiv măsurile de precauţie şi de siguranţă, au costat Statele Unite [ale Americii] în ultimul deceniu 3.228.000.000.000 dolari”[1].

Și terorismul e în floare!…

***

Un Facebook de toate zilele

Cine e la ora actuală? Are peste 800 de milioane de utilizatori, peste 2 miliarde de editări primesc like-uri și comentarii în mod zilnic, 75% dintre utilizatori sunt din afara SUA și este disponibil în 70 de limbi[2].

 ***

Amenzi recente

„Poliţia Rutieră a dat peste 5.000 de amenzi pentru viteză excesivă în acest weekend”[3], adică pe 22-23 octombrie 2011, în București și în alte 17 județe din țară[4].

***

Un prinț pentru România

„Prinţul Charles al Marii Britanii a hotărât să promoveze România prin intermediul unui documentar numit „Wild Carpathia”, care va fi difuzat pe data de 30 octombrie [2011], la ora 20.00, pe postul de televiziune Travel Channel.

Filmul va fi tradus în 20 de limbi şi va putea fi vizionat în 119 ţări ale lumii”[5].

„”România este în prezent aşa cum era Costa Rica acum 15 – 20 de ani. Costa Rica era o ţară care se baza foarte mult pe agricultură ca export.

După aceea un premier a condus o iniţiativă de a face din statul său o destinaţie majoră de ecoturism.

Sunt sincer de părere că România are potenţialul de a fi Costa Rica Europei sau că este ca un Yellowstone al Europei„, a declarat pentru Gândul [Paul] Lister”[6].

Ministerul Turismului de ce nu o fi fost străfulgerat de ideea unui film atât de grandios despre România, în locul penibilei frunze?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ip_QZaBfXqM]


[2] Ben Parr, Facebook by the Numbers [Infographic], articol din 21 octombrie 2011, cf.  http://mashable.com/2011/10/21/facebook-infographic/.

[4] Ibidem.

[5] Corina Vârlan, Probabil cel mai frumos FILM despre România: „WILD CARPATHIA” sau cum a făcut Prinţul Charles din ţara noastră bijuteria Coroanei [22 octombrie 2011], cf.http://www.gandul.info/interviurile-gandul/probabil-cel-mai-frumos-film-despre-romania-wild-carpathia-sau-cum-a-facut-printul-charles-din-tara-noastra-bijuteria-coroanei-8890126#top-likes.

[6] Ibidem.

Din ce se vede

Floricele la un leu”, niște tufănică, de toamnă…și lumânări ieftine.

Frig, vânt, haine sărăcăcioase.

Oameni săraci, bătrâni, tineri sau studenți…

N-am văzut niciun intelectual de marcă la primirea capului Sfântului Andrei la București. Nimeni…Doar clasa de jos…și de mijloc la pelerinaj…în afară de preoți și de monahi.

Înseamnă că Biserica a redevenit la fel de „relevantă” pentru ei ca și în comunism.

Șirul la Sfântul Dimitrie era imens…în comparație cu cel de la primirea Sfântului Andrei. Cred că deja credincioșii noștri au început să disocieze Sfintele Moaște de Biserică.

Dacă tot le văd scoase afară…cred că nu mai au nevoie de Biserică, ea fiind goală în aceste zile…

Biserica nu mai e înțeleasă ca autoritate divino-umană de foarte mulți…iar Sfintele Moaște sunt văzute ca vindecătoare mai mult decât Sfânta Euharistie…de care oamenii se apropie din Crăciun în Paști.

Cărți, cărticele, tămâie, icoane, veșminte…apă și îngrijiri medicale…aci, în rezervația de la piciorul Patriarhiei…că în rest Bucureștiul își trăiește lâncezeala și indiferența lui cotidiană.

Dacă nu mai auzi megafoanele…și nu mai vezi rândul la Sfintele Moaște…nu mai „simți” praznicul.

El e doar acolo…și pe undeva, prin sufletele oamenilor…

Intelectualii patriei nu au nevoie de…lumina minții? Oare a fost altfel când a venit Sfântul Andrei, acum 2.000 de ani, în mijlocul barbarismului epocii?

Venirea Sfântului Andrei: o lumină a sufletului.

