Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere complete [vol. 9] [33]
Scrisoarea nr. 52 (16 noiembrie 1946)
Destinatar:
D-nei Florica Ivan,
str. Griviței, nr. 67,
Turnu Măgurele,
jud. Teleorman.
*
Expeditor:
I.[lie] Mocanu,
str. Silistra, nr. 15,
Calea Colentina,
București.
Blue Eyes,
Mi-e dor din nou să visez la îndepărtate frumuseți, rezemat ușor de pieptul tău, neliniștindu-te cu întrebările și purtările mele de copil.
Mi-e drag, uneori, să fiu tratat și simțit de tine ca un copil curios și neștiutor, pe care tu să-l încânți cu privirea, cu mângâierile și sărutările tale, apoi, îmbrățișându-l, să-i culegi bucuria ce-l frământă.
Ori nu e mai bine să visăm, să visăm mereu limpezindu-ne gândurile? Să ne simțim ușori și curați ca norii rătăciți într-o seară târzie, cu lună, pe un câmp singuratic, pe care noaptea îl ascunde de umbrele altor oameni.
M-aș simți bine să fim singuri, într-o pustietate, să uităm că mai trăim pe pământ, crezând că suntem, într-adevăr, numai umbre ce trăiesc numai pentru bucuria de a privi și a simți cerul și pământul, făcut parcă numai pentru noi doi.
În fond așa este! Ca să înțelegi fericirea divină și s-o trăiești e nevoie să fii doi, ca bucuria s-o ai cu cine s-o împărtășești.
Unul să fie oglinda celuilalt. Și orice câștigă unul din ceruri să dăruiască celuilalt.
Noi trăim, aici, pe pământ, pentru a ne putea pregăti veșnicia dincolo.
Nu trebuie să uităm niciodată scopul pe care ni l-am propus înainte de a ne uni, înainte de a ne hotărî să ne căsătorim, acum doi ani…
Nici tu și nici eu nu vrem să avem copii, ne vom feri cât va fi cu putință, dar dacă ne va hărăzi Dumnezeu vreunul, nu avem dreptul să-l ucidem.
De aceea îți spun de acum, de la început, ca să rămână literă scrisă în această scrisoare, și hotărâre pentru totdeauna, pe care trebuie s-o respectăm.
Nu vom ucide! Avorturile sunt crime.
Cine le face își pierde sufletul, își pierde veșnicia.
Noi ne-am unit și Dumnezeu ne-a unit ca să rezistăm mai ușor tentațiilor și păcatelor în această lume și pentru a putea ajunge, amândoi, în ceruri.
Trebuie să fim tari și vom învinge. Drumul celor puternici și aleși [de Dumnezeu] e greu dar aceasta e bucuria și plăcerea: să mergi [tot înainte], biruind prin cele mai mari suferințe.
N-am primit decât o singură scrisoare de când ai plecat.
Joia trecută a fost mămica pe aici. A stat numai o zi. A aflat că ne-am căsătorit, m-a întrebat dacă e adevărat, [și] i-am spus că așa este.
A plâns [când a aflat vestea], mi-a spus o sumă de fleacuri, pe care zice că le-ai fi spus tu și ai tăi, de exemplu că eu te-am luat [fiind] forțat de tine, că altfel m-ai fi spus că în Germania am făcut și am dres.
Îmi dau seama că sunt numai vorbele celor care ne dușmănesc…Și am contrazis-o. Pentru că eu știam cum a fost. Și mai știu că pe mine nu mă poate forța nimeni să fac vreodată ceva, dacă eu nu vreau, chiar dacă ar trebui să pier imediat.
Apoi nu știu cum a venit vorba…și s-a jurat în fața icoanei – fără s-o pună cineva – că ea nu mi-a făcut farmece și nici n-are să-mi facă…și asta [mi-a spus-o] plângând…
Văzând-o cât suferă…mi se rupea inima de durere…Și nu aveam cum să-i ușurez chinul…Ce era să fac? Tăceam…
Toți poate cred că sunt un câine[1], că n-am inimă și nici milă…Dar ce puteam face?
[În starea aia] îmi venea să înnebunesc [de durere]…[Și îmi dau seama, privind-o pe ea,] că am îndurerat pe mulți…și sunt considerat de ei ca un om fără suflet.
Merit toate chinurile [astea]. Căci, într-adevăr, am fost egoist. Pentru fericirea mea[2] i-am jertfit pe toți, i-am chinuit pe toți ai mei, pe ai tăi, pe tine.
Dar rău nu am făcut la nimeni Și nici nu doresc cuiva răul.
Mă întreb atâta doar: de ce sufletul meu, care nu vrea să aducă suferință [în viața] nimănui, [e găsit vinovat]? De ce tocmai eu, care am zis întotdeauna să sufăr și să mă chinui pentru toți, ca să-i scutesc pe alții de chinuri?…De ce tocmai eu îi fac să sufere pe alții?
O, Doamne, cel puțin dragostea noastră să fie atât de cinstită și de frumoasă încât odată, cât de târziu ar fi, să se bucure toți [de noi] și să uităm suferințele pe care le-am îndurat!
[Căci vreau să se spună]: „Dragostea lor să ne fie pildă!”. [Și, mai ales, și alții să spună]: „suntem fericiți că am suferit ca și ei, fiindcă astfel am avut parte și noi de înțelegerea dragostei. Să ne înălțăm așadar alături de ei! Să fim mai buni, mai apropiați de Dumnezeu”.
Lucică.
[1] Că sunt un om foarte rău la suflet.
[2] Pentru a mă căsători cu tine.