Dacă privești profund lucrurile vezi sensul lor.

O întreb pe o tânără care vindea tufănică: „Cum ai tras concluzia…că florile costă un leu?”. S-a uitat la mine încurcată…Și continui: „De ce un leu și nu doi lei?”. „Nu, domnu’, doi lei e mult! Omu’ nu are bani…e sărac. Cu doi lei își ia ceva de mâncare”.

O, dacă ar gândi așa și conducătorii noștri! Și-ar fi dat seama că a tăia 50 de lei din pensia cuiva…sau a lăsa pe cineva fără loc de muncă…înseamnă să îl omori de viu pe om.

Privesc în jur…Oamenii sunt pierduți în ei…sau în rugăciune…Taina lor o știe El. E o taină vie…și tulburătoare

Și totuși: niciun intelectual nu a venit să vadă ce frumos e capul Sfântului Andrei!

Poate or să vină la noapte

Fratele Vasile și „sfârșitul lumii”

Fratele Vasile

Discuția fu…mai lungă…și calmă…însă pe alocuri suspectă…și ambiguă în același timp.

Cert e însă…că „sfârșitul lumii” începe începând cu 2012. Așa mi-a spus fratele Vasile din fotografia de deasupra! Mai întâi Grecia va ataca Turcia…în 2012…pentru că vrea înapoi Sfânta Sofia din Istanbul.

După care vin vreo 7 ani de foamete…nu mai știu ce pericole…și mai sunt vreo „15 ani” până la final.

Și eu care mă gândeam să mai scriu câteva cărți…

Dar acum, dacă tot vine „sfârșitul lumii”, de ce să mai fac ceva? Mă duc să mă culc…pe-o ureche…

Sfântul Apostol Andrei la București [24 octombrie 2011]

Sfințirea paraclisului Catedralei mântuirii neamului
*
Procesiunea Calea Sfinților

*

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României

„Fiu al Galileei și frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat. Iar de la mormântul tău din Patras chemi popoarele la Dumnezeu și acum ne-ai umplut de bucurie, că în România iarăși ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit“

(Troparul Aducerii moaştelor Sfântului Apostol Andrei la Iași, 13 octombrie).

Înaltpreasfinţia Voastră,
Înaltpreasfinţite Părinte
Mitropolit Hrisostom de Patras,

O mare și sfântă bucurie cuprinde în aceste momente inimile noastre, ale celor adunaţi de sfinţii lui Dumnezeu pe Colina Patriarhiei Române, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, pentru a întâmpina Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, adus de la mormântul său din Patras, prin bunăvoința Înaltpreasfinţiei Voastre Părinte Hrisostom, Mitropolit de Patras.

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Ieronim al II-lea, Arhiepiscopul Atenei şi al Întregii Grecii, Înaltpreasfinția Voastră ne-aţi adus la Bucureşti acest odor de mare preț, pentru ca toţi pelerinii, veniţi să prăznuiască hramul Catedralei Patriarhale, să-l cinstească după cuviință, fiind Apostolul românilor. În numele ierarhilor, clerului şi credincioşilor pelerini din România vă adresăm, cu dragoste şi recunoştinţă, un frăţesc şi călduros cuvânt de: Bine aţi venit!

De la București, Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat la Apostolie va fi purtat cu evlavie la Sibiu, unde în prezența lui se va proclama, sâmbătă, 29 octombrie 2011, canonizarea Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, și la Alba Iulia, unde, duminică, 30 octombrie 2011, se va anunța solemn canonizarea Sfântului Ierarh Simeon Ștefan, Mitropolitul Transilvaniei.

Inima ni se umple de bucurie, primind în mijlocul nostru Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, cel care a propovăduit strămoșilor noștri geto-daco-romani Sfânta Evanghelie, întemeind Biserica lui Hristos pe teritoriul ţării noastre.

Poporul român dreptcredincios întâmpină astăzi pe cel ce a început creștinarea sa și sărută cu bucurie Cinstitul său cap, din care izvorăște sfințenie și mult har tuturor creștinilor. Cel ce a aprins făclia iubirii de Hristos în inimile strămoşilor noştri, începătorul evanghelizării şi al botezului nostru ca popor, a venit iarăşi în România, unde pe Hristos Domnul L-a propovăduit. Apostolul poporului nostru, fiind „dumnezeiesc folositor și izbăvitor din toate nevoile și păzitor“, ne binecuvintează iarăşi şi ne cheamă să păstrăm şi să transmitem credinţa apostolică primită de la el.

Prima revenire a Sfântului Apostol Andrei în România s-a petrecut în zilele de 12-17 octombrie 1996, la Iași. Atunci, în fruntea pelerinilor, am întâmpinat racla purtând capul Sfântului Apostol Andrei, care a revărsat asupra credincioșilor o bucurie negrăită și o pace sfântă. Capul Sfântului Apostol Andrei a fost dus în pelerinaj și la Galați, între 15-17 octombrie 1996.

Întrucât aducerea moaştelor Sfântului Apostol Andrei a fost o sărbătoare a întregii Ortodoxii româneşti, evenimentul sfânt din anul 1996 a fost înscris în calendarele celor două eparhii, ale Arhiepiscopiilor Iașilor și Dunării de Jos.

În februarie 1997, la propunerea noastră, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat pe Sfântul Apostol Andrei ca fiind Ocrotitorul României; iar în anul 2002, Sfântul Sinod a hotărât ca sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie) să devină Sărbătoare Națională Bisericească. Semn al cinstirii neamului nostru față de Sfântul Apostol Andrei este şi faptul că noua Catedrală a Mântuirii Neamului poartă hramul Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, pe lângă hramul Înălțarea Domnului, care este și Ziua Eroilor Români.

 Iubiţi pelerini,

În aceste zile de binecuvântare şi de bucurie, pe care ni le dăruieşte Hristos Domnul prin sfinţii Săi, vă felicităm pe toţi pentru prezența dumneavoastră la Patriarhie, la Sibiu şi Alba Iulia, şi ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să vă răsplătească evlavia şi dărnicia, râvna şi osteneala, dăruindu-vă sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, ajutor în familia şi activitatea dumneavoastră, întru mulţi şi binecuvântaţi ani, pentru a spori în credinţă şi iubire frăţească, în sfinţenie şi fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, bucuria sfinţilor şi dobândirea vieţii veşnice.

Iar celui Întâi chemat de Hristos Domnul să fie în soborul Sfinților Săi Apostoli, să-i cerem ajutorul său, zicând: „Cel dintre Apostoli mai întâi-chemat și lui Petru frate adevărat, Stăpânului tuturor, Andrei, roagă-te pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă” (troparul Sfântului Apostol Andrei).

† DANIEL
Patriarhul României

***

Cuvântul Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Hrisostom de Patras

Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Daniel, Patriarh al României,

Cu mare bucurie şi veselie trăită în adâncul sufletului, ne aflăm astăzi lângă Preafericirea Voastră, aducând nepreţuita comoară Cinstitului cap, făcător de minuni, al Sfântului Andrei, cel întâi chemat între Apostoli, pentru ca binecredinciosul popor român cel iubitor de Dumnezeu şi de sfinţi să se închine lui.

În acelaşi timp, emoţia noastră este mare, deoarece Sfântul Apostol Andrei vizitează încă o dată, cu trupul, locurile pe unde a trecut şi a predicat Evanghelia mântuirii. Împreună cu el, ne întărim şi noi, în unitatea Duhului, cu Preafericirea Voastră, cu iubiţii clerici şi credincioşi mireni, fraţi în Hristos, care se străduiesc să dobândească har sfinţitor şi mântuire în Sfânta Biserică a lui Hristos.

Vă mulţumim, Preafericirea Voastră, pentru prilejul strălucit pe care ni l-aţi oferit, invitându-ne să venim în frumoasa ţară a Preafericirii Voastre, să ne închinăm la locurile sfinte ale acesteia, să ne rugăm în sfintele biserici de aici, să purtăm convorbiri duhovniceşti cu Preafericirea Voastră şi cu turma cuvântătoare cea de Dumnezeu iubită, păstorită de Preafericirea Voastră.

Aceasta este a doua oară când Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei vine în România. Prima dată a fost adus, în urmă cu mai mulţi ani, de către fericitul întru adormire Mitropolitul Nicodim, înaintaşul nostru în tronul mitropolitan de Patra. Poporul român a alergat atunci cu toată dragostea „să-l salute pe sfânt” – cum zic monahii de la Sfântul Munte – adică să i se închine.

Şi smerenia mea vizitez România, tot pentru a doua oară. Prima dată, am venit în calitate de secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Greciei. Atunci îl însoţeam pe pururea pomenitul Arhiepiscop Hristodoulos, în vizita irenică pe care o făcea aici.

Mi-aduc aminte primirea şi atenţia cu care am fost trataţi, manifestările pline de căldură ale clerului, poporului şi conducerii de stat, dar şi ospitalitatea avramică de care ne-am bucurat din partea Preafericirii Voastre, la Iaşi. Acum, Domnul mă învredniceştre să mă aflu din nou lângă Preafericirea Voastră, în calitate de arhiereu al Mitropoliei Apostolice de Patra. „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.

Preafericirea Voastră,

Sfântul Apostol Andrei ne uneşte cu trainice legături duhovniceşti şi sfinte; el este părintele şi învăţătorul nostru comun. Mulţi pelerini din România ajung în număr mare în oraşul nostru, ca să se închine Cinstitului cap şi crucii pe care a primit moarte martirică Sfântul Andrei, precum şi mormântului său din catedrala veche.

Ne minunăm şi admirăm evlavia şi credinţa lor în Dumnezeu, manifestate prin tresăltările inimii lor şi, adesea, prin lacrimile vărsate cu căldură înaintea celui întâi chemat între Apostoli.

Acum, trăim această emoţie sfântă în chip deplin, deoarece vedem manifestările călduroase de evlavie faţă de Sfântul Andrei, aici, în capitala binecuvântatei ţări a Preafericirii Voastre. Ne bucurăm în mod cu totul special deoarece pregătiţi şi construiţi o splendidă şi grandioasă catedrală, în cinstea Sfântului Apostol Andrei, care va fi podoaba României, dar şi a întregii Ortodoxii. Vă dorim să terminaţi cât mai curând lucrările de construcţie şi să săvârşiţi slujba de târnosire!

Acum, că ne aflăm în România, ne vine în minte şi gândul la legăturile dintre patria Preafericirii Voastre şi binecuvântata noastră patrie. Aici, în România, au fost cultivate literatura, cultura şi civilizaţia greacă. Aici, fraţii noştri greci au întemeiat biserici şi mănăstiri şi au ilustrat cu mărturii cutremurător de emoţionante credinţa comună ortodoxă, precum şi relaţiile culturale dintre cele două popoare, român şi grec.

Aici, în patria Preafericirii Voastre, şi mai precis în oraşul Iaşi în care aţi slujit ca Mitropolit, s-a proclamat Hotărârea grecilor de a înlăturat jugul turcesc din patria noastră.

Fie ca prezenţa noastră aici şi aceste cuvinte să constituie o rugăciune de pomenire pentru toţi acei luptători care s-au jertfit pentru credinţă şi patrie! Să fie o călduroasă mulţumire faţă de Preafericirea Voastră, faţă de strămoşii poporului român, care au ajutat pe părinţii şi eroii noştri să împlinească această măreaţă Hotărâre.

Preafericirea Voastră,

Primiţi încă o dată mulţumiri cordiale din partea mea şi a însoţitorilor mei pentru invitaţia de a-l aduce pe Sfântul Apostol Andrei în România, pentru a ne cunoaşte mai bine, pentru a ne întări unii pe alţii, prin legătura Duhului Sfânt, împreună cu sfinţitul cler şi binecuvântatul popor român.

Vă transmitem salutări cordiale şi îmbrăţişări întru Domnul din parte clerului, a binecredincioşilor conducători şi a poporului Bisericii apostolice din Patra. Vă urăm ca anii vieţii să vă fie cât mai mulţi cu sănătate deplină, iar arhipăstorirea patriarhală să vă fie strălucită, cinstită de Dumnezeu şi plină de roade duhovniceşti, spre slava Dumnezeului nostru, Cel în Preasfânta Treime închinat, şi spre mântuirea poporului român cel drept credincios.

1 2